marți, 10 septembrie 2019

{O carte pe lună} 9. Deciziile oamenilor împliniți


Luna septembrie, lună de început de an bisericesc și an școlar poate fi și început de viață altfel. Altfel, adică o viață mai asumată, mai responsabilă. Iată de ce, pentru această lună vă propun o carte scrisă de un om de afaceri, Philip Baker.
Deciziile ocupă un loc important în viaţa noastră de zi cu zi, fiind cea mai valoroasă cheie în obţinerea succesului. Deciziile ne conturează viitorul şi aduc bucurie şi emoţie în viaţa noastră. În loc să trăim povestea altcuiva este necesar să ne trăim propria poveste, iar acest lucru este posibil prin alegerile pe care le facem. A lua decizii reprezintă un mod de viaţă pentru oamenii de succes, iar noutăţile pe care acestea le aduc îi încântă. Experienţa lor ne arată că de foarte multe ori viaţa se rezumă la deciziile pe care le luăm - cu cât acestea sunt mai îndrăzneţe, cu atât emoţia este mai mare, iar răsplata pe măsură. Deciziile oamenilor împliniţi ne ajută să ne dăm seama că noi suntem singurii capabili să schimbăm lucrurile prin intermediul hotărârilor pe care le luăm. Chiar şi atunci când ne confruntăm cu situaţii care nu pot fi controlate, putem decide cum să reacţionăm, ce lecţii să învăţăm şi ce atitudini şi convingeri să adoptăm. Locul în care ne aflăm azi se bazează foarte mult pe deciziile pe care le-am luat ieri, iar viitorul nostru depinde de ceea ce decidem astăzi.
Cam așa sună prezentarea cărții, aflată pe coperta a patra.
Photo by Jens Lelie on Unsplash
Eu mai notez doar câteva dintre deciziile pe care Philip Paker ne provoacă să le luăm:
  • Decizii la răscruce de drumuri - Încotro? Forța ce crește în momentul luării unei decizii
  • Decizia de a fi în formă maximă
  • Decizia de a-ți schimba viața
  • Decizia de a-ți păzi inima
  • Decizia de a învăța
  • Decizia de a te distra
  • Decizia de a iubi
  • Decizia de a ierta
  • Decizia de a avea răbdare
  • Decizia de a avea o căsătorie reușită
  • Decizia de a nu face comparații
De multe ori nu ne dăm seama câte decizii avem de luat într-o zi. Dar, la o analiză simplă vedem că multe. Cartea aceasta ne invită să fim atenți, să avem trezvie.
Spor!

marți, 13 august 2019

{O carte pe lună} 8. Partenera creativă

 Sora cărții anterioare, Partenera creativă e scrisă tot de Linda Dillow. Sinceră să fiu, când am primit această carte mă gândeam că s-ar putea să fie un fel de Cum e să fii căsătorit cu mine reloaded. Ce să scrie altceva?! Și totuși, Linda vine cu o nouă perspectivă, folosind ca bază pentru exercițiile propuse tocmai studiul biblic. De altfel, cartea propune la sfârșit și o planificare de citire a Bibliei într-un an. să nu vă faceți griji că e luna august. Dacă începeți de acum, la anul, în luna august, veți fi terminat. Important e să începem întotdeauna de unde suntem. M-am bucurat tare mult să găsesc imaginea soției ideale coborâtă din parametrii reprezentărilor noastre uneori nerealiste la nivelul nostru, al femeilor normale, obișnuite.
Și să găsesc că această femeie normală, obișnuită, poate spera să-și împlinească misiunea de soție cu onestitate, în fața lui Dumnezeu. Ca toate cărțile pe care vi le-am sugerat până acum, și aceasta propune o serie de exerciții.
Nu știu cât de mult sunteți adepți ai acestor „teme”, însă, din experiență, vă spun că a-ți propune câteva lucruri pe care să le împlinești de-a lungul unei luni în vederea dezvoltării personale va face ca viața să fie mai „a ta”. Atât de mult suntem ispitiți să ieșim în afară, chemați de sarcinile pe care alții ni le dau, încât putem avea tendința de a ne lenevi chiar la domeniul cel mai important, al propriei dezvoltări. Cum vorbeam cu cineva, în lipsa propriilor proiecte suntem mereu chemați la împlinirea proiectelor altora. Ce ar fi dacă te-ai hotărî să lucrezi la ”Proiectul eu asemenea cu El”, cel pentru care ai și venit pe această lume? Adică acela de a lucra la asemănarea cu El? Cartea Partenera creativă propune exact o astfel de inițiativă, în cadrul căsniciei.

marți, 9 iulie 2019

{O carte pe lună} 7. Cum e să fii căsătorit cu mine?

