Asteapta-te la ce e mai bun... (1)

... de la copiii tai
Iata cum poate fi schimbat un comportament nepotrivit al copiilor tai in doar cateva zile:
Vezi ce trebuie schimbat. Analizeaza ce se intampla in casa ta, si gandeste-te ce anume din comportamentul copiilor te deranjeaza. Gandeste-te si roaga-te asupra felului in care ai vrea sa se schimbe lucrurile. Apoi, stabileste niste obiective clare, hotaraste-te sa lucrezi asupra lor si asteapta-te sa reusesti.
Schimba-te tu mai intai. Recunoaste ca esti un model foarte important pentru copii. Ei iti urmeaza foarte des exemplul. Astfel, daca observi trasaturi de caracter, comportamente si atitudini care nu-ti plac, observa-te cu luare aminte si sinceritate si vezi daca nu exista acele trasaturi si la tine. Tipi cand esti furioasa? Iti tii promisiunile pe care le faci? Cat dureaza la tine"imediat"? Odata identificate problemele in propria viata, roaga-te la Dumnezeu sa te ajute sa renunti la obiceiurile rele si sa le inlocuiesti cu altele bune. Apoi, fii atenta la atitudinea pe care o ai fata de copiii tai si la modul in care comportamentul lor reflecta aceasta atitudine. Mediteaza la si roaga-te pentru a vedea ce schimbari trebuie sa faci in felul in care te raportezi la copii, pentru a putea ajunge sa te bucuri de o relatie de incredere si respect reciproc cu ei.
Asteapta-te la ce e bun. Copiii tai vor atinge sau chiar depasi nivelul asteptarilor pe care le ai fata de ei. Daca te astepti sa se poarte urat, asa se vor purta. Incepe sa comunici asteptari mai inalte copiilor tai. Arata-le ca tu crezi in faptul ca ei sunt capabili de atitudini si comportamente pozitice si ca astepti de la ei sa-si dezvlte un caracter puternic. Comunica-le clar ce astepti de la ei. Cand astepti ce e mai bun aceea vei primi.

Asteapta-te la ce e mai bun... (1)

Asteapta-te la ce e mai bun... (2)

Asteapta-te la ce e mai bun... (3)

Invataturi

Ce am invatat in aceste ultime saptamani ce au precedat sarbatorile.
In ziua de astazi nu mai stim sa ne responsabilizam copiii. Spun "nu mai stim" si nu folosesc singularul deoarece am observat ca este o chestiune generala. La ce ma refer: la faptul ca nu le mai dam copiilor sa realizeze sarcini "cu adevarat importante" si, prin urmare, "nu ne bazam" pe rezultatele actiunilor lor; spre exemplu, imi aduc aminte ca, pe vremuri, in copilaria mea, pe la varsta de 10-12 si mai tarziu, mama ne lasa sa ne facem singure curat in camere, la curatenia saptamanala si la curateniile generale; nimic nou pana aici. Ceea ce este nou - pentru mine cel putin, pentru ca pana acum parca fusese o perdea pe trecutul meu in aceasta privinta - chiar faceam. Aveam o constiinta a faptului ca e datoria mea sa imi curat camera in mod temeinic.
Unde mai faceam curat: in baie - stiam sa dau cu detartrant, sa fac curat pe rafturi - insemnand sa arunc lucrurile care nu mai trebuiau, sa sterg bine de praf, sa sterg cada, sa sterg pe jos...
Dadeam cu aspiratorul - prin toata casa
Curatam covorul cu peria - prin toata casa
Cu alte cuvinte, responsabilitatea mea era curatenia
E drept, niciodata nu straluceau lucrurile ca atunci cand le facea mama (in sensul ca ea stia sa dea cu vopsea acolo unde era cazul, caci nu se mai stergea praful cum trebuie. Sau stia ca perdeaua de la cada trebuia inlocuita si facea asta, nu ca mine, care nu-mi dadeam seama si o spalam, dar nu mai putea iesi "ca noua"). Dar de multe ori, de fapt, ce trebuia, era sa aranjeze perdelele, fetele de masa si mileuasele proaspat apretate si calcate. Imi aduc aminte ca responsabilitatea ei erau camarile, bucataria, balconul vitrinele - aveam vitrina cu pahare si bibelouri, ca pe vremuri... Spalatul, calcatul si mancarea.
***
Ce nu a reusit niciodata mama sa scoata de la mine a fost sa fiu ordonata; adica, odata facuta curatenia, sa se si pastreze. Inca mai am probleme la acest capitol, mai ales ca am avut atata vreme copii mici si m-am invatat cumva sa fiu foarte "ingaduitoare" in ceea ce priveste ordinea.
Nu ma realizat insa pana la aceste sarbatori ca am copii de 10 ani. Ca am copii care POT si TREBUIE sa ma ajute la curatenie (mai ales ca sunt fete; nu stiu cumm ar fi daca ar fi baieti, noi si la mama tot fete am fost si asa ne spunea intotdeauna: ca suntem fete si trebuie sa facem)

***
In aceasta perioada de pregatire pentru sarbatori am vazut de ce nu a reusit mama sa ma invete sa fiu ordonata - pentru ca asa faceam si eu cu fetele: lasa prea mult totusi toate in grija mea; nu imi zicea frumos sa pun lucrurile la loc atunci cand am terminat cu ele... pana ce as fi invatat. Erau alte vremuri, era toata ziua la serviciu, cand venea, mancare si toate celelalte, era stresata... Nu prea putea sa fie consecventa.
In cazul meu nu e asa si cred ca in felul acesta am oportunitatea de a le invata pe fete mai bine; doar evoluam de la o generatie la alta, nu-i asa?
Deci, ce am de facut:
- sarcinile curateniei zilnice sa devina OBLIGATORII pentru fete (si pentru mine); aceasta presupune sa le spun ce au de facut; sa le urmaresc ca lucrurile sa fie facute temeinic, iar unde nu, sa le faca din nou, pana ce le iese;
- ora de primenire a casei sa intre, de asemenea, in randul obligatiilor lor - mi-au demonstrat acum ca pot si le-a facut reala placere sa foloseasca lucrurile cu care fac eu treaba si sa fie de folos;
- curatenia in dulapul de haine - saptamanala - sa o faca tot ele; de asemenea, sa aranjeze lucrurile care sunt deranjate - in ORICE moment le-as "descoperi" eu, daca nu aranjeaza ele, din proprie initiativa.
Atat deocamdata, lista ramane deschisa.
***
Pare cam cazona toata consideratia asta, dar amintiti-va cu totii daca nu faceati asta la 10 ani. Or, copiii nostri sun mult mai dezvoltati, nu? Asa se zice. Eu am incredere.
-

Thankful Thursday

..."Viata e un rai in care toti ne desfatam, numai ca noi nu vrem sa ne dam seama de asta, caci daca am vrea, chiar maine ar fi un rai tot pamantul"

Azi nu m-am gandit ca e joi; si totusi, recunostinta mi-a venit in suflet fara sa o chem.
M-am trezit recunoscatoare, trecand pe langa o casa de oameni sarmani, pentru ca mirosea tare bine a mancare.
Mai incolo, trecand pe langa o biserica, am simtit mirosul ierbii proaspat taiate, am vazut oamenii lucrand in curte si am fost atat de recunoscatoare, de nu pot descrie.
As vrea sa pot transmite aceste stari, sa nu fie doar declaratii patetice. Sa le simta toata lumea.
Apoi, lucrand la un text, am gasit acest citat, care mi s-a parut cel mai potrivit sa exprime ceea ce simteam:

..."Hai, puisorule, il imbia batranica, sa aprind si aici la tine o candela la icoana!" Altadata n-ar fi ingaduit cu nici un chip sa arda candela in odaie la el, si nu s-ar fi sfiit chiar sa o stinga; acum insa o poftea el singur: "Aprinde-o, bunicuto, aprinde-o. Inainte nu va lasam s-o aprindeti, ca un nemernic ce am fost. Cand aprinzi candela, ridici slava lui Dumnezeu, si cum stau asa si ma uit la dumneata, sufletul mi se bucura si ma inchin si eu. Inseamna ca amandoi ne rugam aceluiasi Dumnezeu!" Vorbele lui aveau un zvon ciudat; mama se ascundea in iatac si plangea, dar cand intra la el isi zvanta lacrimile si cauta sa i se arate cu o fata senina. "Nu plange, maicuta draga, o imbuna el, scris e sa mai petrec inca multe printre voi si sa ne veselim impreuna, prea e frumoasa viata si plina de bucurie!" "Vai, dragul mamei, unde-i bucuria, cand toata noaptea arzi ca para focului si tusea iti seaca pieptul!" "Maicuta, zicea el, nu plange, viata e un rai in care toti ne desfatam, numai ca noi nu vrem sa ne dam seama de asta, caci daca am vrea, chiar maine ar fi un rai tot pamantul." Vorbele lui sunau atat de ciudat si cu atata incredintare, incat toata lumea se minuna si lacrima induiosata. Alteori veneau prietenii sa ne vada. "Dragii mei, ii intampina el, zau, nu stiu prin ce m-am facut vrednic de dragostea voastra... Cum am putut sa n-o vad pana acum si sa n-o pretuiesc cum se cuvine?" De cate ori slugile intrau la el in camera, nu lipsea sa le spuna: "Dragii mei, de ce ma slujiti? Sunt eu, oare, vrednic sa ma slujiti? Daca s-o milostivi Dumnezeu si mi-o ingadui sa mai traiesc, am sa va slujesc si eu pe voi, fiindca toti trebuie sa ne slujim unii pe altii." Mama il ascuulta si dadea din cap: "Baiatul mamei, nu tu, ci suferinta ta vorbeste prin tine." "Maicuta draga, lumina vietii mele, o dezmierda el, uite, as vrea sa fiu sluga slugilor mele si sa-i slujesc, asa cum ma slujesc ei pe mine. Trebuie sa stii, maicuta, ca fiecare dintre noi e vinovat de toate si fata de toti, iar eu mai mult decat oricine!" Mama zambea printre lacrimi: "Cum poti tu sa fii vinovat fata de toti, si inca mai mult ca oricine? Sunt doar atatia talhari si ucigasi pe fata pamantuli; tu, insa ce pacate ai savarsit sa te impovarezi maimult decat toti?" "Maicuta draga, sangele tau sunt, zicea el (rostea uneori niste cuvinte atat de duioase, ca te si mirai ascultandu-l), si carne din carnea ta, lumina vietii mele, sa stii ca intr-adevar e asa cum iti spun: fiecare din noi este vinovat pentru toti si pentru toate, fata de toti si fata de toate. Nu stiu cum sa-ti lamuresc mai bine lucrul acesta, dar simt ca asa este, si asta ma doare. Cum putem sa traim oare, si sa ne inveninam singuri fara sa vedem nimic, nimic?"

- Markel (Fratele parintelui ieromonah Zosima - Fratii Karamazov - F.M. Dostoievski)

Girl Talk

Am gasit un site interesant
urmeaza sa intru pe el
A, si acesta

▲ Istoria lui Iosif

Părinte Constantin Preda, cine a fost Iosif, care a fost importanţa lui în istoria iudaică şi legătura acestuia cu Mântuitorul Iisus Hristos?

