Biblia intr-un an

Azi, cei de la OYB citesc:
Iosua 13:1-14:15 ~ Luca 18:1-17 ~ Psalm(ei au numerotare diferita; la noi e cu un numar mai mic ) 85:1-13 ~ Proverbe (Pilde) 13:7-8

Din Vechiul Testament
Iosua 13-14
Retin pentru acum numai versetele referitoare la leviti, deoarece din aceasta tagma putem zice ca facem parte si noi:
Deci, in momentul in care Iosua a impartit pamanturile primite mostenire dupa promisiunea lui Moise tuturor le-a dat cate ceva, iar levitilor, spune Scriptura:
"Numai seminţiei lui Levi nu i-a dat Iosua moştenire, căci jertfele şi prinoasele Domnului Dumnezeului lui Israel sunt partea ei, cum i-a zis Domnul (13, 14)... Iar leviţilor nu le-a dat moştenire între ei; căci din fiii lui Iosif se ridicaseră două seminţii: a lui Manase şi a lui Efraim; de aceea nu s-a dat leviţilor parte de pământ, ci numai cetăţi pentru locuit cu împrejurimile lor, pentru vitele şi pentru turmele lor.(14, 2-3)"
Aceasta era conditia slujitorilor altarului (aceia erau levitii): faptul ca nu li se dadeau pamanturi (pamanturile insemnand posibilitate de cultivare, deci de castigarea existentei prin agricultura), insemna ca, din ce primeau la altar, aveau suficient cat sa traiasca ei si familiile lor; apoi, preotia se transmitea, deci si fiii aveau pe viitor din ce sa traiasca.
Totusi, ce primeau levitii? "cetati de locuit, cu imprejurimile, pentru vitele si turmele lor"
____________
Eu chiar cred asta; chiar cred faptul ca Dumnezeu isi tine promisiunile facute, ca un preot poate trai, impreuna cu familia sa, din ceea ce castiga la altar, daca s-ar ingriji doar de asta...
***
La Noul Testament - doua idei, pentru doua versete:
"Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleşilor Săi care strigă către El ziua şi noaptea şi pentru care El rabdă îndelung? Zic vouă că le va face dreptate în curând. (Luca18, 7-8)
In alta parte, spunea "Bateti si vi se va deschide, cautati si veti afla!"
Odata orientati catre El, pe de o parte, stim ca toate vin si trec, iar noi cu ochii spre tinta, nu le bagam in seama, daca am dat peste o piatra si ne impiedicam, cazand ne ridicam indata, iar pe de alta parte fiind in momente de cumpana, in care nu stim ce sa facem, in care din cauza nedreptatii pe care o suferim nu stim cum sa pastram directia, avem promisiunea ca El ne va sprijini si va completa neputinta noastra cu minuni.
***
Psalmul 85 e extraordinar:

Pleacă, Doamne, urechea Ta şi mă auzi, că sărac şi necăjit sunt eu. Păzeşte sufletul meu, căci cuvios sunt; mântuieşte, Dumnezeul meu, pe robul Tău, pe cel ce nădăjduieşte în Tine. Miluieşte-mă, Doamne, că spre Tine voi striga toată ziua. Veseleşte sufletul robului Tău, că spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. Că Tu, Doamne, bun şi blând eşti şi mult-milostiv tuturor celor ce Te cheamă pe Tine. Ascultă, Doamne, rugăciunea mea şi ia aminte la glasul cererii mele. În ziua necazului meu am strigat către Tine, că m-ai auzit. Nu este asemenea ţie între dumnezei, Doamne şi nici fapte nu sunt ca faptele Tale. Veni-vor toate neamurile pe care le-ai făcut şi se vor închina înaintea Ta, Doamne şi vor slăvi numele Tău. Că mare eşti Tu, Cel ce faci minuni, Tu eşti singurul Dumnezeu.
Povăţuieşte-mă, Doamne, pe calea Ta şi voi merge întru adevărul Tău; veselească-se inima mea, ca să se teamă de numele Tău. Lăuda-Te-voi, Doamne, Dumnezeul meu, cu toată inima mea şi voi slăvi numele Tău în veac. Că mare este mila Ta spre mine şi ai izbăvit sufletul meu din iadul cel mai de jos.
Dumnezeule, călcătorii de lege s-au sculat asupra mea şi adunarea celor tari a căutat sufletul meu şi nu Te-au pus pe Tine înaintea lor.
Dar Tu, Doamne, Dumnezeu îndurat şi milostiv eşti; îndelung-răbdător şi mult-milostiv şi adevărat. Caută spre mine şi mă miluieşte, dă tăria Ta slugii Tale şi mântuieşte pe fiul slujnicei Tale. Fă cu mine semn spre bine, ca să vadă cei ce mă urăsc şi să se ruşineze, că Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mângâiat.