Lună de vară, lună de vacanță. Dar preocupările pentru îmbunătățirea relației de căsătorie nu trebuie să ia vacanță. Cum e să fii căsătorit cu mine? V-ați pus vreodată această întrebare? Dacă nu, poate e momentul să o faceți, ajutându-vă de exercițiile propuse de Linda Dillow.



Ceea ce vei deveni ca soție influențează intimitatea, pasiunea și bucuria trăite în căsnicie.
Dar cum ajungi unde îți dorești?
În Cum e să fii căsătorit cu mine?, Linda Dillow vă provoacă să vă puneți întrebări riscante:
  • Cum e sa fie sotul meu?
  • Cum e sa faca dragoste cu mine?
  • De ce ma incapatanez sa fiu suparata pe el?
Photo by Nathan Dumlao on Unsplash
Extrem de sincera si personala, Linda va dezvaluie cele mai bune si cele mai rele lucruri pe care le-a facut in cei aproape cincizeci de ani de casnicie si va conduce spre inima lui Dumnezeu ca sa aflati cum poate fi casnicia voastra. Oferindu-va indrumare pentru scrierea propriei declaratii de intentie cu privire la casatorie, "Cum e sa fii casatorit cu mine?" vorbeste despre diferenta dintre a avea dorinta sa ai o casnicie mai buna si a-ti stabili telul de a avea o casnicie mai buna in timp ce te privesti in oglinda pentru a vedea in ce fel te poti schimba.
De fapt, aceasta nu este deloc o carte despre casatorie.
Este o carte despre cum sa-ti traiesti casatoria din plin, zi dupa zi si an dupa an, devenind sotia care iti doresti sa fii si urmarind efectul pe care acest lucru il are asupra propriei casnicii.
Cuprinde un studiu biblic pentru zece sau douasprezece saptamani
Linda Dillow este autoarea a numeroase carti, printre care "Linisteste-mi inima ingrijorata", "Partenera creativa" si "Conversatii intime" (scrisa impreuna cu Lorraine Pintus), cu vanzari de peste 1,5 milioane de exemplare.
Cunoscuta vorbitoare la conferintele pentru femei din lumea intreaga, Linda locuieste in Monument, Colorado, cu sotul ei, Jody. Familia Dillow are patrucopii si zece nepoti. 

Ce pot să spun eu în urma experienței personale de a folosi această carte în seminariile pe care le țin eu? Este de foarte mare ajutor. Vine cu idei la care este esențial să ne gândim.

marți, 11 iunie 2019

{O carte pe lună}: 6. Organizarea perfectă a timpului

Da, îmi place să fiu organizată. De fapt, mare parte din liniștea pe care o trăiesc eu este datorată și faptului că, organizându-mi activitățile pe cât posibil, evenimentele posibil aducătoare de stres sunt ferite de acela al precipitării și lipsei timpului (deși nu sunt total scutită de aceasta). Îmi place să savurez momentele vieții, așa încât cred că unul din primele lucruri pe care m-am străduit să-l învăț a fost acela al gestionării timpului.


Îmi aduc aminte de anii de gimnaziu în care, lipsită de mijloacele tehnice actuale, îmi făceam singură planificări desenate pe coli de scris. E drept că uneori rămâneam frustrată dacă nu reușeam să duc la capăt tot ce îmi propun (din cauza perfecționismului), însă în timp mi s-a format o abilitate care a devenit o resursă extrem de valoroasă în zilele noastre.
O carte foarte folositoare în acest sens este Organizarea perfectă a timpului. Tot ceea ce îți trebuie pentru a reuși de prima dată, de Ted Johns.
Apărută la noi în 1998, cartea aceasta mi-a fost de mare folos de-a lungul vremii.
Deși e adresată în special managerilor, fiind scrisă de un consultant în afaceri, cartea e deosebit de importantă pentru oricine vrea să își formeze această deprindere de a stăpâni cât de cât timpul acesta care zboară nici nu știi când.
Din această carte se poate afla care sunt problemele tipice legate de organizarea timpului (și mai ales amânarea), cum să facem față întreruperilor, cum să economisim timp, care e legătura dintre stres și slaba organizare a timpului.
Este prezentată aici și faimoasa matrice a generalului Eisenhower (deși nu e numită astfel), pentru sistematizarea priorităților.
Matricea împarte sarcinile după urgență și importanță. Astfel, vom avea de regulă patru situații:

1. Urgente și importante - de făcut primele = crize, deadline-uri.
2. Importante și neurgente - de planificat = țeluri, vise, construire de relații, planificare, preveniri și pregătiri.
3. Urgente și neimportante - de delegat = întreruperi, rapoarte, întâlniri neimportante, mailuri, telefoane.
4. Neurgente și neimportante - de evitat = relaxare excesivă, mailuri irelevante, jocuri, TV.
sursa imagine
 Raportate aceste informații la activitățile casnice, vom dobândi mare ajutor întrucât vom învăța să petrecem cât mai puțin timp în cadranul urgențelor - care de obicei sunt mari cauzatoare de stres. Unele lucruri sunt chiar urgente, prin natura faptului că sunt fortuite. Dar câte dintre activitățile pe care le avem de făcut nu ajung urgențe doar pentru că nu le-am abordat mai din timp?
Cadranul al doilea, al planificărilor, al lucrurilor cu semnificație, de întreținere, este cel mai valoros. Acolo avem grijă de relațiile noastre, acolo ne „adunăm” ne vedem unde suntem în raport cu unde vrem să fim. Este unul din secretele împlinirii lucrurilor pe care ni le propunem în viață.

marți, 4 iunie 2019

Recital eminescian, pentru ieșeni


Recital vocal-instrumental dedicat comemorării a 130 de ani de la moartea poetului Mihai Eminescu.
Vă așteptăm la o seară de muzică și poezie eminesciană!
Recită maestrul Emil Coșeru.
Soprană: Luiza Torboli
Tenor: Dragoș-Mihai Cohal
Oboi: Ștefan Epurean
Flaut: Irina Suceveanu
Vioară: Alexandra Ionașcu
Pian: Ionuț Diaconu
Eveniment caritabil organizat și susținut de Asociația Armonis, Școala ”Varlaam Mitropolitul” și Asociația Divanul Roz.
Intrarea la spectacol se va face în schimbul unei donații de 50 de lei.
Rezervările se fac la adresa de email: bianca.nastase@scoalavarlaam.ro.
Relatii la numarul de telefon: 0743389990.
Fondurile vor fi folosite pentru susținerea financiară a terapiilor lui Dimitrie Năstase, un tânăr de 17 ani, cu schizencefalie bilaterală.