În Cartea Facerii, capitolele de la 37-50 este redată istoria lui Iosif, cel de-al unsprezecelea fiu pe care l-a avut patriarhul Iacob, fiind primul născut pe care Rahila, soţia lui preferată, i l-a dăruit.
Deoarece Iacob l-a născut la bătrâneţe, l-a iubit pe Iosif mai mult decât pe ceilalţi fii. Această preferinţă a lui Iacob faţă de Iosif a stârnit invidia fraţilor săi, care s-a accentuat, s-a transformat în ură, mai ales după ce Iosif le-a povestit visele sale profetice în care fraţii şi părinţii săi se închinau în faţa lui. Atunci, fraţii săi au pus la cale să-l omoare, dar, la îndemnul lui Iuda, Iosif a fost vândut ca sclav unor ismaeliţi cu douăzeci de arginţi. Ajuns în Egipt, a fost vândut unui oficial de la curtea faraonului, Putifar.
Însă Dumnezeu nu l-a părăsit pe Iosif, ci i-a oferit o protecţie aparte. Iar Putifar l-a numit administrator peste bunurile sale. Soţia lui Putifar, atrasă fiind de frumuseţea tânărului Iosif, a încercat să-l seducă, iar când Iosif i-a respins avansurile, ea l-a acuzat că a vrut să profite de ea. Iosif a fost, astfel, aruncat în temniţă, unde a tâlcuit corect visele colegilor săi de recluziune. Unul dintre ei l-a recomandat faraonului când acesta era frământat de nişte vise pe care Iosif le-a tâlcuit ca însemnând şapte ani de belşug, urmaţi de şapte ani de foamete pentru Egipt, şi i-a sugerat măsurile ce trebuie luate pentru anii cei răi.
Faraon i-a dat numele de Ţafnat-Paneah (Dumnezeu vorbeşte, şi el trăieşte), şi i-a dat ca soţie pe Asineta, fiica marelui preot din Heliopolis. Printr-o gospodărire înţeleaptă, Iosif a reuşit să salveze Egiptul de la foamete.
Cum foametea a lovit şi Canaanul, bătrânul patriarh Iacob şi-a trimis fiii să cumpere grâu din Egipt. Ajunşi acolo, cei zece fraţi s-au închinat în faţa lui Iosif, împlinind astfel visul profetic din tinereţe. Fără să ştie că Iosif le înţelege limba, fraţii îşi amintesc de răul ce i-l pricinuiseră şi se căiesc, socotind că necazurile suferite în ţara Egiptului erau pedeapsa pentru fapta lor de demult. Iosif le-a dezvăluit cine este şi i-a trimis în Canaan după tatăl lor. Patriarhul Iacob, împreună cu întreaga familie, a venit în Egipt. Iosif a murit în vârstă de 110 ani.
***
Legătura dintre Iosif, fiul patriarhului Iacob, şi Mântuitorul Hristos este una tipologică, adică istoria lui Iosif are o valoare prefigurativă, profetică. El este o pildă de curăţie şi de credincioşie faţă de Stăpânul său; a ales închisoarea decât să se lase sedus de femeia egipteancă. Mântuitorul Hristos, asemenea lui Iosif, a suferit pe nedrept din cauza răutăţii oamenilor, dar a rămas credincios planului lui Dumnezeu de mântuire a lumii. Trădat şi vândut de fraţii săi, Iosif devine icoană a Mântuitorului care a fost trădat şi vândut de unul dintre ucenicii săi, dar, mai apoi, s-a făcut Izbăvitorul şi Mântuitorul lumii; Iosif, hrănindu-i cu pâine în vreme de foamete pe fraţii săi, a devenit tipul Mântuitorului Hristos, care a fost vândut şi dat la moarte, dar Dumnezeu l-a făcut Mântuitor al lumii, hrănindu-ne cu pâinea cea cerească a Preacuratului Său Trup. Îl pomenim în ziua de Sfânta şi Marea Luni.

Timpul smochinelor...

Nici o alta predica referitoare la smochinul neroditor nu mi-a placut atat ca "Timpul smochinelor", a părintelui Nicolae Steinhardt.
Domnul, aşadar, urca de la Betania spre cetatea Ierusalimului... Mânecă, deci, dimineaţa din Betania şi pe drum flămânzeşte. Şi vede, fiind încă în depărtare, un smochin înfrunzit. Se îndreaptă într-acolo gândind, nădăjduind că va găsi roade. Dar Îl aşteaptă o dezamăgire (de nu adeverirea unei aprehensiuni, căci nu se putea să nu ştie că “nu era timpul smochinelor”). Pomul, într-adevăr, nu-L îmbie (de suntem abilitaţi a recurge la un verb atât de cordial) decât cu frunze; fructe nu-s şi nici că puteau fi. Supărat, Domnul, ca niciodată, blestemă pomul: în veac să nu mai facă rod şi nimănui să nu-i mai fie de folos! Ceea ce s-a petrecut, smochinul degrabă uscându-se din rădăcini.
Ce se poate înfăţişa mai nedrept, mai nemilos, mai strigător la cer? A oropsi şi usca un biet copac întru totul nevinovat! Nevinovat, desigur, dat fiind că textul însuşi recunoaşte că “nu era timpul smochinelor”. Dacă era timpul menit rodirii, de ce să fi fost osândit smochinul? raţionează cugetul simplu şi curat al omului de bun simţ, fie el necredincios ori şi credincios...
... Da, nedrept este a-i pretinde smochinului (sau oricărui alt arbore fructifer) roade atunci când nu-i vremea recoltei, dar nedreptatea încetează dacă realizăm ce este în fapt vorba de a fi ori a nu fi de folos lui Dumnezeu, de a răspunde ori ba chemării Sale. Nu de smochin şi de smochine se face menţiune în parabola aceasta, ci de om: care nu dispune de scuză valabilă spre a-L refuza pe Făcătorul său ori pentru a-I spune: n-am timp sau nu-i acum momentul potrivit.
... Mereu şi în orice clipă este vremea – şi acum este – a răspunde “Iată-mă” lui Hristos.
... Zadarnic se apără smochinul, fluturând tipicul anotimpurilor, termenelor fatale, soroacelor de obşte şi de şart. Ele toate – cum grăieşte o destul de vulgarizată şi coruptă prin abuzivă şi nediscriminatorie întrebuinţare expresie populară – nu ţin.
...Nefericitul smochin nu-i altul decât neştiutorul, proceduristul, legalistul, de sine stătătorul, învârtoşatul, formalistul fariseu care se socoteşte apărat de termene şi de stricteţea prescripţiilor, care sie îşi ajunge şi nu are nevoie de milă ori duh sfânt, care altădată se îndreptăţea fălindu-se că dă zeciuială din chimen, izmă şi mărar!

Ce-ar fi putut face, practic, smochinul? Să fi intrat de obidă şi ruşine în pământ; să se fi strămutat, de ciudă şi emoţie, în mare; sau mai bine, mult mai bine, să-I fi fost Domnului – prin lăuntrică bunăvoinţă, strădanie şi cutremurare – prilej de minune pozitivă. Există o mică legendă japoneză a cărei citare nu-i nelalocul ei aici: un filosof se plimba în pădure; se opreşte în faţa unui arbust şi se adresează unei ramuri rostind: vorbeşte-mi despre Dumnezeu. Creanga, atunci, înfloreşte. De nu putea să rodească fructe, smochinul ar fi putut măcar înflori. Ori se pleca sfios şi nemulţumit de sine. Dar priveliştea aceea a pomului încremenit în cenuşiul nerodirii sale, sec (nu mai puţin decât lemnul crucii), sterp, încăpăţânat, credincios neînduplecatei lui scadenţe, tare pe situaţia lui calendaristică, semeţ în fariseica lui “dreptate”, netulburat de vreo îndoială, trebuie să fi trezit mânia Domnului nu mai puţin decât forfota vânzătorilor de porumbei şi a schimbătorilor de bani în cuprinsul unui lăcaş de sfinţenie. (Din palida lor aşchie va fi răsărit neroditorul pom!)

Să stăm bine, să luăm aminte, să judecăm cu multă chibzuinţă. Pentru nimic în lume să nu primejduim avutul cel mai de preţ – sufletul – oferind Domnului jalnicul, iritantul, netrebnicul spectacol al unor fiinţe refugiate în prostia rea, fudulă, stupidă a legalismului contabilicesc. Contabilitatea, celalalt nume al demonismului, arma perfectă şi statornica metodă de lucru a vrăjmaşului! Să nu plece Hristos de la noi înfometat, însetat, cu inima deşartă şi sufletul mâhnit. Tânărul bogat se îndepărtează trist, dar înţelept este a presupune că, văzându-l cum pleacă, Domnul se va fi îndurerat şi El. Dacă Hristos ne face neasemuita cinste de a ni se adresa, răspunsul nostru fulgerător – neoprindu-se la nimic altceva: real, cuminte, sigur – să fie numai: “Iată-mă, Doamne.” Răspuns neexaltat, neexagerat, străin de orice imprudenţă şi delir, răspuns calm şi stângace, pentru că ştie că realitatea cea mai reală se numeşte Hristos. Hristos acum şi de-a pururi. Hristos “cu timp şi fără timp”. Hristos, deţinătorul cheilor vieţii, Domn al sâmbetei şi al Timpului.

Biblia intr-un an

"Astãzi este Duminica Floriilor când Mântuitorul nostru Iisus Hristos intrã ca un împãrat în Ierusalim, spre a se da de bunã voie la chinuri si la moarte pentru noi pãcãtosii. Ati auzit în Sfânta Evanghelie cu câtã bucurie Îl însotea multimea si cu câtã urã si zavistie Îl priveau cãrturarii si arhiereii iudeilor.
***
Astãzi se încheie Postul Mare si începe Sãptãmâna Mare a Sfintelor si mântuitoarelor patimi. Cei care ati fost mai silitori cred cã pânã acum v-ati spovedit si împãrtãsit cu Trupul si Sângele Domnului. Care încã nu v-ati curãtit de pãcate prin spovedanie si Sfânta Împãrtasanie, mai aveti numai câteva zile pânã la Sfintele Pasti. Nu mai amânati, ci alergati la preot, cã nu putem sã ne bucurãm de Învierea Domnului necurãtiti si plini de pãcate. Nu vã lãsati pe ultimele zile cã sãptãmâna aceasta preotii sunt foarte ocupati.
***
Fratii mei, din seara aceasta încep deniile, cu patimile lui Hristos. Sunt cele mai frumoase si miscãtoare slujbe si cântãri de peste an. Veniti searã de searã cât mai multi la sfânta bisericã. Cum putem noi sã dormim sau sã lipsim de la bisericã când Hristos privegheazã si se roagã pentru toatã lumea? Cum putem noi sã râdem si sã bem când Fiul lui Dumnezeu este dat în mâinile hulitorilor si ucigasilor necredinciosi? Cum putem noi sã mâncãm acum când Domnul vietii, posteste si suspinã pentru noi? Cum sã lipsim de la bisericã acum, când Hristos este trãdat de propriul sãu ucenic si este vândut iudeilor ca sã fie judecat si rãstignit?
***
Sã mergem sãptãmâna aceasta dupã Iisus Hristos, pe drumul Crucii, care pentru noi este drumul vietii, al iertãrii si al mântuirii. Fãrã acest drum nimeni dintre oameni nu se poate mântui.
...
De vom face asa, ne vom bucura cu totii de lumina învierii Mântuitorului si vom putea cânta cântarea îngereascã de biruintã asupra mortii si a iadului. Amin." (Arhim. Cleopa ILIE, Predica la Duminica Floriilor)

###
In aceste zile care au trecut nu am avut acces la internet, in schimb am continuat sa citesc Biblia, pentru a putea tine pasul cu cei de la OYB.
Pentru a ma familiariza mai bine cu personajele, m-am "intors" in trecut si am citit Iesirea si Leviticul. Am alcatuit chiar si o genealogie a urmasilor lui Israel, pe care o voi publica atunci cand voi avea timp sa o introduc in calculator.
In ziua de 19 s-a citit: Iosua 19:1-20:9 ~ Luca 19:28-48 ~ Psalm 88:1-18 ~ Pilde 13:12-14, iar astazi, lectura biblica cuprinde: Iosua 21:1-22:20 ~ Luca 20:1-16 ~ Psalm 89:1-13 ~ Pilde 13:15-16

