Despre dragostea cea curată, în Dumnezeu

Cum să ne privim aproapele. Despre dragostea cea curată, în Dumnezeu.

Ce uşurime, ce stare de bine, ce fericită curăţie este atunci când omul nu opreşte în sine simţămintele de bunăvoinţă către aproapele, ci le poartă la sfântul, curatul cer; atunci când Îi spune lui Dumnezeu despre cei pe care îi îndrăgeşte:

„Dumnezeule! Aceştia sunt moştenirea Ta, sunt zidirea Ta! A Ta este zidirea Ta, iar eu cine sunt? Un pribeag pentru scurtă vreme pe acest pământ, care a apărut pe el fără veste şi fără veste va pieri de pe el.”

Cine îşi curăţeşte în felul acesta dragostea de iubirea de sine şi de împătimire dobândeşte în sine dragoste curată, dragoste în Dumnezeu. Ca să dobândim această dragoste ni s-a poruncit lepădarea de sine; acesta este înţelesul spuselor Domnului: cine îşi va pierde sufletul pentru Mine, îl va câştiga (Mt. 16, 25). În aceste cuvinte, porunca este îmbinată cu făgăduinţa.

Dimpotrivă, cel ce crede că îşi va găsi sufletul în veacul acesta plin de amăgire, adică cel ce va vrea să îşi împlinească poftele necurăţite, şi-l va pierde. În lepădarea de sine stă mântuirea. 

Mântuirea stă în lepădarea de sine

Supuneţi-vă mintea lui Hristos! Atunci când mintea se supune lui Hristos, nu se va îndreptăţi nici pe sine însuşi, nu va îndreptăţi nici inima. Atunci când vor lipsi îndreptăţirile inimii, ea va ajunge în starea de smerenie şi umilinţă. Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi, iar în îndreptăţirea de sine este moartea crâncenă pe care o aduce păcatul.

Ce înseamnă: ca ­­să îmi îndreptăţesc răspunsurile cele din păcate. 

Aşa s-a rugat Sfântul David, şi aşa ne învaţă să ne rugăm: „să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi îndreptăţesc răspunsurile cele din păcate” (Ps. 140, 4).

A-ţi îndreptăţi răspunsurile cele din păcate înseamnă a te îndreptăţi pentru păcatele tale. Gândurile şi cuvintele prin care se arată această îndreptăţire sunt numite cuvinte de vicleşug. Cu viclenie se străduie păcătosul să se amăgească pe sine însuşi şi să îi amăgească pe oameni! Cu viclenie se străduie păcătosul să ascundă păcatul său de sine însuşi şi de oameni! Cu viclenie se străduie să pară drept înaintea sa şi înaintea oamenilor! Uneori, nevoia neapărată, folosul aproapelui, pe care păcatul nostru l-ar putea sminti, ne sileşte să ne îndreptăţim înaintea oamenilor, să ne ascundem păcatul faţă de ei. A te îndreptăţi faţă de tine însuţi, a te amăgi singur, a-ţi înăbuşi glasul conştiinţei este întotdeauna un lucru nelegiuit, întotdeauna nenorocit; împropriindu-se omului, cuvintele de vicleşug fac din el un fariseu încrâncenat, în stare de orice fărădelege. Îndreptăţirea pentru păcate ce nu are nevoie de născociri şi de multe vorbe, îndreptăţirea care este primită întotdeauna de Dumnezeu este pocăinţa.

De pocăinţă fuge orice păcat 

De pocăinţă fuge orice păcat; nici un păcat nu poate ţine piept atotputernicei pocăinţe. Pocăinţa este virtute evanghelică, dar nepreţuit al lui Dumnezeu, cumpărat pentru noi cu preţul Sângelui Fiului lui Dumnezeu – cu acest preţ care răscumpără orice păcat al nostru.

Pentru început, hotărâţi, măcar cu mintea, să vă lepădaţi de dumneavoastră înşivă pentru Hristos, lipsiţi-vă mintea de samavolnicia pierzătoare, neghioabă, supuneţi-o poruncilor lui Hristos, supuneţi-o Evangheliei. Începutul lepădării de sine este în minte: după ce s-a supus lui Hristos, ea duce treptat la această fericită supunere şi inima, şi trupul.

Lepădarea de sine înspăimântă la o primă privire superficială – dar îndată ce omul se hotărăşte să şi-o însuşească, simte în suflet o neobişnuită uşurime şi libertate: uşurimea, libertatea sunt martorii adevărului.