marți, 14 mai 2019

{O carte pe lună}: 5. Cultivă-ți viziunea


În cartea prezentată luna trecută, unul dintre motivele principale pentru care nu reușim în realizarea unor lucruri în viață este tocmai absența viziunii. Cartea pe care v-o propun în această lună se numește Cultivă-ți viziunea. Planul lui Dumnezeu pentru cultivarea și păstrarea viziunii personale, scrisă de Andy Stanley.
După cum spune autorul, cultivarea propriei viziuni este cursul pe care orice om îl urmează pentru a-și transforma visele în realitate. Este procesul prin care ideile și convingerile prind substanță.
Stanley propune o formulă simplă:
CULTIVAREA VIZIUNII=INSPIRAȚIE+CONVINGERE+ACȚIUNE+HOTĂRÂRE+ÎMPLINIRE
Viziunea dă semnificație detaliilor altfel nesemnificative din viața noastră. Ea reunește patru aspecte în țesătura experienței noastre zilnice:
  • Pasiunea
  • Motivația
  • Direcția
  • Scopul
Dacă despre acestea ați mai citit în multe alte cărți de dezvoltare personală, Stanley vine cu perspectiva creștină.
Ca și creștini, avem nevoie să ne subordonăm viziunea lui Dumnezeu, a descoperi viziunea Lui pentru ceea ce ar putea și ar trebui să fie viața noastră.
”Căci a Lui făptură suntem, zidiți întru Iisus Hristos spre fapte bune, pe care mai înainte le-a gătit pentru noi, ca să umblăm întru ele.” (Efes. 2, 10)
Iată și cele 20 de cărămizi care construiesc viziunea, pe care le găsim detaliate în carte:
Photo by CHU TAI on Unsplash
  1. Viziunea începe ca o preocupare
  2. Viziunea nu reclamă neapărat acțiune imediată
  3. Roagă-te să ți se ofere prilejuri favorabile și fă planuri de parcă Dumnezeu ți-a răspuns deja la rugăciuni
  4. Dumnezeu folosește împrejurările în care te afli pentru a te pregăti și pentru a te duce în poziția din care să poți realiza viziunea pe care El o are pentru viața ta
  5. Ce plănuiește Dumnezeu, El și călăuzește spre împlinire
  6. Fă câțiva pași înainte de a spune ceva; cercetează, apoi inițiază!
  7. Prezintă-ți viziunea ca pe o soluție la o problemă ce trebuie rezolvată imediat
  8. Comunică-ți viziunea oamenilor potriviți la momentul potrivit
  9. Nu te aștepta ca alții să-și asume un risc mai mare sau să facă sacrificii mai mari decât tine
  10. Nu confunda planurile tale cu viziunea lui Dumnezeu
  11. Viziunile se cizelează - ele nu se schimbă; planurile se revizuiesc; ele rareori rămân aceleași
  12. Răspunsul tău la critică să fie rugăciunea, aducerea aminte și, dacă este necesar, o revizuire a planului
  13. Viziunile prosperă într-un climat de unitate; ele mor într-un mediu dezbinat.
  14. Abandonează viziunea înainte de a-ți abandona integritatea morală
  15. Nu te lăsa abătut în viziunea pe care o ai
  16. Există un potențial divin în tot ce preconizezi să faci
  17. Sfârșitul viziunii pe care ți-a dat-o Dumnezeu este Dumnezeu
  18. Menținerea viziunii necesită aderarea la un set de convingeri și atitudini comportamentale fundamentale
  19. Viziunile reclamă o atenție constantă
  20. Menținerea viziunii reclamă o gestionare îndrăzneață.

Voi aveți o viziune? În ce domeniu?
Spor la lectură și la lucru!

sâmbătă, 20 aprilie 2019

{O carte pe lună}: 4. Pași simpli către vise imposibile

Mai este un pic și ajungem să trăim din nou Învierea Domnului. Am ales ca aceste cărți pe care le propun să nu fie din literatura teologică, ci mai curând să privesc soluțiile laice din perspectivă creștină. Cum poate un creștin să împroprieze descoperiri făcute de oameni laici, aducându-le în viziunea creștină. De aceea, ați observat deja, propun la prezentarea cărților și câte o sugestie de aplicare asumat creștină. Uneori înțelegem creștinismul și ”ce dă Dumnezeu” ca o invitație la lipsă de inițiativă (mai ales, noi, românii, suntem campioni la asta și ne ascundem lipsa demnității în spatele unei smerenii prost înțelese, care numai umilință nu e. Dacă nu mă credeți, priviți cu câtă mândrie este cântat faptul că suntem români și săraci - la modul propriu, căutați spre exemplu să vedeți cum e cântat ”Doamne, ocrotește-i pe români”). Nu suntem atenți însă că, de fapt, tot timpul luăm decizii, iar cei mai mulți ne gândim prea puțin la Dumnezeu atunci când le luăm. Însă dăm vina pe El pentru faptul că „nu ne ies”. Dar să nu părăsesc subiectul pentru care am deschis această postare.