***
Vechiul Testament
_____________
Intrucat, dupa cum ziceam, am citit zilele din urma si un pic din istoria poporului Israel de dinainte de venirea lui Iosua, voi da aici cateva randuri din Iosua Navi, capitolul 1, pentru a se vedea cum de a ajuns el sa imparta pamanturile lui Israel:
După moartea lui Moise, robul Domnului, a grăit Domnul cu Iosua, fiul lui Navi, slujitorul lui Moise, şi a zis: "Moise, robul Meu, a murit. Scoală dar şi treci Iordanul tu şi tot poporul acesta, în ţara pe care o voi da fiilor lui Israel. Tot locul pe care vor călca tălpile picioarelor voastre, îl voi da vouă, cum am spus lui Moise: De la pustie şi de la Libanul acesta până la râul cel mare, până la râul Eufratului şi până la marea cea mare spre asfinţitul soarelui vor fi hotarele voastre. Nimeni nu se va putea împotrivi ţie, în toate zilele vieţii tale. Precum am fost cu Moise, aşa voi fi şi cu tine; nu Mă voi depărta de tine şi nu te voi părăsi. Fii tare şi curajos, că tu vei împărţi poporului acestuia, prin sorţi, tara pe care M-am jurat părinţilor lor să le-o dau. Fii dar tare şi foarte curajos, ca să păzeşti şi să împlineşti toată legea pe care ţi-a încredinţat-o Moise, robul Meu; să nu te abaţi de la ea nici la dreapta nici la stânga, ca să pricepi toate câte ai de făcut. Să nu se pogoare cartea legii acesteia de pe buzele tale, ci călăuzeşte-te de ea ziua şi noaptea, ca să plineşti întocmai tot ce este scris în ea; atunci vei fi cu izbândă în căile tale şi vei păşi cu spor. Iată îţi poruncesc: Fii tare şi curajos, să nu te temi, nici să te spăimântezi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine pretutindenea, oriunde vei merge. "
Fac precizarea ca Iosua fusese slujitorul lui Moise si il urma pe acesta inclusiv cand mergea sa primeasca poruncile lui Dumnezeu; putem spune ca fusese un ucenic de-al lui Moise si de aceea aputut prelua sarcina impartirii teritoriilor.
Revenind la capitolele de astazi, vedem cum s-a finalizat aceasta impartire, vedem, de asemenea, desemnarea oraselor de scapare, despre care aminteam intr-o postare anterioara, le-a dat cetati levitilor, care nu primisera pamanturi, deoarece ei traiau din "partea Domnului".
Concluzia, pe care o putem citi, la sfarsitul capitolului 21 este: "Astfel a dat Domnul lui Israel toată ţara, pe care jurase să o dea părinţilor lor şi au primit-o ei moştenire şi s-au aşezat în ea. Şi le-a dat Domnul linişte şi odihnă din toate părţile, cum jurase părinţilor lor, şi nimeni dintre toţi vrăjmaşii lor n-a putut sta împotriva lor, ci pe toţi vrăjmaşii lor i-a dat Domnul în mâinile lor.
Şi n-a rămas neîmplinit nici un cuvânt din toate cuvintele cele bune pe care le vorbise Domnul casei lui Israel: toate s-au împlinit."
Asa se intampla si cu noi toti atunci cand ascultam si facem ceea ce ne zice Domnul, prin duhovnicul nostru.
***
Capitolele din Noul Testament se refera chiar la Intrarea Domnului in Ierusalim, Floriile pe care le serbam si noi astazi. Atunci cu totii il asteptau pe Mesia, pe Imparatul care, credeau ei, le va face dreptate aici, pe pamant; peste cateva zile, tot acestia, il aruncau in bratele mortii ca pe un talhar.
Oare noi cum suntem? Il respectam in continuare ca pe Imparatul, sau il "omoram" prin neascultare?

***
Psalmi
_____

Cand ajungem in situatii care ne par fara iesire, uitam ca nici un fir din parul capului nu cade fara stirea lui Dumnezeu. Daca am putea sa ne dam inapoi si sa zicem, in acele momente, cu psalmistul: "Ale Tale sunt cerurile şi al Tău este pământul; lumea şi plinirea ei Tu le-ai întemeiat." ne-am da seama ca lumea nu a inceput cu noi si nici nu se sfarseste cu noi, ca cel care ne "cearta" sau ne pune in situatii neplacute este si el tot in fata aceluiasi Dumnezeu care ne stie pe toti, indiferent daca noi credem sau nu asta.

***
Pilde
___
Cel ce nu ia în seamă cuvântul (lui Dumnezeu) este dat pierzării, iar cel ce se teme de porunca Lui este răsplătit.
^^^
Învăţătura celui înţelept este izvor de viaţă, ca să putem scăpa de cursele morţii.
^^^
Buna înţelegere rodeşte har; calea celor vicleni este spre pieirea lor.
^^^
Orice om înţelept lucrează cu chibzuinţă, numai cel nebun îşi desfăşoară nebunia.

Despre nesimtire

Din nou raman uimita sa ma regasesc in randurile credinciosilor carora le-a raspuns Sf. Teofan.
Primul raspuns se refera la toate "tentativele" de imbunatatire a vietii, fie ea spirituala sau materiala - si ma refer aici la indeplinirea sarcinilor zilnice, care nu toate imi sunt placute, sau daca, placute fiind, mi se par ca sunt "prea multe" si ma coplesesc.
Al doilea raspuns se refera la momente pe care le-am trait si eu, si pentru care Avva imi zicea sa am rabdare; sa ma rog, caci viata noastra e precum valurile, acum sus, acum jos.


Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!

1.Spuneţi că vă osteniţi „nu totdeauna de plăcere, ci mai mult cu de-a sila".
Aceasta este legea: să ne luptăm cu pornirile noastre rele şi să ne silim să facem binele. Asta înseamnă cuvântul Domnului că împărăţia lui Dumnezeu se ia cu sila, si oamenii silei o răpesc pe ea. De asta şi e jug urmarea Domnului. Dacă totul ar fi de plăcere, unde ar mai fi jugul ? în cele din urmă, totuşi, se ajunge să se facă totul cu plăcere şi uşurinţă.
2.Scrieţi: „Năvăleşte asupra mea câte o nesimţire tâmpă; ajung ca un automat, nu mai gândesc, nici nu mai simt nimic". Asemenea stări vin uneori ca „pedeapsă" pentru aplecarea cu gândul şi consimţământul spre oarecare gând rău, iar alteori ca „învăţătură", ca omul să se deprindă a nu aştepta nimic de la propriile puteri, ci să aştepte totul doar de la Dumnezeu. Câteva asemenea experienţe taie încrederea în sine, iar izbăvirea de apăsare arată de unde vine ajutorul şi pe Cine trebuie să ne bizuim întru totul. Starea aceasta este grea, dar trebuie răbdată cu gândul că altceva nici nu merităm. Mijloace împotriva ei nu sunt; trecerea ei stă în voia lui Dumnezeu. Totuşi, trebuie să vă ţineţi şi să strigaţi către Domnului: „Fie voia Ta! Miluieşte! Uşurează!", fără să vă îngăduiţi nicidecum vreo slăbiciune, fiindcă acest lucru este pustiitor şi pierzător. Bine faceţi că vă întristaţi pentru starea asta şi vă încordaţi în tot chipul ca să vă izbăviţi de ea - însă presupunerea Dumneavoastră că aşa vor fi chinurile veşnice nu e corectă. Fericirea veşnică şi chinurile veşnice sunt cu neputinţă de închipuit şi nu pot fi asemuite cu nimic din cele ce se întâmplă în această viaţă. Toate sunt dincolo nemăsurat mai presus decât cele de aici. La Sfinţii Părinţi starea Dumneavoastră se cheamă răcire, uscăciune, şi toţi o socot lucru cu neputinţă de neocolit în viaţa după Dumnezeu, căci fără ele ni urcă repede „duhovnicia" la cap. (Sf. Teofan Zavoratul, Mantuirea in viata de familie)

Psihopedagogie ortodoxa

Am gasit la Irina niste materiale foarte interesante despre educatia copiilor;
Se cunosc atat de bine lucrurile scrise din experienta efectiva a cresterii copilului si experienta "de serviciu", pe care o au unii psihologi!
Iar cand vrei sa-ti cresti copiii in duhul crestinismului, astfel de materiale sunt o binecuvantare.
Dau in randurile care urmeaza doar un mic exemplu:

Standarde

"Iar dacă nu vă place să slujiţi Domnului, atunci alegeţi-vă acum cui veţi sluji: sau dumnezeilor cărora au slujit părinţii voştri cei de peste râu sau dumnezeilor Amoreilor, în ţara cărora trăiţi. Eu însă şi casa mea vom sluji Domnului, că sfânt este!"
(Iosua Navi 24:15)

Ce asteptari sa ai de la copil?

... Am ajuns la concluzia ca trebuie sa trec peste sfaturile “expertilor” si sa decid eu dupa ce standarde doresc sa traiesc si sa ma astept ca si copiii mei sa le urmeze.
"Copilul se dă pe faţă din lucrările lui, dacă purtarea lui este fără prihană şi dreaptă.."
(Proverbe 20:11 )

Intai si intai

Inainte de a incepe sa-ti stabilesti standarde trebuie sa stabilesti faptul ca Dumnezeu ti-a dat autoritate asupra copiilor tai. Asta inseamna sa fii convins ca nu trebuie sa te astepti la nimic altceva decat ascultare de prima data din partea copiilor tai. Nu sa numeri pana la trei. Nu sa negociezi. Cerintele tale trebuie sa fie rezonabile, apoi trebuie sa te astepti sa te asculte imediat si sa-i inveti sa faca asta. Daca nu ai facut inca aceste lucruri, alege o zi si incepe. Incepe fara a privi in urma.
Hotaraste ca de acum inainte sa te daruiesti stabilirii si pastrarii ordinii si autoritatii in caminul tau.