(în: Sfantul Ignatie Briancianinov, “De la intristarea inimii la mangaierea lui Dumnezeu. Duh“)

Căsătorie cu sens (3) - însoțirea în călătoria dragostei

Spuneam aici că voi reda în serial predica starețului Emilianos Simonopetritul „Căsătoria - Taina cea mare”.

Următoarele trei articole se referă la trei dintre scopurile principale ale căsătoriei, după cum le menționează părintele amintit:

1. Primul, despre care veți citi astăzi, este însoțirea pe calea durerii.
2. Al doilea scop al căsătoriei este însoțirea în călătoria dragostei.
3. Al treilea rost al căsătoriei este însoțirea în calea către cer.
   

În al doilea rând, căsătoria este o călătorie a dragostei. Înseamnă plăsmuirea unei noi făpturi omeneşti, a unei noi persoane, căci, zice Evanghelia, „vor fi amândoi un trup” (Mat. 19, 5; Mar. 10, 7). Dumnezeu uneşte doi oameni şi îi face una. Din această unire a doi oameni, care se înţeleg să-şi sincronizeze paşii şi să-şi armonizeze bătăile inimii, răsare o nouă făptură omenească. Dintr-o astfel de dragoste adâncă şi spontană, unul devine o prezenţă, o realitate vie, în inima celuilalt. „Sunt căsătorit” înseamnă că nu pot trăi nici măcar o zi, nici măcar o clipă, fără tovarăşul meu de viaţă. Soţul meu, soţia mea, e parte din mine, din trupul meu, din sufletul meu. El sau ea mă împlineşte. El sau ea este cugetul minţii mele. El sau ea este pricina pentru care-mi bate inima.

Perechea schimbă inele pentru a arăta că vor rămâne uniţi în încercările vieţii. Fiecare poartă un inel cu numele celuilalt scris pe el, ce se pune pe degetul de la care o venă duce direct la inimă. Numele celuilalt, adică, e scris în propria inimă. Am putea spune că unul dă celuilalt sângele inimii sale. El sau ea îl cuprinde pe celălalt în însăşi miezul fiinţei sale.
„Ce mai faci?”, a fost întrebat odată un scriitor. Acesta a rămas surprins. „Ce mai fac? Ce întrebare ciudată! O iubesc pe Olga, soţia mea”. Soţul trăieşte pentru a-şi iubi soţia, iar soţia trăieşte pentru a-şi iubi soţul.

Lucrul cel mai însemnat în căsătorie este dragostea, iar dragostea înseamnă a uni două în una. Dumnezeu urăşte despărţirea şi divorţul. El vrea o unire nezdruncinată (cf. Mat. 19, 3-9; Mar. 10, 2-12). Preotul ia inelele de pe degetul mâinii stângi, le pune pe cel al mâinii drepte, apoi iarăşi pe stânga, şi în cele din urmă le pune înapoi pe mâna dreaptă. Începe şi sfârşeşte cu mâna dreaptă, fiindcă aceasta este mâna cu care lucrăm îndeosebi. Aceasta înseamnă şi că celălalt are acum mâna mea. Nu fac nimic din ce nu ar vrea perechea mea. Sânt legat de celălalt. Trăiesc pentru celălalt, şi pentru aceasta îi trec cu vederea greşelile. O persoană care nu poate avea îngăduinţă pentru alta nu se poate căsători.

Ce vrea perechea mea? Ce-l interesează? Ce-i face plăcere? Aceleaşi lucruri ar trebui să mă intereseze şi să-mi facă şi mie plăcere. Caut şi prilejuri de a-i face mici bucurii. Cum îl voi mulţumi astăzi pe soţul meu? Cum o voi mulţumi astăzi pe soţia mea? Această întrebare ar trebui să şi-o pună zilnic orice om căsătorit. Ea se interesează de grijile lui, de preocupările lui, de slujba lui, de prietenii lui, pentru a putea avea toate în comun. El îi dă întâietate de bunăvoie. Pentru că o iubeşte, merge ultimul la culcare şi se trezeşte primul. Îi socoteşte părinţii ei ca şi cum ar fi ai săi, îi iubeşte şi li se dăruieşte, fiindcă ştie că căsătoria este anevoioasă pentru părinţi. Îi face mereu să plângă, deoarece i-a despărţit de copilul lor. Soţia îşi arată dragostea pentru soţ prin ascultare. Ea îl ascultă întocmai cum Biserica ascultă de Hristos (Efes. 5:22-24). Fericirea ei este să facă voia soţului.