Pași simpli către vise imposibile, scrisă de Steven K. Scott, oferă cincisprezece secrete ale oamenilor de succes. Eu am ediția apărută la noi la editura Curtea Veche în anul 2000 în traducerea Adrianei Ciorbaru, dar văd că a fost reeditată în 2007.
Cartea pornește de la motivele care ne împiedică să ne realizăm visele, ducându-ne spre a observa că suntem ca o rachetă ținută la pământ de șase lanțuri, pe care ceva ne împiedică să le rupem. Aceste lanțuri ar fi acelea că suntem programați pentru mediocritate, ne e frică de eșec, evităm critica, ne lipsește viziunea, ne lipsesc cunoștințele și ne lipsesc și resursele.
În continuare, autorul ne învață practic cum să aprindem motoarele rachetei.
Cele șapte motoare sunt: productivitatea, puterea, parteneriatul, pozitivismul, puterea de convingere, perseverența și planificarea.
Mai înainte de orice, dacă vrem să punem în aplicare pașii propuși în această carte, avem nevoie de un jurnal - caiet de lucru.
Pentru ruperea primului lanț, e nevoie să ne aducem aminte că suntem înzestrați ”cu cel mai bun computer din univers”, după cum spune autorul.
Și primele întrebări la care avem de răspuns sunt:
  1. Care credeți că sunt punctele dumneavoastră tari?
  2. Care credeți că sunt punctele dumneavoastră slabe?
  3. Care credeți că sunt punctele dumneavoastră slabe în domeniul profesional?
  4. Care credeți că sunt punctele dumneavoastră tari în domeniul profesional?
  5. Photo by rawpixel on Unsplash
  6. Care sunt lucrurile care v-ar plăcea realmente să le faceți și lucrurile pe care le faceți bine? 
Pornirea primului motor se referă la stabilirea unei viziuni. Și pentru definirea acestei viziuni, e necesară mai întâi întocmirea unei liste a domeniilor vieții, începând de la cele mai importante. Spre exemplu, lista lui Scott constă în:
  • Relația cu Dumnezeu
  • Căsnicia
  • Copiii
  • Sănătatea, fericirea, siguranța și viitorul familiei
  • Sănătatea personală
  • Afacerea și cariera
  • Activitățile extraprofesionale și pasiunile
După ce întocmiți lista, luați câte o foaie de hârtie pentru fiecare domeniu și scrieți-l sus. Pe fiecare pagină scrieți toate visele din categoria respectivă la care vă puteți gândi. Ele nu trebuie să fie puse în ordine; scrieți-le așa cum vin în minte și dați câte amănunte doriți. După ce notați aceste vise, întoarceți-vă și și notați-le pe fiecare conform priorității lui.

Pașii, explicați în carte pe larg, cu multe exemple, ar fi:
  1. Definirea unui vis în scris
  2. Transformarea visului în obiective specifice
  3. Transformarea fiecărui obiectiv în pași specifici
  4. Transformarea fiecărui pas în sarcini specifice
  5. Fixarea unei durate de timp sau a unei date limită pentru îndeplinirea fiecărei sarcini.
Nu îmi propun să scriu aici toată cartea. Aș dori să mai aduc unul dintre secretele prezentate: Dobândirea pasiunii
I. Pe fiecare pagină a visului din jurnal descrieți pasiunea pe care o aveți acum în acest domeniu. Cât de des vă gândiți la acest vis? Cât de importantă este pentru dumneavoastră realizarea acestui vis?
II. În cazul „viselor importante” pentru care simțiți că vă lipsește pasiunea, răspundeți la următoarele întrebări:
  • Aveți într-adevăr o imagine clară și precisă a acestui vis?
  • Ați ”transformat” în scris acest vis în obiective, pași și sarcini? Dacă nu ați făcut-o, ”speranța” dumneavoastră se va baza pe o ”dorință” și nu pe un plan detaliat. Iar fără speranță bine fundamentată, pasiunea va fi foarte slab susținută.
  • Permiteți criticii să vă submineze entuziasmul și pasiunea? (dacă da, citiți cap. 6)
  • Vă este frică de eșec? (dacă da, faceți exercițiile de la cap. 5)
  • Vă descurajează lipsa cunoștințelor sau lipsa resurselor?
Ei, cum stați cu visele? Vă mai permiteți să visați?
Spor la lectură!