Despre importanta Spovedaniei cu pr. Iustin Parvu

Pentru ca zilele acestea m-am spovedit, am zis sa caut si cateva materiale pe aceasta tema.
Am gasit unul aici, al pr. Iustin Parvu, de la m-rea Petru Voda.
Dau aici doar cateva fraze, care mi-au placut foarte mult:
"Trebuie sa avem mare grija cu copii nostri care trebuie dusi la biserica sa deprinda Taina Pocaintei. Atunci copilul va fi si ascultator in casa, sincer si oarecum indreptatit sa tina de sufletul si viata parintilor.
In viata de familie nimic nu face mai bine comuniunea decat in Taina aceasta a Spovedaniei.
Sotul se cunoaste cu sotia din Taina Spovedaniei,
sotia isi cunoaste sotul din Taina Spovedaniei,
copiii isi cunosc parintii din Taina Spovedaniei
iar preotul care este unitatea tuturor, in Harul lui Dumnezeu,
aduce pacea si linistea casei datorita acestei curatenii sufletesti,
unde troneaza Hristos si unde se insusesc devotamentul, dragostea si sinceritatea.
O familie se mentine prin dragoste, prin sinceritate si prin devotamentul pe care il are unul fata de celalalt. "
~~~
" Cu cat un om este mai civilizat, cu cat este mai cult, cu cat este mai informat, cu atat este si mai bun crestin. Valoarea unui popor sau a unui om este cu atat mai mare cu cat cunoaste si traieste mai mult Evanghelia. Acesta ar trebui sa fie adevaratul chip nou al omului pe care noi il realizam in familie si in societate.
***
Dac-ar citi crestinul cu atentie numai a doua rugaciune de seara ar afla acolo toata filozofia crestinului in doua, trei fraze:
"Da-mi, Doamne, si mie, nevrednicului robului Tau, mantuirea Ta in asternutul meu. Lumineaza-mi mintea mea cu lumina intelegerii Sfintei Tale Evanghelii" - deci toata ziua omul trebuie sa traiasca cu cuvantul Evangheliei -, "sufletul meu cu dragostea crucii Tale" - deci este vorba de suferinta pentru aproapele, de daruire; ca zadarnica este viata ta traita in aceasta insingurare si in egoism! Nu, sufletul trebuie sa fie cu: "dragostea crucii Tale". Hristos pentru ce s-a suit pe Cruce? S-a suit pe Cruce din dragoste pentru omul cazut, pentru omul pierdut -, "inima mea cu curatia cuvintelor Tale" - deci aici este centrul de plecare a omului in viata, in inima. "Da-mi inima ta!" Nu vrea altceva Hristos decat inima omului. De ce bate Hristos la usa? Bate ca sa-i deschizi inima -, "trupul meu cu patimirea Ta cea ne­biruita" - deci mereu trebuie sa ai in vedere ca numai suferinta te duce pe drumul desavarsirii -, "cugetul meu cu smerenia Ta il pazeste" - alta intrebare: Ce este smerenia? Este mantia lui Dumnezeu."

Lecturi biblice

Iosua 16:1-18:28 ~ Luca 19:1-27 ~ Psalm 87:1-7 ~ Pilde 13:11
VT
Iosua 18,1: "Toată adunarea copiilor lui Israel s'a strans la Silo, şi au aşezat acolo cortul întalnirii. Ţara era supusă înaintea lor."
Iata cum arata cortul intalnirii:Cateva informatii despre Silo, luate de aici:
Numele Silo semnifica pasnic, linistit, si nu exista indoiala ca era un loc protejat de Dumnezeu.
A ramas capitala politica si religioasa a israelitilor, avand Cortul marturiei in el in jur de 300 de ani, din timpul lui Iosua, ~ 1400 I.Hr. pana in timpul lui Samuel ~ 1100 I.Hr.
Atata vreme cat israelitii au fost credinciosi lui Dumnezeu si au ascultat de El, au trait in deplina siguranta acolo. Cu trecerea timpului, au devenit nepasatori si si-au intors fata de la El. Ei au devenit lenesi si autosuficienti, considerand ca Dumnezeu "va avea grija de ei" indiferent ce vor face. O mare greseala in acele timpuri - sau in timpurile noastre :)

***
Episodul din Evanghelia dupa Luca se refera la "cazul Zaheu"
"Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân"
Cautand o predica, am gasit una din 2004, a PF Daniel.
O redau aici
Ca toate predicile lui, este o lectie ce patrunde pana in profunzimile sufletului; Spicuiesc doar cateva idei in randurile care urmeaza.
"Curiozitatea lui Zaheu vamesul este o cautare a ceea ce el nu avea: impacarea cu sine, cu Dumnezeu, cu constiinta sa si cu aproapele. El s-a imbogatit repede, dar nu pe cai cinstite... La un moment dat, in viata lui s-a trezit dorul de a-si schimba viata. Toate bogatiile adunate l-au facut sa-si dea seama ca nu era atat de fericit cum crezuse ca va fi, acumuland bogatii materiale... Simtea ca omul e mai mult decat materie, ca pacea, bucuria si fericirea nu vin numai din acumulare de bunuri in exterior, ci de bunatate in interior... El a cautat pe cineva care poate sa dea o lumina noua vietii sale.
Pentru ca in cautarea sa, care pentru cei din jur pare o simpla curiozitate, este sincer, Hristos Domnul il cauta pe el. In ce consta cautarea Mantuitorului?... Iata ca Dumnezeu face si surprize: nu cauta oamenii doar prin pedepse, ci si prin neasteptata bunatate, generozitate si cinstire.
Aceasta bunatate, descopera in vames 2 lucruri:
1. constiinta pacatoseniei si dorinta de indreptare;
2. bunatatea aratata ca milostenie.
Deodata cu pocainta, cu regretul vietii pacatoase trecute, arata ca mai are in el un dram de bunatate, un carbune sub cenusa pacatului, care nu s-a stins - chipul lui Dumnezeu in om. Bunatatea lui Dumnezeu il provoaca la bunatate. Iata aici profunda intelepciune, cu
Duhul sau schimba duhul omului: recupereaza ceea ce este pierdut. Evanghelia aceasta arata convertire prin bunatate; ea ne invata ca multa bunatate a lui Dumnezeu indeamna la pocainta, la intoarcere. Mantuitorul asteapta ca bunatatea lui Dumnezeu sa-i determine intr-o zi sa-si schimbe viaa, sa se converteasca nu datorita fricii, ci datorita bunatatii nesfarsite. Sa rugam pe
Hristos sa ne ajute sa ne schimbam viata nu numai cand avem necazuri, ci si cand avem parte de bunatate."

Psalm:
Sionul are temeliile aşezate pe munţii cei sfinţi: Domnul iubeşte porţile Sionului mai mult decît toate locaşurile lui Iacob.Lucruri pline de slavă au fost spuse despre tine, cetate a lui Dumnezeu! - Eu pomenesc Egiptul şi Babilonul printre cei ce Mă cunosc; iată, ţara Filistenilor, Tirul, cu Etiopia: "în Sion s'au născut." iar despre Sion este zis: "Toţi s'au născut în el," şi Cel Prea Înalt îl întăreşte.
Domnul numără popoarele, scriindu-le: "Acolo s'au născut." - si cei ce cîntă şi cei ce joacă strigă: "Toate izvoarele mele sînt în Tine."
________________
Sionul este numele dat Ierusalimului, de la "Muntele Sionului", una dintre colinele vechiului oras, la nord de "scaldatoarea Siloamului". Sionul este atat de important intrucat este imaginea "Ierusalimului ceresc"

***
Pilda zilei:

Bogăţia cîştigată fără trudă scade, dar ce se strînge încetul cu încetul, creşte.

lalele

Azi iubesc...
Faptul ca am primit Sf. Impartasanie
Vremea minunata de afara
Lalelele care au impanzit orasul pe fiecare strada
Liliacul care sta sa infloreasca
Cantecul neostenit al pasarilor, care incepe inca de la 6 dimineata
Viata extraordinara care ne invaluie pe toti

Upload

De ce am atribuit fiecarei zile din sapamana cate o directie? In conditiile in care oricum, in fiecare zi trebuie sa avem grija de toate? Pentru ca m-am gandit ca astfel ne vom orienta in mod special atentia spre acel lucru, incercand sa nu-l mai facem "din obisnuinta", ci sa ne bucuram, ca de o sarbatoare.
Inca nu am gasit nume tuturor zilelor; vreau ca acestea sa vina in mod natural, asa ca am rabdare si le astept.
Doamne ajuta!

Psihologia sfintilor

Aveam mai demult unele discutii cu DH referitor la acest lucru: "Cum de acei copii orfani pe care ii cunoastem - ne-am gandit la toti pe care ii cunoastem in jurul nostru - reusesc sa aiba mai multe "reusite", sa fie mai sanatosi, fara probleme, decat altii care, avand amandoi parintii ce se ingrijesc de ei, cresc bolnaviciosi, cu probleme in societate, nu-si gasesc serviciu etc."
Se pare ca in textul acesta de la Sf. Teofan Zavoratul putem gasi un raspuns; acelasi, ca la raspunsul tanarului bogat din Evanghelia de astazi: "sa vindem toate si sa-I urmam Lui"

***
UNDE TREBUIE SĂ SE OPREASCĂ GRIJA PĂRINTEASCĂ FAŢĂ DE COPII
... "Vreţi să rânduiţi singur totul pentru copii, iar în grija lui Dumnezeu nu lăsaţi nimic. Trebuie să lăsaţi totul în seama lui Dumnezeu: fireşte, asta nu înseamnă să încetaţi a le purta de grijă copiilor, dar nu trebuie nici să daţi acestei griji prea multă însemnătate. Dacă Dumnezeu nu vă va binecuvânta copiii, cu ce-i veţi ajuta de unul singur? Oare Dumnezeu nu va ajunge să Se poarte cu nepăsare faţă de ei din pricina îngrijirii Dumneavoastră prisositoare? Şi atunci, cu grijile Dumneavoastră nu veţi înfăptui nimic temeinic, iar Dumnezeu nu va face nimic pentru ei din pricina Dumneavoastră, în loc de bine, va ieşi rău. Incredinţaţi-vă de aceasta şi puneţi măsură grijilor pentru copii.
Vă tulbură vrăjmaşul, nu vă daţi seama? In toată neputinţa sufletească trebuie să vă întoarceţi numaidecât cu rugăciune către Domnul, cerând tămăduire de la El. Apoi, aşteptaţi ajutor de Sus, iar. Domnul va ajuta şi va tămădui la vremea potrivită. Fără Domnul nici un lucru bun nu prinde rădăcini în inimă."

Thankful Thursday

Pentru ce multumesc azi?
Multumesc pentru ca m-am spovedit;
Multumesc pentru bucuria de a fi incept sa citesc Biblia;
Multumesc pentru faptul ca il am pe tati care ma ajuta cu fetele;
Multumesc si pentru mami, fireste, ca este atat de smerita si ma suporta;
Multumesc pentru sora mea, si pentru exemplul pe care il constituie pentru mine...

Biblia intr-un an

Astazi avem de citit:
Iosua 15:1-63 ~ Luca 18:18-43 ~ Psalm 85:1-17 ~ Pilde 13:9-10

In capitolul de la Iosua gasim felul in care a fost impartit pamantul lui Israel urmasilor lui Iuda; important pentru noi la aceasta impartire este faptul ca, dupa lungi si istovitoare rataciri prin desert, poporul lui Israel a primit exact ceea ce ii fusese promis; de aici avem si noi de invatat credinta ca vom primi ceea ce vom cere, daca ne va fi de folos.
***
La NT avem astazi un episod care intotdeauna mi-a fost drag: acela al tanarului bogat.
"- Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?...
- Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta...
- Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele.
- Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie....
Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Şi văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui Dumnezeu!"
~*~
Am citit multe comentarii la acest fragment; unele spuneau ca "a lasa toate" se refera la calugarie, altele se refereau doar la bogatiile materiale, altele - si la cele materiale, si la cele spirituale...
As vrea sa ma refer astazi la bogatia pe care o am eu si la care m-am simtit chemata sa renunt:
- bogatia inteligentei proprii vs. Ratiunea divina;
- bogatia stiintei de a-mi educa proprii copii vs. incredintarea grijii cresterii acestora mari si sanatosi lui Dumnezeu si Maicii Domnului, care l-a crescut pe Fiul lui Dumnezeu insusi; cand nu stiu ce sa fac intr-o anume situatie in cazul copiilor, ridic ochii la icoana Maicii Domnului si spun: "Tu, Maica Domnului, care L-ai crescut pe Mantuitorul si sigur ai avut si momente de greutate cu El, ajuta-ma si pe mine sa ma descurc cu asta!"
- bogatia unei familii "bune" am incredintat-o de asemenea, tot Maicii Domnului: "Tu, Maica Domnului, a trebuit sa faci fata unei vieti de familie, in care sotul era batran si poate neputincios, in care probabil ca multe le faceai singura, ajuta-ma si pe mine sa fiu o sotie buna si in ziua de astazi!"
*~*
Asta am inteles eu ca inseamna "renuntare": a renunta la cum "cred eu ca ar trebui sa fie" si a incredinta "conducerea" vietii mele lui Hristos si Maicii Lui.
