sfarsit de toamna

Daruri ale Domnului, in acest loc binecuvantat.
In Pirinei, toamna isi leapada frunzele aurii de la zi la zi.

Ultimele scaparari rosietice pe care le-am prins azi.

Mai la vale de Aneto, un curcubeu uimitor si surprinzator.

Barajul Llauset incepe sa capete aspect hibernal.

La Baqueíra, partia se pregateste deja de sezon.

Slava Tie, Doamne, pentru minunata lumea Ta pe care ne-ai daruit-o sa ne bucuram de ea si sa Te vedem pe Tine!

Misty morning

Ce mult îmi plac diminețile cețoase de toamnă! De fapt, îmi plac toate diminețile!

Și uneori pot pleca la drum, să mă bucur de ele în pădure. Azi, ploaia se pogora discret ca o părere, mângâind crengile dezgolite ale copacilor.

La mănăstirea Dobrovăț, clopotele îmbiau la slujbă.

”Binecuvintează-ne, Doamne, și binecuvintează zorii acestei zile”

Fotografiile lunii noiembrie

Am întârziat cu mozaicul lunii. Noiembrie din acest an a fost o lună absolut încântătoare.
Pentru mine, vremea mohorâtă - cea care nu e nici cu soare, nici cu zăpadă, în care nu știi dacă va ploua vreodată, pentru că parcă stă s-o facă dar nu se îndură, sau pur și simplu începi să te întrebi dacă are și sfârșit - ei bine, vremea asta îmi pare o binecuvântare extraordinară și aș savura-o la nesfârșit.
Am primit sugestii că aș putea să mă mut în Italia pentru că acolo cam așa ține toată iarna.
Da, îmi place vremea aceea de plumb bacovian, doar că la mine n-are nicio legătură cu spleen-ul.
Dimpotrivă, vremea asta mă energizează, o simt ca pe un fundal de teatru pe scena căruia viața mea își desfășoară dansul.
Cumva, vremea asta e într-un fel ca durerea... în durere, poți simți mai bine mângâierea Domnului, bucuria de la El; la fel, pe vremea asta se vede mai bine... lumina.