 

Împotrivirea, încăpăţânarea şi nemulţumirea sânt securile care retează pomul fericirii conjugale. Femeia este inima. Bărbatul este capul. Femeia este inima care iubeşte. În clipele grele ale bărbatului, ea îi stă alături, precum împărăteasa Theodora lângă împăratul Iustinian. În clipele lui de bucurie, ea încearcă să-l suie la înălţimi şi la idealuri şi mai mari. La vreme de necaz, ea stă lângă el, ca o lume sublimă şi plină de pace, dăruindu-i linişte.

Bărbatul ar trebui să ţină minte că soţia i-a fost încredinţată de Dumnezeu. Soţia sa este un suflet pe care Dumnezeu i l-a dat, şi pe care într-o bună zi va trebui să-l dea înapoi. El îşi iubeşte femeia aşa cum Hristos iubeşte Biserica (Ef. 5, 25). O ocroteşte, îi poartă de grijă, îi dă încredere, îndeosebi când este tulburată sau când este bolnavă. Ştim cât de sensibil poate fi sufletul unei femei, pricină pentru care Apostolul Petru îi îndeamnă pe bărbaţi să-şi cinstească femeile (cf. 1 Pet. 3, 7). Sufletul unei femei se răneşte, este adesea mărunt, schimbător şi poate cădea dintr-odată în deznădejde. De aceea, bărbatul trebuie să fie plin de dragoste şi gingăşie, şi să facă din ea comoara sa cea mai de preţ. Căsătoria, dragi prieteni, este o bărcuţă care pluteşte pe valuri şi printre stânci. Dacă o scapi din grijă chiar şi o clipă, se va scufunda.

 

 

{O carte pe lună} 7. Cum e să fii căsătorit cu mine?

Lună de vară, lună de vacanță. Dar preocupările pentru îmbunătățirea relației de căsătorie nu trebuie să ia vacanță. Cum e să fii căsătorit cu mine? V-ați pus vreodată această întrebare? Dacă nu, poate e momentul să o faceți, ajutându-vă de exercițiile propuse de Linda Dillow.

Ceea ce vei deveni ca soție influențează intimitatea, pasiunea și bucuria trăite în căsnicie.
Dar cum ajungi unde îți dorești?
În Cum e să fii căsătorit cu mine?, Linda Dillow vă provoacă să vă puneți întrebări riscante:

• Cum e sa fie sotul meu?
• Cum e sa faca dragoste cu mine?
• De ce ma incapatanez sa fiu suparata pe el?

Photo by Nathan Dumlao on Unsplash

Extrem de sincera si personala, Linda va dezvaluie cele mai bune si cele mai rele lucruri pe care le-a facut in cei aproape cincizeci de ani de casnicie si va conduce spre inima lui Dumnezeu ca sa aflati cum poate fi casnicia voastra. Oferindu-va indrumare pentru scrierea propriei declaratii de intentie cu privire la casatorie, "Cum e sa fii casatorit cu mine?" vorbeste despre diferenta dintre a avea dorinta sa ai o casnicie mai buna si a-ti stabili telul de a avea o casnicie mai buna in timp ce te privesti in oglinda pentru a vedea in ce fel te poti schimba.
De fapt, aceasta nu este deloc o carte despre casatorie.
Este o carte despre cum sa-ti traiesti casatoria din plin, zi dupa zi si an dupa an, devenind sotia care iti doresti sa fii si urmarind efectul pe care acest lucru il are asupra propriei casnicii.
Cuprinde un studiu biblic pentru zece sau douasprezece saptamani
Linda Dillow este autoarea a numeroase carti, printre care "Linisteste-mi inima ingrijorata", "Partenera creativa" si "Conversatii intime" (scrisa impreuna cu Lorraine Pintus), cu vanzari de peste 1,5 milioane de exemplare.
Cunoscuta vorbitoare la conferintele pentru femei din lumea intreaga, Linda locuieste in Monument, Colorado, cu sotul ei, Jody. Familia Dillow are patrucopii si zece nepoti. 

Ce pot să spun eu în urma experienței personale de a folosi această carte în seminariile pe care le țin eu? Este de foarte mare ajutor. Vine cu idei la care este esențial să ne gândim.