***
Psalmul 85 completeaza ce am vrut eu sa zic; este o conversatie cu Dumnezeu. David, un asa de mare imparat, stia ca nimic nu poate infaptui fara Dumnezeu. "Fă cu mine semn spre bine, ca să vadă cei ce mă urăsc şi să se ruşineze, că Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mângâiat."

***
Pilda zilei: "Lumina celor drepţi luminează, pe când sfeşnicul celor fără de lege se stinge. Mândria nu dă prilej decât la ceartă, înţelepciunea se află numai la cei ce primesc sfaturi."
Ce inseamna mandrie? Inseamna sa tii la ce ai invatat sau ce gandesti tu intr-un anumit moment, chiar daca asta inseamna sa "calci" peste celalalt. "Eu stiu cel mai bine cum trebuie sa fie; daca as fi in locul tau, as face asa; de ce nu faci asa? Nu stii ca altfel TREBUIE sa faci?" Chiar recent am trecut prin asta; pana acum, nu am realizat ca e vorba de mandrie; "cum, daca e de bun-simt ca lucrurile trebuie sa fie astfel?" dupa cum spune si acest verset, am ajuns la cearta; pentru ca era o chestiune de viitor, probabil ca nici nu va fi problema de la care am pornit... dar cearta, gandurile rele, iata ca au aparut.

Biblia intr-un an

Azi, cei de la OYB citesc:
Iosua 13:1-14:15 ~ Luca 18:1-17 ~ Psalm(ei au numerotare diferita; la noi e cu un numar mai mic ) 85:1-13 ~ Proverbe (Pilde) 13:7-8

Din Vechiul Testament
Iosua 13-14
Retin pentru acum numai versetele referitoare la leviti, deoarece din aceasta tagma putem zice ca facem parte si noi:
Deci, in momentul in care Iosua a impartit pamanturile primite mostenire dupa promisiunea lui Moise tuturor le-a dat cate ceva, iar levitilor, spune Scriptura:
"Numai seminţiei lui Levi nu i-a dat Iosua moştenire, căci jertfele şi prinoasele Domnului Dumnezeului lui Israel sunt partea ei, cum i-a zis Domnul (13, 14)... Iar leviţilor nu le-a dat moştenire între ei; căci din fiii lui Iosif se ridicaseră două seminţii: a lui Manase şi a lui Efraim; de aceea nu s-a dat leviţilor parte de pământ, ci numai cetăţi pentru locuit cu împrejurimile lor, pentru vitele şi pentru turmele lor.(14, 2-3)"
Aceasta era conditia slujitorilor altarului (aceia erau levitii): faptul ca nu li se dadeau pamanturi (pamanturile insemnand posibilitate de cultivare, deci de castigarea existentei prin agricultura), insemna ca, din ce primeau la altar, aveau suficient cat sa traiasca ei si familiile lor; apoi, preotia se transmitea, deci si fiii aveau pe viitor din ce sa traiasca.
Totusi, ce primeau levitii? "cetati de locuit, cu imprejurimile, pentru vitele si turmele lor"
____________
Eu chiar cred asta; chiar cred faptul ca Dumnezeu isi tine promisiunile facute, ca un preot poate trai, impreuna cu familia sa, din ceea ce castiga la altar, daca s-ar ingriji doar de asta...
***
La Noul Testament - doua idei, pentru doua versete:
"Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleşilor Săi care strigă către El ziua şi noaptea şi pentru care El rabdă îndelung? Zic vouă că le va face dreptate în curând. (Luca18, 7-8)
In alta parte, spunea "Bateti si vi se va deschide, cautati si veti afla!"
Odata orientati catre El, pe de o parte, stim ca toate vin si trec, iar noi cu ochii spre tinta, nu le bagam in seama, daca am dat peste o piatra si ne impiedicam, cazand ne ridicam indata, iar pe de alta parte fiind in momente de cumpana, in care nu stim ce sa facem, in care din cauza nedreptatii pe care o suferim nu stim cum sa pastram directia, avem promisiunea ca El ne va sprijini si va completa neputinta noastra cu minuni.
***
Psalmul 85 e extraordinar:

Pleacă, Doamne, urechea Ta şi mă auzi, că sărac şi necăjit sunt eu. Păzeşte sufletul meu, căci cuvios sunt; mântuieşte, Dumnezeul meu, pe robul Tău, pe cel ce nădăjduieşte în Tine. Miluieşte-mă, Doamne, că spre Tine voi striga toată ziua. Veseleşte sufletul robului Tău, că spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. Că Tu, Doamne, bun şi blând eşti şi mult-milostiv tuturor celor ce Te cheamă pe Tine. Ascultă, Doamne, rugăciunea mea şi ia aminte la glasul cererii mele. În ziua necazului meu am strigat către Tine, că m-ai auzit. Nu este asemenea ţie între dumnezei, Doamne şi nici fapte nu sunt ca faptele Tale. Veni-vor toate neamurile pe care le-ai făcut şi se vor închina înaintea Ta, Doamne şi vor slăvi numele Tău. Că mare eşti Tu, Cel ce faci minuni, Tu eşti singurul Dumnezeu.
Povăţuieşte-mă, Doamne, pe calea Ta şi voi merge întru adevărul Tău; veselească-se inima mea, ca să se teamă de numele Tău. Lăuda-Te-voi, Doamne, Dumnezeul meu, cu toată inima mea şi voi slăvi numele Tău în veac. Că mare este mila Ta spre mine şi ai izbăvit sufletul meu din iadul cel mai de jos.
Dumnezeule, călcătorii de lege s-au sculat asupra mea şi adunarea celor tari a căutat sufletul meu şi nu Te-au pus pe Tine înaintea lor.
Dar Tu, Doamne, Dumnezeu îndurat şi milostiv eşti; îndelung-răbdător şi mult-milostiv şi adevărat. Caută spre mine şi mă miluieşte, dă tăria Ta slugii Tale şi mântuieşte pe fiul slujnicei Tale. Fă cu mine semn spre bine, ca să vadă cei ce mă urăsc şi să se ruşineze, că Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mângâiat.

***
Si iata proverbul zilei

"Unii se dau drept bogaţi şi n-au nimic, alţii trec drept săraci, cu toate că au multe averi. Bogăţia cuiva slujeşte la răscumpărarea lui; cel sărac nu se teme nici chiar de ameninţare." (Pilde 13, 7-8)

Comentariul OYB
Versetul 7 din Pilde 13 il conduce pe autor la intrebarea "cat de mult "ne prefacem" in viata noastra?". Autorul articolului se intreaba daca nu cumva, intr-o anumita masura, fiecare "ne dam" ceea ce nu suntem. Uneor se simte ca un actor. Un fals. Un inchipuit. Recunoaste insa (si ne propune prin asta o sugestie) ca modul in care putem deveni noi insine este printr-o relationare "corecta", adevarata cu Iisus. Sinceritatea adevarata vine numai de la Iisus. Daca avem intr-adevar credinta, nu avem nevoie sa ne prefacem a fi altcineva sau altceva. Hristos este deajuns.
***
Acest comentariu mi-a adus in minte un desen pe care l-am intalnit de multe ori prin cautarile mele pe diverse situri; l-am tradus si il pun si aici, caci mi se pare potrivit.

Incepand de azi

M-am hotarat sa citesc Biblia, incepand de azi; ma cramponez prea mult de faptul ca nu am timp sa pun mana pe o carte si mai ales, ca nu pun mana pe Biblie.
Am zis ca informatia e aceeasi, chiar daca e luata de pe net.
***
De la ce am pornit, cu aceasta hotarare:
De la urmatorul verset, gasit undeva, pe net: "Faceţi-vă oraşe de scăpare!" (Iosua, 20, 2)
Citind asta m-am intrebat: ce o fi vrand sa zica? Si m-am dus la trimitere Am ramas super impresionata. Deci, Dumnezeu le-a dat aceasta porunca, pentru a evita uciderea celor care au omorat pe cineva la furie, pentru ca legea talionului spunea "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte", ceea ce insemna ca daca cineva ii provoca un rau altcuiva, chiar daca si dintr-o greseala, ar fi fost pasibil de o pedeapsa identica. Este emotionant!
***
Citind capitolul, mi-a venit in minte o paralela: aceea cu duhovnicul si spovedania, din zilele noastre: Iisus Hristos, prin duhovnic, este "orasul nostru de scapare"
***
"...Cine va fugi în una din cetăţile acestea să stea la poarta cetăţii şi să spună pricina sa în auzul bătrânilor cetăţii şi ei îl vor primi în cetate şi-i vor da loc, ca să trăiască la ei. Şi când va alerga după el cel ce răzbună sângele, atunci ei nu trebuie să-l dea pe ucigaş în mâinile lui, pentru că el a ucis fără să vrea pe aproapele său, neavând pe dânsul ură cu o zi sau cu două mai înainte.
Să trăiască el în cetatea aceasta până ce se va înfăţişa înaintea obştii la judecată, până va muri arhiereul care va fi în acele zile. Apoi să se întoarcă ucigaşul şi să sa ducă în cetatea sa şi la casa sa, în cetatea de unde a fugit".

...

Once upon a time there was a tavern
Where we used to raise a glass or two
Remember how we laughed away the hours
And dreamed of all the great things we would do

Those were the days my friend
We thought they'd never end
We'd sing and dance forever and a day
We'd live the life we choose
We'd fight and never lose
For we were young and sure to have our way.
La la la la...
Those were the days, oh yes those were the days

Then the busy years went rushing by us
We lost our starry notions on the way
If by chance I'd see you in the tavern
We'd smile at one another and we'd say

Those were the days my friend
We thought they'd never end
We'd sing and dance forever and a day
We'd live the life we choose
We'd fight and never lose
For we were young and sure to have our way.
La la la la...
Those were the days, oh yes those were the days

Just tonight I stood before the tavern
Nothing seemed the way it used to be
In the glass I saw a strange reflection
Was that lonely woman really me

Those were the days my friend
We thought they'd never end
We'd sing and dance forever and a day
We'd live the life we choose
We'd fight and never lose
For we were young and sure to have our way.
La la la la...
Those were the days, oh yes those were the days

Through the door there came familiar laughter
I saw your face and heard you call my name
Oh my friend we're older but no wiser
For in our hearts the dreams are still the same

Those were the days my friend
We thought they'd never end
We'd sing and dance forever and a day
We'd live the life we choose
We'd fight and never lose
For we were young and sure to have our way.
La la la la...
Those were the days, oh yes, those were the days

Paine de casa

Tot am facut paine de casa dar nu am aratat la nimeni; Iat-0, proaspat scoasa din cuptor! Si e asa buna...
Sub ea e cuptorul

Pilde 31

1. Cuvintele lui Lemuel, regele din Massa, cu care mama sa îl învăţa:
2. Fiul meu, rodul pântecelui meu, feciorul făgăduinţelor mele, cu ce pot eu să te îndemn?
3. Nu da puterea ta femeilor şi căile taie celor care pierd pe regi.
4. Nu se cuvine regilor, o, Lemuel, nu se cuvine regilor să bea vin şi conducătorii băuturi îmbătătoare,
5. Ca nu cumva bând să uite legea şi să judece strâmb pe toţi sărmanii.
6. Daţi băutură îmbătătoare celui ce este gata să piară şi vin celui cu amărăciune în suflet,
7. Ca să bea şi să uite sărăcia şi să nu-şi mai aducă aminte de chinul lui.
8. Deschide gura ta pentru cel mut şi pentru pricina tuturor părăsiţilor.
9. Deschide gura ta, judecă drept şi fă dreptate celui sărac şi năpăstuit.
10. Cine poate găsi o femeie virtuoasă? Preţul ei întrece mărgeanul.
11. Într-însa se încrede inima soţului ei, iar câştigul nu-i va lipsi niciodată.
12. Ea îi face bine şi nu rău în tot timpul vieţii sale:
13. Ea caută lână şi cânepă şi lucrează voios cu mâna sa.
14. Ea se aseamănă cu corabia unui neguţător care de departe aduce hrana ei.
15. Ea se scoală dis-de-dimineaţă şi împarte hrana în casa ei şi dă porunci slujnicelor.
16. Gândeşte să cumpere o ţarină şi o dobândeşte; din osteneala palmelor sale sădeşte vie.
17. Ea îşi încinge cu putere coapsele sale şi îşi întăreşte braţele sale.
18. Ea simte că bun e câştigul ei; sfeşnicul ei nu se stinge nici noaptea.
19. Ea pune mâna pe furcă şi cu degetele sale apucă fusul.
20. Ea întinde mâna spre cel sărman şi braţul ei spre cel necăjit.
21. N-are teamă pentru cei ai casei sale în vreme de iarnă, căci toţi din casă sunt îmbrăcaţi în haine stacojii.
22. Ea îşi face scoarţe; hainele ei sunt de vison şi de porfiră.
23. Cinstit este bărbatul ei la porţile cetăţii, când stă la sfat cu bătrânii ţării.
24. Ea face cămăşi şi le vinde, şi brâie dă neguţătorilor.
25. Tărie şi farmec este haina ei şi ea râde zilei de mâine.