miercuri, 6 martie 2019

{O carte pe lună}: 3. Fericirea neobișnuită a oamenilor obișnuiți

Psihologia pozitivă este o ramură în plină ascensiune. Martin Seligman, promotorul ei a prins ideea  din zbor la propriu, în timp ce se afla în avion, într-o discuție cu vecinul de loc. Acest om, șef de întreprindere, aflând despre Seligman că este cercetător în psihologie, interesat la acea dată de sentimentul de neputință ca factor major al depresiei, îl întreabă simplu: ”Și v-ați gândit la reversul medaliei? Puteți prezice care subiecți nu renunță niciodată?” Acesta a fost un punct de cotitură în istoria psihologiei.
Cartea Fericirea neobișnuită a oamenilor obișnuiți, scrisă de Lucie Mandeville, a apărut la noi la editura Niculescu în anul 2017 în traducerea Ginei Belabed.
Lucie Mandeville este psiholog și profesor la departamentul de psihologie al Facultății de Litere și Științe Umaniste a Universității Sherbrooke din Canada, unde predă psihoterapia umanistă și pozitivă. Este considerată cea mai importantă specialistă în psihologia pozitivă din Québec.
Dintre cărțile de psihologie pozitivă care există pe piață la ora actuală, mi s-a părut cea mai complexă și mai completă și propune multe exerciții practice.
Autoarea propune un exercițiu simplu chiar din începutul cărții:
CUM SĂ FACI PE CINEVA FERICIT
„Să încercăm experimentul următor. Să ne interesăm de ceea ce merge bine în viața unui prieten, a unui apropiat, a unui vecin sau a unui client, să-l rugăm să ne povestească despre un eveniment fericit, să vorbească despre o întâmplare plăcută. Să-l ascultăm cu atenție. Să-i punem întrebări, pentru a-l face să ne ofere detalii. Să-i arătăm că spusele lui ne interesează. Să observăm cum interlocutorul nostru zâmbește atunci când vorbește despre lucrurile pozitive din viața lui. Se însuflețește. Dacă îl vom încuraja să continue, o va face cu mare satisfacție, cu entuziasm și... se va simți bine!
Relatarea unor întâmplări pozitive declanșează o reacție spontană de stare de bine. În viața de zi-cu-zi, acest lucru ne face fericiți. În cazul oamenilor care suferă, a vorbi despre ceea ce merge bine poate vindeca ceea ce merge rău. Are un efect terapeutic!
Nu voi prezenta toată cartea, lăsându-vă să o faceți singuri.
Mai prezint doar un decalog al principiilor fericirii, descrise cu multe amănunte în ultimul capitol, din care eu voi reda doar câteva crâmpeie.
  1. Să ne amintim de lucrurile bune din viața noastră: ”Suntem ceea ce untem din cauza a ceea ce ne amintim” (Robert Emmons) - povestea noastră este formată din bucurii și tragedii, dar mai ales din amintiri. O modalitate de a fi fericiți e să prețuim amintirile frumoase.
  2. Să ne reeducăm creierul prin ecuația fericirii. Autoarea prezintă patru modalități, eu vă propun doar una din ele. Atunci când suntem copleșiți de sentimente neplăcute și când le observăm mai îndeaproape, ele pot dispărea, iar puterea lor se poate astfel risipi.
  3. Să trăim din plin momentul prezent. A recunoaște un sentiment în momentul în care el apare și a-l lăsa să se manifeste necesită, la bază, capacitate de concentrare. Trebuie să ne focalizăm atenția tot timpul, pentru că ni se întâmplă să ne pierdem printre gândurile noastre. Autoarea prezintă modalitățile ei, dar noi, ca și creștini, învățăm să trăim clipa având permanent în minte Rugăciunea lui Iisus.
  4. Să ne oprim pentru a exista cu adevărat. Când încetinim ritmul existenței, avem o mai bună privire de ansamblu. Avem de asemenea sentimentul că ea ne aparține.
  5. Micile bucurii care vor crește mari. Fericirea este trecătoare. Pentru a ajunge la o mare fericire, avem nevoie de o anumită formă de perseverență care să transforme fiecare gest într-un mod de viață adaptat obiceiurilor noastre. Din nou, pentru noi, creștinii, necesitatea conectării atenției la Hristos în fiecare moment.
  6. Să dăm dovadă de umilință. Fericirea nu este egoistă. Fericirea nu este posibilă fără umilință, această ”oroare a vremurilor moderne”, după cum o numește autoarea.
  7. Să le dăm celoralți o mână de ajutor. Al șaptelea principiu constă în a contribui la binele celorlalți, dând o mână de ajutor unui prieten, telefonându-i mamei, spunându-i bun venit unui vecin nou, ajutând un coleg de serviciu. Nimic ieșit din comun
  8. Să ne gândim la cei care suferă. A ne gândi cu bunăvoință la suferința celorlalți, cu rugăciune.
  9. Să ne înconjurăm de oameni care ne fac bine. Să ne alegem anturajul! Să fim atenți la cine sunt cei cu care ne petrecem cel mai mult timp, poate avem ceva de schimbat. Să avem grijă de copiii noștri și să ne bucurăm de perzența lor atâta timp cât mai sunt încă alături de noi.
  10. Să rămânem autentici. A alege să fim noi înșine, pur și simplu.
 Spor la lectură!