{O carte pe lună}: 2. Primește iubirea pe care o dorești

Pentru că suntem în luna februarie, vă ofer spre lectură o carte de ”sezon”. E scrisă de harville Hendrix.

Harville Hendrix este terapeut clinician, cunoscut la nivel global pentru lucrul terapeutic cu cuplurile. El deține un doctorat în psihologie și religie, după ce a absolvit School of Divinity de la University of Chicago. În urma divorțului survenit în 1975, s-a dedicat studiului relațiilor de cuplu pentru a înțelege mai bine cum a ajuns la divorț și pentru a căuta elementele care stau la baza unei relații maritale de succes. Începând din anul 1977, a practicat terapia de cuplu, a susținut workshop-uri pe aceeași temă și a susținut conferințe publice despre relația maritală. În 1982 s-a căsătorit cu Helen LaKelly Hunt, iar împreună cu Helen a scris mai multe cărți despre relațiile umane fundamentale.

Primește iubirea pe care o dorești este cel mai vândut ghid de transformare a unei relații intime într-o sursă neîntreruptă de iubire și armonie. În această carte, Harville Hendrix prezintă abilitățile de relaționare care au ajutat deja sute de mii de cupluri să înlocuiască eficient confruntarea și criticile cu un proces de vindecare ce are la bază dezvoltarea și susținerea reciproce.
Acest ghid extraordinar de practic descrie tehnica revoluționară a Terapiei Relaționale Imago, ce combină mai multe discipline – printre care se numără științele comportamentale, psihologia abisală, terapia cognitivă și terapia Gestalt – pentru a crea un program ce urmărește rezolvarea conflictelor și înnoirea comunicării și pasiunii.
Primește iubirea pe care o dorești descrie cele trei etape ale relațiilor intime, furnizează studii de caz ilustrative și oferă recomandări folositoare pentru a depăși obstacolele care stau în calea celor trei etape, în vederea creării unei legături mult mai puternice în interiorul cuplului.
În primul rând, ea expune stadiile majorității relațiilor – atracția, iubirea romantică și lupta pentru putere – și sugerează modalități prin care partenerii pot asocia conflictele din relația lor cu fiecare dintre aceste stadii.
Apoi explorează metode pentru obținerea unei „Căsnicii Conștiente”, în cadrul căreia sunt readuse în atenție fazele inițiale ale iubirii romantice și confruntarea este înlocuită treptat cu dezvoltarea și susținerea.
În cele din urmă, autorii încorporează aceste idei într-un curs terapeutic unic, oferind o serie de exerciții utile care conduc la înțelegere, rezoluție și revitalizare. Aceștia descriu, pas cu pas, modul în care putem comunica mai clar și cu o sensibilitate sporită, felul în care ne putem debarasa de comportamente distructive și în care ne putem focaliza energia spre împlinirea nevoilor partenerului. Primește iubirea pe care o dorești se adresează, așadar, cuplurilor aflate în orice etapă a relației, oferindu-le soluții unice pentru rezolvarea conflictelor și pentru obținerea unei satisfacții emoționale reciproce.
Pentru reușita aplicării exercițiilor propuse, e nevoie de un angajament ferm de a lucra la îmbunătățirea relației de cuplu. Acest angajament trebuie asumat înainte de orice. Pentru această asumare, mai întâi gândiți-vă cât de important este pentru dumneavoastră să creați o relație mai iubitoare, care să fie un punct real de sprijin în viață. Sunteți dispus să luați parte la un proces pe alocuri anevoios de autodezvoltare? Dacă da, luați o foaie de hârtie și scrieți un enunț prin care să vă exprimați disponibilitatea de a vă implica în acest demers.
Exercițiile cuprinse în carte sunt foarte bine explicate, cu indicații referitoare la paginile de citit și la timpul necesar efectuării.
Voi pune doar câteva din listă, pentru a vă face poftă:

1. Viziunea asupra propriei relații
2. Rănile copilăriei
3. Aprofundarea propriului imago
4. Frustrările copilăriei
5. Dialogul părinte-copil
6. Profilul partenerului
7. Afaceri neîncheiate
8. Dialogul imago
9. Decizia de a-și lua un angajament
10. Reromantizarea
11. Lista cu surprize
12. Lista activităților distractive

Spor la lucru!

Despre familie și nu numai...