26. Gura şi-o deschide cu înţelepciune şi sfaturi pline de dragoste sunt pe limba ei.
27. Ea veghează la propăşirea casei sale şi pâine, fără să lucreze; ea nu mănâncă.
28. Feciorii săi vin şi o fericesc, iar soţul ei o laudă:
29. "Multe fete s-au dovedit harnice, dar tu le-ai întrecut pe toate!"
30. Înşelător este farmecul şi deşartă este frumuseţea; femeia care se teme de Domnul trebuie lăudată!
31. Să se bucure de rodul mâinilor sale, şi la porţile cetăţii hărnicia ei să fie dată ca pildă!

intrebari de marti

Astazi de dimineata, m-am gandit: CUM MA VAD PESTE 10 ani? Dar la sfarsitul vietii?
***
Asta e o intrebare clasica pe care ti-o adreseaza angajatorul (nu am fost niciodata la vreun interviu, dar am vazut in ghiduri de angajari/interviu): "Unde te vezi peste 5 ani?"
Intotdeauna am privit intrebarea cu un pic de condescendenta: "Eu nu pot sa ma gandesc ce voi face maine, dar peste 5 ani?"; sau "Nu ma intereseaza ce voi face peste 5 ani, doar sa ma mantuiesc"
Astazi insa, dupa discutia de aseara, mi-am dat seama ca totusi conteaza sa stii catre ce te indrepti, incotro te duce felul de a fi actual (nu-l mai pun pe cel trecut, care nu poate fi schimbat). Faptul ca pe tine nu te intereseaza (poti gandi asta, eu am gandit multa vreme) nu inseamna ca nu conteaza pentru cei din jur, pentru cei in mijlocul carora traiesti, indiferent care iti e rolul: sot, sotie, copil, parinte, angajat etc.
Macar ca principiu, trebuie sa stii ce vrei sa ajungi peste 5 ani, daca nu in sensul angajarii undeva, macar asupra relatiilor pe care le ai cu cei din jur.
Felul cum ma port cu fetele la ce poate duce? - nu sunt consecventa, sunt insa intelegatoare, suntem mai mult ca niste prietene, le induc faptul ca sunt importante etc. Inca, la 10 ani, ma intreaba, imi spun ca iubesc pe cineva, imi povestesc despre neintelegerile de la scoala; dar, felul in care le ascult, felul in care le dau sfaturi sau ma implic, felul in care le cert sunt o premisa penru o buna comunicare si pe viitor? In 5 ani, ele vor avea 15. Imi aduc aminte de o intalnire intre prietene in care, punandu-ne aceasta intrebare, despre relatia cu copiii la varsta pubertatii/adolescentei, am ajuns la un fel de descoperire: relatia o cladesti cu copilul inca de cand este mic; daca din copilarie copilul se simte neinteles, frustrat, in permanenta orientat ce sa faca, fara posibilitatea de a vedea "ce vrea el" sa faca, cum va fi aceasta relatie in adolescenta, cand tinerii simt nevoia sa fie independenti? Dar relatia asta se construieste inca de si mai mic; cand bebelusul tau are o problema, vomita des spre exemplu; din aceasta cauza nu doarme bine, este nervos in permanenta... nu ia in greutate prea mult, este la varsta la care poti sa incepi diversificarea... chiar medicul a recomandat... i-ai facut toate analizele posibile, vezi ca nu e bolnav, incepi cu o masa, vezi ca nu mai vomita, de ce trebuie sa insisti sa alaptezi, cand e clar ca pruncul nu se simte bine, nici tu nu poti dormi, nici el, o stare tensionata pluteste peste tot... ce premisa poate fi aceasta? Cum va fi copilul acela la un an? La doi? la 12? Nu va fi cel putin nervos? ca sa nu zic agitat, neascultator... chiar daca nu in exterior, de frica, in interiorul sau?
Dumnezeu ne-a dat un mare dar: acela de a fi mame. Odata cu acest dar, a sadit in noi si "stiinta" de a ne creste puiul; de ce oare renuntam la ceea ce simtim pentru a face ceea ce spune cineva care poate nici nu are copii, intr-o carte pe care, poate, peste cativa ani nu va mai fi actuala?
Cred ca o carte pentru cresterea copilului ar trebui sa contina doar: "Tu stii sa iti cresti copilul! Asculta-l pe el! Asculta-te pe tine! Nu cauta in afara ceea ce ai inauntru! Nu lasa pe nimeni dinafara sa iti dicteze ce sa faci TU cu copilul TAU! Fiecare a trait o experienta absolut personala cu copilul propriu, la fel ca si tine. Nu atribui copilului tau lucruri pe care "le-a avut si copilul lui cutare". Daca il asculti, copilul iti va spune de ce are nevoie; iar daca ii dai ce are nevoie, nu ceea ce "ai citit" sau "ai auzit" ca ar avea nevoie, atunci copilul tau nu va fi nici stresat de grija excesiva sau dimpotriva, de singuratatea excesiva, nici de lucrurile care "se fac" sau "nu se fac", el va avea exact ce-i trebuie. Iar la aceasta varsta, cel mai mult ii trebuie IUBIRE."*
Iubire ii trebuie la toate varstele; daca am putea sa vedem in relatia cu copilul nostru nu "o lupta pentru putere" - eu sunt mama, faci ce spun eu ca stiu mai bine - Da? sa vezi tu ce pot face eu! - Si plans, si reactii neplacute, de ajungi sa te intrebi cum de ai ajuns sa fii mama unui asemenea copil - ci mama = indrumator desemnat de Dumnezeu pentru cresterea copilului "Ana", care va trebui sa faca.... (nu stiu ce) ... in planul mantuirii, vei ajunge sa te intrebi: "cum sa fac sa fiu un administrator bun?" Copilul nostru nu e un "bun" al nostru de care dispunem si il facem cum vrem; nu e o casa - am mai zis asta, nu stiu cand - pe care o zugravim cum vrem si e a noastra; copilul nostru nu e "al nostru" in sensul posesiv. Deci nu putem face "ce vrem" cu el, chiar daca acest "ce vrem" se refera la "binele" lui. Copilul acesta este "al lumii", "al societatii" (daca nu poti accepta "al lui Dumnezeu"). Ce va aduce copilul acesta in lume? cum il pregatesc pentru lume? Ii dezvolt calitatatile cu care a fost inzestrat? Dar, cel mai important, IL RESPECT? Noi spunem ca ne respectam copilul "scotand din el ce e mai bun", iar prin "ce e mai bun" intelegem ce am fost invatati ca este bun. Dar poate ca pruncul acesta al nostru nu e "mai bun" in sensul de pana acum; poate e un vizionar, un geniu... il pregatim pentru asta? sau il invatam sa fie un bun ascultator, care sa nu iasa din cuvantul nostru, care, odata crescut, ce va face va fi doar sa caute un alt bun "indrumator" de care sa asculte: ca va fi un prieten, un sef ori tot parintii. Dar va fi independent? Va sti ce e cu el intr-adevar? Va sti ce vrea de la viata EL intr-adevar? sau va sti ce TREBUIE sa vrea?
***
Am pornit de la ceva si am ajuns la altceva... voi pune in alta postare cum ma vad in 10 ani; acum am primit comanda de bors cu mazare.
_________________________
* e clar, aici ma refer la copiii clinic sanatosi

tot azi

Am dat de mancare familiei: o mancare de ciuperci pe care am pregustat-o ieri la Ciric, numai ca am facut garnitura de cartofi, nu mamaliga.
Am facut din nou paine rapida - deliciul casei!
Ana a mancat azi doar paine :) Este un pic dulce, caci pun si o lingurita de zahar la preparat. Este foarte placuta. Iar fetele au zis ca invata sa aprecieze painea, ca o asteapta mai mult :)
Acum au plecat cu totii, satui, la treburile lor, care incotro: DH se odihneste, Ana la TV, fetele ai au teme; eu am ramas la strans masa. Azi insa imi face o deosebita placere; simturile mele au fost foarte incantate de mirosul de paine proaspata, de mancarea si atmosfera de la masa, de satisfactia faptului ca alor mei le-a placut ce le-am pregatit, de soarele de afara, care imi aduce aminte de copilarie si dupa-amiezile de duminica din copilarie, cand noi ne faceam teme, iar mama facea placinta cu mere... Ziua de azi miroase a placinta cu mere...

Urmarea lui Hristos

am gasit cartea "Urmarea lui Hristos" - varianta digitala. o cautam demult

The Promise

If you wait for me then Ill come for you
Although Ive traveled far
I always hold a place for you in my heart
If you think of me, if you miss me once in awhile
Then Ill return to you
Ill return and fill that space in your heart

Remembering
Your touch
Your kiss
Your warm embrace
Ill find my way back to you
If youll be waiting
If you dream of me like I dream of you
In a place thats warm and dark
In a place where I can feel the beating of your heart

Remembering
Your touch
Your kiss
Your warm embrace
Ill find my way back to you
If youll be waiting
Ive longed for you and I have desired
To see your face your smile
To be with you wherever you are

Remembering
Your touch
Your kiss
Your warm embrace
Ill find my way back to you
If youll be waiting
Ive longed for you and I have desired
To see your face, your smile
To be with you wherever you are

Remembering
Your touch
Your kiss
Your warm embrace
Ill find my way back to you
Please say youll be waiting

Together again
It would feel so good to be
In your arms
Where all my journeys end
If you can make a promise if its one that you can keep, I vow to come for you
If you wait for me and say youll hold
A place for me in your heart.

azi iubesc

Azi e vineri.
Azi iubesc
Iubesc casa pe care am curatat-o de dimineata
micul dejun pe care l-am pregatit pentru fete...
discutiile la cafea cu DH, felul cum ma face sa ma simt importanta
paturile pe care le-am spalat de dimineata si le-am intins la uscat
lucrul pe care il am de facut pentru serviciu
si, nu in ultimul rand, iubesc primavara

Thankful Thursday

Azi e joi
Multumesc
Multumesc pentru ca exist
Ii multumesc lui Dumnezeu ca ma iubeste
Ca imi incalzeste inima cu bunatatea Lui cea nesfarsita
Ca pot sa Ii vad lucrarea in toate
Multumesc pentru narcisele albe care au inflorit azi in curtea mea
Pentru bucuria din ochii Anei, cand a vazut narcisa, spunand: "asta-i a mea, mami, uite, nu e ca cele galbene!"
Pentru bucuria fetelor cand s-au intors din excursie si m-au facut sa ma intorc in copilarie, cand mergeam si eu cu scoala in calatorii;
pentru bucuria lor de a fi dansat cu baieti, pentru prima data;
pentru "importanta" pe care o si-o dau, spunand ca sunt "rebele" fara a sti ce inseamna asta...
Multumesc

PSAMUL 120

1. Ridicat-am ochii mei la munti, de unde va veni ajutorul meu.
2. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a facut cerul si pamantul.
3. Nu va lasa sa se clatine piciorul tau, nici nu va dormita Cel ce te pazeste.
4. Iata, nu va dormita, nici nu va adormi Cel ce pazeste pe Israel.
5. Domnul te va pazi pe tine; Domnul este acopermantul tau, de-a dreapta ta.
6. Ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea.
7. Domnul te va pazi pe tine de tot raul; pazi-va sufletul tau.
8. Domnul va pazi intrarea ta si iesirea ta de acum si pana in veac.

Lumini III

In seara asta vine DH acasa.
Trebuie sa ma apuc de curatenie, asa cum faceam pe vremuri, cand plecau ai mei de acasa :)
Zilele astea am luat o gura de aer pe care l-am respirat singura... nu am avut pe nimeni in preajma.
Bineinteles, chiuveta e plina de vase pana la dulap, camerele cu susul in jos... Ma simt adolescenta :)
Ma simt bine asa...
Azi m-am impacat cu Dumnezeu... Nu ca am fi fost certati, dar ma cam necajea partea asta punitiva a Lui. Dar, de fapt, El ne iubeste. Numai ca noi ne indepartam de El. Iar de obligat nu poate sa ne oblige; suntem liberi.
***
Cred ca toata povestea asta cu pedeapsa e o inventie a oamenilor; Dumnezeu, fiind BUN, nu are cum sa faca cuiva rau. El pur si simplu ne lasa in pace atunci cand nu-L vrem. Lipsa Lui e raul.
Raul nu exista in sine, el e lipsa Binelui, la fel cum intunericul nu exista in sine, ci e lipsa luminii.
Exista diavol; diavolul e rau, in sensul ca el nu e bun deloc. el face ale sale, ale intunericului. Este lasat sa le faca este "ingaduit", dar numai pentru a ne "roda" noi in bine.
***
Cu totii mergem la Dumnezeu, numai sa vrem asta. Daca nu vrei, de ce sa mergi? Asta e contrazicerea teoriei apocatastazei, care spune ca Dumnezeu, fiind bun, nu va lasa pe nimeni in iad. Dar daca cineva nu vrea sa mearga la Dumnezeu, cum sa-l forteze? Ar inseamna ca nu mai exista libertate.