***
Si iata proverbul zilei

"Unii se dau drept bogaţi şi n-au nimic, alţii trec drept săraci, cu toate că au multe averi. Bogăţia cuiva slujeşte la răscumpărarea lui; cel sărac nu se teme nici chiar de ameninţare." (Pilde 13, 7-8)

Comentariul OYB
Versetul 7 din Pilde 13 il conduce pe autor la intrebarea "cat de mult "ne prefacem" in viata noastra?". Autorul articolului se intreaba daca nu cumva, intr-o anumita masura, fiecare "ne dam" ceea ce nu suntem. Uneor se simte ca un actor. Un fals. Un inchipuit. Recunoaste insa (si ne propune prin asta o sugestie) ca modul in care putem deveni noi insine este printr-o relationare "corecta", adevarata cu Iisus. Sinceritatea adevarata vine numai de la Iisus. Daca avem intr-adevar credinta, nu avem nevoie sa ne prefacem a fi altcineva sau altceva. Hristos este deajuns.
***
Acest comentariu mi-a adus in minte un desen pe care l-am intalnit de multe ori prin cautarile mele pe diverse situri; l-am tradus si il pun si aici, caci mi se pare potrivit.

Incepand de azi

M-am hotarat sa citesc Biblia, incepand de azi; ma cramponez prea mult de faptul ca nu am timp sa pun mana pe o carte si mai ales, ca nu pun mana pe Biblie.
Am zis ca informatia e aceeasi, chiar daca e luata de pe net.
***
De la ce am pornit, cu aceasta hotarare:
De la urmatorul verset, gasit undeva, pe net: "Faceţi-vă oraşe de scăpare!" (Iosua, 20, 2)
Citind asta m-am intrebat: ce o fi vrand sa zica? Si m-am dus la trimitere Am ramas super impresionata. Deci, Dumnezeu le-a dat aceasta porunca, pentru a evita uciderea celor care au omorat pe cineva la furie, pentru ca legea talionului spunea "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte", ceea ce insemna ca daca cineva ii provoca un rau altcuiva, chiar daca si dintr-o greseala, ar fi fost pasibil de o pedeapsa identica. Este emotionant!
***
Citind capitolul, mi-a venit in minte o paralela: aceea cu duhovnicul si spovedania, din zilele noastre: Iisus Hristos, prin duhovnic, este "orasul nostru de scapare"
***
"...Cine va fugi în una din cetăţile acestea să stea la poarta cetăţii şi să spună pricina sa în auzul bătrânilor cetăţii şi ei îl vor primi în cetate şi-i vor da loc, ca să trăiască la ei. Şi când va alerga după el cel ce răzbună sângele, atunci ei nu trebuie să-l dea pe ucigaş în mâinile lui, pentru că el a ucis fără să vrea pe aproapele său, neavând pe dânsul ură cu o zi sau cu două mai înainte.
Să trăiască el în cetatea aceasta până ce se va înfăţişa înaintea obştii la judecată, până va muri arhiereul care va fi în acele zile. Apoi să se întoarcă ucigaşul şi să sa ducă în cetatea sa şi la casa sa, în cetatea de unde a fugit".