Din septembrie 2016 până în septembrie 2017 am trăit un an în Spania unde, împreună cu soțul meu, pr. Constantin Sturzu, având binecuvântarea Preasfințitului Timotei, episcopul ortodox român al Spaniei și Portugaliei, am călătorit spre a le împărtăși românilor de acolo câte ceva din felul în care am văzut noi căsătoria și familia cu sens.

Seminariile pe care le-am ținut au depășit granițele Spaniei, ajungând de două ori și în Franța, la Paris, la Limours și la Montpelier, la invitația părinților de acolo.

Anul acesta, după ce în martie am călătorit din nou, în Italia de această dată, la câteva parohii românești de acolo - la Roma, Lodi, Forli și Torino. La Roma am avut o întâlnire cu preotesele din acea zonă, dar și cu credincioase din parohia la care am fost invitați.

În mai, ne-am întors la Paris, la invitația ÎPS Iosif, mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale și Meridionale, la congresul MOREOM, unde, de asemenea, am avut un mic atelier despre familie.

Pentru atunci când cineva mă nedreptățeşte

Un cuvânt de la Arhim. Zaharia Zaharou, din conferința de la Iași, Octombrie 2015.

Atunci când cineva mă nedreptățeşte, să spun:

 "Mulțumesc, Doamne, că ai trimis acest om să îmi arate cât de departe e inima mea de Tine!"

Povestește Părintele că după câteva săptămâni de astfel de rugăciune, o doctoriță asuprită de șeful său trăiește minunea de a-l vedea pe acesta venind în fața ei și, făcând plecăciune, îi spune: "nu știu, ori am greșit eu, ori tu te-ai schimbat mult în în ultima vreme". Și zice Părintele că ambele erau adevărate.

În această sesiune de întrebări și răspunsuri mai aflăm și despre atitudinea dreaptă în fața morții și a voii lui Dumnezeu, precum și despre akedie, spovedanie, mândrie, relația cu părintele duhovnic, diverse provocări în viața  duhovnicească.

Din cuvintele Parintelui Rafail...

• "Viata Duhului se aseamana cu viata trupeasca.
• Exista o realitate in tot ceea este duhovnicesc, care pentru noi, pentru majoritatea dintre noi este ceva abstract, necunoscut; materia, pamantul, trupul, nu sunt decat un simbol al adevaratei vieti, care este in Duh..." 
• "Ce este Biserica? Este mama noastra, este pantecele acestei zidiri a lui Dumnezeu, ne naste intru cele vesnice." 
• "Mintea pr. Sofronie era intotdeauna aplecata catre cele vesnice; cele pamantesti erau foarte apreciate de el, dar trecatoare; si daca [sunt] trecatoare, sunt clipe in care traiesti, dar deja au trecut..."
• "El nu se pogora usor la amanuntele trecatoare ale vietii dar tinea cont de ele si se ocupa de fiecare in masura in care omul se poate ocupa; era foarte grijuliu si se ocupa de fiecare amanunt."
• "În viaţa omului nu există nimic care să nu fie de cea mai mare importanţă."
• "Dacă omul trăieşte în Duhul lui Dumnezeu dă o anume atenţie faţă de aproapele. Dar nu e doar faptica... Când e vorba de Duhul lui Dumnezeu, toate izvorăsc dintr-un singur izvor şi acesta este Dragostea... nu este o manieră corectă."
• "Simţământul de libertate pe care-l simţeam lângă el (pr. Sofronie) a durat ani de zile; şi nu înţelegeam, dar mă uimeam de acest simţământ, pentru că nu era vorba de a face un anumit lucru; un monah atonit mi-a dat răspunsul: "pentru că el, pr. Sofronie era liber". Nu era vorba de a face, ci de a fi; de a fi tu, cel care eşti: drept sau sfânt, păcătos sau sfânt; şi dacă vrei să te mântuieşti, de acolo să porneşti. Aceasta era libertatea pe care o simţeam în prezenţa lui. "
• "Vezi să vezi un sfânt? Uită-te în oglindă! Vei vedea un sfânt în devenire"
• "Nu există lucru care să emane de la Dumnezeu care să nu emane din Dragoste"
• "Dragostea lui Dumnezeu are calitatea de a fi jertfelnică până la capăt"
• "Ce este facerea mea? Este alegerea mea."

(pr. Rafail, 30 mai 2013, Cluj-Napoca)