***
Psalmul 118
1. Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului.
2. Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L caută cu toată inima lor,
3. Că n-au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea.
4. Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte.
5. O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale!
6. Atunci nu mă voi ruşina când voi căuta spre toate poruncile Tale.
7. Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, ca să învăţ judecăţile dreptăţii Tale.
8. Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în sfârşit.
9. Prin ce îşi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale.
10. Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale.
11. În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greşesc ţie.
12. Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
13. Cu buzele am rostit toate judecăţile gurii Tale.
14. În calea mărturiilor Tale m-am desfătat ca de toată bogăţia.
15. La poruncile Tale voi cugeta şi voi cunoaşte căile Tale.
16. La îndreptările Tale voi cugeta şi nu voi uita cuvintele Tale.
17. Răsplăteşte robului Tău! Voi trăi şi voi păzi poruncile Tale.
18. Deschide ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea Ta.
19. Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale.
20. Aprins e sufletul meu de dorirea judecăţilor Tale, în toată vremea.
21. Certat-ai pe cai mândri; blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile Tale.
22. Ia de la mine ocara şi defăimarea, că mărturiile Tale am păzit.
23. Pentru că au şezut căpeteniile şi pe mine mă cleveteau, iar robul Tău cugeta la îndreptările Tale.
24. Că mărturiile Tale sunt cugetarea mea, iar îndreptările Tale, sfatul meu.
25. Lipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvântul Tău.
26. Vestit-am căile mele şi m-ai auzit; învaţă-mă îndreptările Tale.
27. Fă să înţeleg calea îndreptărilor Tale şi voi cugeta la minunile Tale.
28. Istovitu-s-a sufletul meu de supărare; întăreşte-mă întru cuvintele Tale.
29. Depărtează de la mine calea nedreptăţii şi cu legea Ta mă miluieşte.
30. Calea adevărului am ales şi judecăţile Tale nu le-am uitat.
31. Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne, să nu mă ruşinezi.
32. Pe calea poruncilor Tale am alergat când ai lărgit inima mea.
33. Lege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor Tale şi o voi păzi pururea.
34. Înţelepţeşte-mă şi voi căuta legea Ta şi o voi păzi cu toată inima mea.
35. Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta am voit.
36. Pleacă inima mea la mărturiile Tale şi nu la lăcomie.
37. Întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea; în calea Ta viază-mă.
38. Împlineşte robului Tău cuvântul Tău, care este pentru cei ce se tem de Tine.
39. Îndepărtează ocara, de care mă tem, căci judecăţile Tale sunt bune.
40. Iată, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viază-mă.
41. Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău,
42. Şi voi răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit în cuvintele Tale.
43. Să nu îndepărtezi din gura mea cuvântul adevărului, până în sfârşit, că întru judecăţile Tale am nădăjduit,
44. Şi voi păzi legea Ta pururea, în veac şi în veacul veacului.
45. Am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat.
46. Am vorbit despre mărturiile Tale, înaintea împăraţilor, şi nu m-am ruşinat.
47. Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte.
48. Am ridicat mâinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit şi am cugetat la îndreptările Tale.
49. Adu-Ţi aminte de cuvântul Tău, către robul Tău, întru care mi-ai dat nădejde.
50. Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, că cuvântul Tău m-a viat.
51. Cei mândri m-au batjocorit peste măsură, dar de la legea Ta nu m-am abătut.
52. Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele din veac, Doamne, şi m-am mângâiat.
53. Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătoşilor, care părăsesc legea Ta.
54. Cântate erau de mine îndreptările Tale, în locul pribegiei mele.
55. Adusu-mi-am aminte de numele Tău, Doamne, şi am păzit legea Ta.
56. Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale am căutat.
57. Partea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc legea Ta.
58. Rugatu-m-am feţei Tale, din toată inima mea, miluieşte-mă după cuvântul Tău.
59. Cugetat-am la căile Tale şi am întors picioarele mele la mărturiile Tale.
60. Gata am fost şi nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale.
61. Funiile păcătoşilor s-au înfăşurat împrejurul meu, dar legea Ta n-am uitat.
62. La miezul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecăţile dreptăţii Tale.
63. Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale.
64. De mila Ta, Doamne, este plin pământul; îndreptările Tale mă învaţă.
65. Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău.
66. Învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, că în poruncile Tale am crezut.
67. Mai înainte de a fi umilit, am greşit; pentru aceasta cuvântul Tău am păzit.
68. Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta, învaţă-mă îndreptările Tale.
69. Înmulţitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mândri, iar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale.
70. Închegatu-s-a ca grăsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m-am desfătat.
71. Bine este mie că m-ai smerit, ca să învăţ îndreptările Tale.
72. Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori de aur şi argint.
73. Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, înţelepţeşte-mă şi voi învăţa poruncile Tale.
74. Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit.
75. Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile Tale şi întru adevăr m-ai smerit.
76. Facă-se dar, mila Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău, către robul Tău.
77. Să vină peste mine îndurările Tale şi voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este.
78. Să se ruşineze cei mândri, că pe nedrept m-au nedreptăţit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale.
79. Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale.
80. Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă ruşinez.
81. Se topeşte sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul Tău am nădăjduit.
82. Sfârşitu-s-au ochii mei după cuvântul Tău, zicând: "Când mă vei mângâia?"
83. Că m-am făcut ca un foale la fum, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.
84. Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă prigonesc?
85. Spusu-mi-au călcătorii de lege deşertăciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne.
86. Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au prigonit. Ajută-mă!
87. Puţin a fost de nu m-am sfârşit pe pământ, dar eu n-am părăsit poruncile Tale.
88. După mila Ta viază-mă şi voi păzi mărturiile gurii mele.
89. În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer;
90. În neam şi în neam adevărul Tău. Întemeiat-ai pământul şi rămâne.
91. După rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare ţie.
92. De n-ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aş fi pierit intru necazul meu.
93. În veac nu voi uita îndreptările Tale, că într-însele m-ai viat, Doamne.
94. Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă, că îndreptările Tale am căutat.
95. Pe mine m-au aşteptat păcătoşii ca să mă piardă. Mărturiile Tale am priceput.
96. La tot lucrul desăvârşit am văzut sfârşit, dar porunca Ta este fără de sfârşit.
97. Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este.
98. Mai mult decât pe vrăjmaşii mei mai înţelepţit cu porunca Ta, că în veac a mea este.
99. Mai mult decât învăţătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale gândirea mea este.
100. Mai mult decât bătrânii am înţeles, că poruncile Tale am căutat.
101. De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale.
102. De la judecăţile Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus mie lege.
103. Cât sunt de dulci limbii mele, cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea!
104. Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urât toată calea nedreptăţii.
105. Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor mele.
106. Juratu-m-am şi m-am hotărât să păzesc judecăţile dreptăţii Tale.
107. Umilit am fost până în sfârşit: Doamne, viază-mă, după cuvântul Tău.
108. Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte-le Doamne, şi judecăţile Tale mă învaţă.
109. Sufletul meu în mâinile Tale este pururea şi legea Ta n-am uitat.
110. Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit.
111. Moştenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sunt ele.
112. Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac spre răsplătire.
113. Pe călcătorii de lege am urât şi legea Ta am iubit.
114. Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu, în cuvântul Tău am nădăjduit.
115. Depărtaţi-vă de la mine cei ce vicleniţi şi voi cerceta poruncile Dumnezeului meu.
116. Apără-mă, după cuvântul Tău, şi mă viază şi să nu-mi dai de ruşine aşteptarea mea.
117. Ajută-mă şi mă voi mântui şi voi cugeta la îndreptările Tale, pururea.
118. Defăimat-ai pe toţi cei ce se depărtează de la îndreptările Tale, pentru că nedrept este gândul lor.
119. Socotit-am călcători de lege pe toţi păcătoşii pământului; pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, pururea.
120. Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile Tale m-am temut.
121. Făcut-am judecată şi dreptate; nu mă da pe mâna celor ce-mi fac strâmbătate.
122. Primeşte pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă clevetească cei mândri.
123. Sfârşitu-sau ochii mei după mântuirea Ta şi după cuvântul dreptăţii Tale.
124. Fă cu robul Tău, după mila Ta, şi îndreptările Tale mă învaţă.
125. Robul Tău sunt eu; înţelepţeşte-mă şi voi cunoaşte mărturiile Tale.
126. Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta.
127. Pentru aceasta am iubit poruncile Tale, mai mult decât aurul şi topazul.
128. Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am urât.
129. Minunate sunt mărturiile Tale, pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu.
130. Arătarea cuvintelor Tale luminează şi înţelepţeşte pe prunci.
131. Gura mea am deschis şi am aflat, că de poruncile Tale am dorit.
132. Caută spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, faţă de cei ce iubesc numele Tău.
133. Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească nici o fărădelege.
134. Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale.
135. Faţa Ta arat-o robului Tău şi mă învaţă poruncile Tale.
136. Izvoare de apă s-au coborât din ochii mei, pentru că n-am păzit legea Ta.
137. Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale.
138. Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale şi cu tot adevărul.
139. Topitu-m-a râvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale vrăjmaşii mei.
140. Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte şi robul Tău l-a iubit pe el.
141. Tânăr sunt eu şi defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.
142. Dreptatea Ta este dreptate în veac şi legea Ta adevărul.
143. Necazuri şi nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea mea.
144. Drepte sunt mărturiile Tale, în veac; înţelepţeşte-mă şi voi fi viu.
145. Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă, Doamne! Îndreptările Tale voi căuta.
146. Strigat-am către Tine, mântuieşte-mă, şi voi păzi mărturiile Tale.
147. Din zori m-am sculat şi am strigat; intru cuvintele Tale am nădăjduit.
148. Deschis-am ochii mei dis-de-dimineaţă, ca să cuget la cuvintele Tale.
149. Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta mă viază.
150. Apropiatu-s-au cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la legea Ta s-au îndepărtat.
151. Aproape eşti Tu, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt adevărul.
152. Din început am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac le-ai întemeiat pe ele.
153. Vezi smerenia mea şi mă scoate, că legea Ta n-am uitat.
154. Judecă pricina mea şi mă izbăveşte; după cuvântul Tău, fă-mă viu.
155. Departe de păcătoşi este mântuirea, că îndreptările Tale n-au căutat.
156. Îndurările Tale multe sunt Doamne; după judecata Ta mă viază.
157. Mulţi sunt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc, dar de la mărturiile Tale nu m-am abătut.
158. Văzut-am pe cei nepricepuţi şi mă sfârşeam, că n-au păzit cuvintele Tale.
159. Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne; întru mila Ta mă viază.
160. Începutul cuvintelor Tale este adevărul şi veşnice toate judecăţile dreptăţii Tale.
161. Căpeteniile m-au prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s-a înfricoşat inima mea.
162. Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoară mare.
163. Nedreptatea am urât şi am dispreţuit, iar legea Ta am iubit.
164. De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale.
165. Pace multă au cei ce iubesc legea Ta şi nu se smintesc.
166. Aşteptat-am mântuirea Ta, Doamne, şi poruncile Tale am iubit.
167. Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale şi le-a iubit foarte.
168. Păzit-am poruncile Tale şi mărturiile Tale, că toate căile mele înaintea Ta sunt, Doamne.
169. Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă înţelepţeşte.
170. Să ajungă cererea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă izbăveşte.
171. Să răspândească buzele mele laudă, că m-ai învăţat îndreptările Tale.
172. Rosti-va limba mea cuvintele Tale, că toate poruncile Tale sunt drepte.
173. Mina Ta să mă izbăvească, că poruncile Tale am ales.
174. Dorit-am mântuirea Ta, Doamne, şi legea Ta cugetarea mea este.
175. Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi vor ajuta mie.
176. Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.

din ciclul "luminilor" II

Toate cartile de cult abunda in blamarea omului:nevrednic, necurat, ticalos.. pentru a da doar cateva exemple; iar omul, care e expert in a privi la celalalt si a-l judeca, vede in semenul sau care "pacatuieste" pe cel mai rau si mai vrednic de ocara.
De cand eram copii ne-am format imaginea unui Dumnezeu ca un "Big brother" care abia asteapta sa calcam stramb ca sa ne dea peste mana. Ne-am familiarizat cu ideea de pacat si ce este acesta, in cele 10 porunci:

1.	Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.
2.	Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.
3.	Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.
4.	Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste.
5.	Cinsteste pa tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant.
6.	Sa nu ucizi.
7.	Sa nu fii desfranat.
8.	Sa nu furi.
9.	Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.
10.	Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.

Ce spun aceste porunci? Ce "sa nu". De ce "sa nu"? "Sa nu ajungi in iad"
***
Omenirea e ca o gloata de copii care ar pune mana in foc daca nu ar fi invatatura mamei care spune "sa nu bagi mana in foc, ca sa nu te arzi"
***
Ce avem insa pentru copiii cuminti, care asculta de mama?
Aici m-am impotmolit eu si am inceput sa caut "ce-mi ofera Dumnezeu"

Un termen care mi-a trezit de multa vreme atentia este cuvantul "pacat". Ca si "pocainta" Daca ne uitam in DEX, gasim

PĂCÁT, păcate, s.n. Lat. peccatum. 1. Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericeşti, abatere de la o normă (religioasă); fărădelege; p. gener. faptă vinovată, greşeală, vină. ♢ Păcatul strămoşesc (sau originar) = (în concepţia religiei creştine) greşeala de a fi încălcat interdicţia divină de a nu gusta din pomul cunoaşterii binelui şi a răului, fapt care a atras alungarea neamului omenesc din rai şi pierderea stării paradiziace. Păcat capital = păcat considerat de biserică fundamental şi din care ar izvorî toate celelalte păcate.

Definitia continua cu tot felul de locutiuni si expresii ce pornesc de la acest cuvant. Nu m-a multumit niciodata aceasta definitie, mi s-a parut ca are o scapare, o privare de sens. Nu stiu de ce, am niste rezerve cu privire la termenii pe care ii gasim in diverse carti de cult. Mi se pare ca niste "initiati" au oferit niste solutii pentru tot omul, "ciuntind" mesajul pentru a-l face inteles. Ca atunci cand vrei sa le explici ceva copiilor iar ei nu pot intelege toate cuvintele. Am inceput sa am aceasta indoiala in momentul in care am vazut ca se inista prea mult pe "plangerea si condamnarea rautatii oamenilor" si prea putin pe accederea spre Dumnezeu, adica pe indreptarea catre Acesta. Mai ales ca, in predici, am auzit preoti dand niste definitii care se apropiau mai mult de ceea ce simteam eu. Iata ce spune Le Petit Robert.

Conform dictionarului Le Petit Robert (editia 2003), termenul provine din latinescul peccatum, care insemna "greseala, eroare". Originea cuvantului e necunoscuta. Adjectivul corespondent este pacatos si a dat, de asemenea, cuvantul impecabil.
De asemenea, in acelasi dictionar gasim definitie a pacatului ca fiind "pierderea, scaparea, ratarea tintei sau obiectivului", radacina ebraica este hatta’t, tradus de evreii greci din Alexandria cu termenul hamartia care semnifica "ratacire, eroare" iar mai tarziu "deturnare, departare de Dumnezeu".

Ei, parca mai vii de acasa! Pentru cuvantul pocainta am pornit cautarea de la indemnul Sf Ioan Botezatorul: "Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor. " (Matei 3, 2) Iata ce am gasit la cuvantul "(a se)pocai"

POCĂÍ, pocăiesc, – Din sl. pokajati sen. vb. IV. Refl. 1. (În concepţiile religioase) A-şi mărturisi păcatele săvârşite, a se căi şi a căuta să obţină iertare prin post şi rugăciuni. ♦ A manifesta părere de rău, a avea remuşcări, a se căi pentru o faptă, o greşeală etc. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să-şi mărturisească păcatele sau greşelile şi să se căiască de ele. 2. A deveni adept al anumitor secte religioase creştine.

Prima observatie: cuvantul provine din slavona; aceasta inseamna ca e o traducere si folosire a unui alt cuvant, nu cel original, grecesc sau latin, deci definitia a patruns in limba romana din religie, nu exista inainte. Am cautat in editii straine ale Bibliei, pentru a vedea un cuvant mai vechi. In limba greaca termenul era μετάνοια = metanoia = si care, culmea, la noi inseamna "Innoirea mintii, orientarea fundamentala a vietii, prin care se ajunge pana la indumnezeire". Trecand prin slavoneste, in secolul al XVII - lea, a primit o transformare ce a dus la "1. Genoflexiune, aplecare. – 2. Respect, ascultare. – 3. (Pl.) Rozar"
Francezii ii zic repentez-vous sau changez d'attitude sau changez de comportement
Englezii ii spun simplu: repent, adica: a regreta
In TOB (traducerea ecumenica a Bibliei) gasim cuvantul "convertissez-vous", cu o intreaga discutie,asupra etimologiei grecesti (schimbarea mentalitatii); si de a recunoaste ca acest cuvant se refera si la ce spunea proorocul Ieremia, "schimbarea directiei; intoarcerea neconditionata la Dumnezeu". Este legat direct de propovaduirea lui Ioan, care in urma acestei "metanoia", adica intoarcere la Dumnezeu si primirea botezului.
***
Daca privim toate acestea in cheia descrisa in concluzia de mai sus, vedem ca "pacatos" este oricine nu il are ca lumina pe Dumnezeu, oricine traieste strain de Dumnezeu, indiferent de confesiunea pe care o are; iti spui crestin, dar gandul tau e doar la ale tale: clar, te-ai abatut de la tinta. Si ce merita un asemenea om?
Mila. Mila, compasiune, nu blamare, nu certare.
Pentru ca, saracul om se agita cu cu toate problemele vietii in zadar, nu le gaseste sensul... Pentru ce s-ar trezi un om in fiecare dimineata? Ca sa ia aceleasi activitati de la capat si iar, si iar pana la sfarsitul zilelor? Oh, ce sumbra perspectiva! Am trecut si eu prin asta... am trecut si dupa moartea lui F, cand mi-a luat cam un an sa-mi "revin". Pentru ce? Pentru ce sa muncesti, sa te casatoresti, sa faci copii... Care este rostul tuturor? Cine a jucat farsa asta, de a ne aduce pe lume asa, fara rost?
Faptul ca ai prieteni, ca ai intalnit oameni deosebiti, e ca o reprezentatie de teatru. Ramai cu gandul "ce frumos"! Dar cu ce te implineste? Cu ce contribuie la valoarea ta? Imprumuti valoare de la ei? Te molipsesti?
Faptul ca ai o slujba cu care contribui la "binele" umanitatii este doar o pacaleala superficiala; daca privesti mai adanc in tine vezi ca nu ii gasesti rostul; vezi ca trebuie sa te convingi (atunci cand nu esti prea prins in vartejul activitatilor) ca ce faci este important; tu simti ca nu e, dar, daca asa "zice lumea...", daca mai vezi cate un licar de multumire pe undeva...
Faptul ca iti cresti copiii; nu, nici asta nu te poate multumi, nu poate fi rostul vietii; vezi cum te chinui sa le procuri tot ce e mai bun, iar ei se imbolnavesc, se poarta urat, sunt nemultumitori... cel mult te poti simti condamnat la a-ti creste copiii, iar, in momentele de ambigua fericire te simti bucuros si implinit ca-i ai.
Faptul ca iubesti si esti iubit... Toata lumea stie cat tine aceasta "stare". Iubirea nu e ca o casa frumoasa pe care ti-o construiesti si o ai... bine, o intretii si ramane frumoasa, ramane a ta. Prin iubire, celalalt nu devine "al tau". Este doar un mod de a zice; in iubire esti tot singur; nu te poti lipi fizic de celalalt, precum umbra; chiar daca ai face-o, printr-un artificiu, celalalt s-ar simti agresat... fiecaruia ii ajunge propria persoana.
Iata deci cum sunt oamenii; poate cineva sa ma contrazica? Ce-mi poate aduce ca si contraargument altceva in afara de clipe de implinire, pe care le simte, sporadic si care-l fac sa spuna ca e fericit. Nu suntem cu totii niste cersetori? Nu cersim la fiecare colt de strada cate o farama de confirmare ca avem motive sa traim?
***
***
Dar daca am privi totul in cheia definitiilor de mai sus?
Pacatul este greseala, eroare, ratacire, indepartare, intoarcere de la Dumnezeu.
Ce e Dumnezeu? Dumnezeu e infinitul de Frumusete, Adevar, Bunatate... ca sa enumar doar cateva "calitati"ale Lui, sa nu-i spun Dumnezeu. Pentru ca suntem creati de El, avem puterea de a accede la Binele, Adevarul, Frumusetea infinite; noi nu suntem finiti decat de trup; sufletul nostru insa este infinit si, pe de o parte, din aceasta cauza putem "simti" neimplinirea, iar pe de alta parte, prin acesta putem accede; de aceea nu putem fi multumiti si fericiti cu adevarat niciodata, pentru ca incercam sa acoperim un spatiu infinit cu lucruri finite. In loc sa ne uitam la sursa infinita, ne uitam la creatie si incercam sa ne implinim cu aceasta. Deci, suntem in stare de "pacat".
Care e "scaparea" noastra? Cum putem sa ne "implinim". Simplu: schimband directia pe care suntem in eroare si intorcandu-ne la sursa.
Noi avem datoria de a ne intoarce la Dumnezeu; iar Dumnezeu vine in acelasi timp spre noi. Pe vremea cand mergeam la ASCOR era o vorba frumoasa, ca noi trebuie sa facem macar un pas spre El, iar El va completa distanta :)