marți, 12 februarie 2019

{O carte pe lună}: 2. Primește iubirea pe care o dorești

Pentru că suntem în luna februarie, vă ofer spre lectură o carte de ”sezon”. E scrisă de harville Hendrix.
Harville Hendrix este terapeut clinician, cunoscut la nivel global pentru lucrul terapeutic cu cuplurile. El deține un doctorat în psihologie și religie, după ce a absolvit School of Divinity de la University of Chicago. În urma divorțului survenit în 1975, s-a dedicat studiului relațiilor de cuplu pentru a înțelege mai bine cum a ajuns la divorț și pentru a căuta elementele care stau la baza unei relații maritale de succes. Începând din anul 1977, a practicat terapia de cuplu, a susținut workshop-uri pe aceeași temă și a susținut conferințe publice despre relația maritală. În 1982 s-a căsătorit cu Helen LaKelly Hunt, iar împreună cu Helen a scris mai multe cărți despre relațiile umane fundamentale.


Primește iubirea pe care o dorești este cel mai vândut ghid de transformare a unei relații intime într-o sursă neîntreruptă de iubire și armonie. În această carte, Harville Hendrix prezintă abilitățile de relaționare care au ajutat deja sute de mii de cupluri să înlocuiască eficient confruntarea și criticile cu un proces de vindecare ce are la bază dezvoltarea și susținerea reciproce.
Acest ghid extraordinar de practic descrie tehnica revoluționară a Terapiei Relaționale Imago, ce combină mai multe discipline – printre care se numără științele comportamentale, psihologia abisală, terapia cognitivă și terapia Gestalt – pentru a crea un program ce urmărește rezolvarea conflictelor și înnoirea comunicării și pasiunii.
Primește iubirea pe care o dorești descrie cele trei etape ale relațiilor intime, furnizează studii de caz ilustrative și oferă recomandări folositoare pentru a depăși obstacolele care stau în calea celor trei etape, în vederea creării unei legături mult mai puternice în interiorul cuplului.
În primul rând, ea expune stadiile majorității relațiilor – atracția, iubirea romantică și lupta pentru putere – și sugerează modalități prin care partenerii pot asocia conflictele din relația lor cu fiecare dintre aceste stadii.
Apoi explorează metode pentru obținerea unei „Căsnicii Conștiente”, în cadrul căreia sunt readuse în atenție fazele inițiale ale iubirii romantice și confruntarea este înlocuită treptat cu dezvoltarea și susținerea.
În cele din urmă, autorii încorporează aceste idei într-un curs terapeutic unic, oferind o serie de exerciții utile care conduc la înțelegere, rezoluție și revitalizare. Aceștia descriu, pas cu pas, modul în care putem comunica mai clar și cu o sensibilitate sporită, felul în care ne putem debarasa de comportamente distructive și în care ne putem focaliza energia spre împlinirea nevoilor partenerului. Primește iubirea pe care o dorești se adresează, așadar, cuplurilor aflate în orice etapă a relației, oferindu-le soluții unice pentru rezolvarea conflictelor și pentru obținerea unei satisfacții emoționale reciproce.
Pentru reușita aplicării exercițiilor propuse, e nevoie de un angajament ferm de a lucra la îmbunătățirea relației de cuplu. Acest angajament trebuie asumat înainte de orice. Pentru această asumare, mai întâi gândiți-vă cât de important este pentru dumneavoastră să creați o relație mai iubitoare, care să fie un punct real de sprijin în viață. Sunteți dispus să luați parte la un proces pe alocuri anevoios de autodezvoltare? Dacă da, luați o foaie de hârtie și scrieți un enunț prin care să vă exprimați disponibilitatea de a vă implica în acest demers.
Exercițiile cuprinse în carte sunt foarte bine explicate, cu indicații referitoare la paginile de citit și la timpul necesar efectuării.
Voi pune doar câteva din listă, pentru a vă face poftă:
  1. Viziunea asupra propriei relații
  2. Rănile copilăriei
  3. Aprofundarea propriului imago
  4. Frustrările copilăriei
  5. Dialogul părinte-copil
  6. Profilul partenerului
  7. Afaceri neîncheiate
  8. Dialogul imago
  9. Decizia de a-și lua un angajament
  10. Reromantizarea
  11. Lista cu surprize
  12. Lista activităților distractive

Spor la lucru!

duminică, 3 februarie 2019

Zaheu și matematica paradoxală a mântuirii

Am simțit întotdeauna o atracție spre persoanele din Biblie care, într-un fel sau altul, au „furat” mântuirea. Nu li se cuvenea, după lege. Poate și unde nu mă văd eu prea vrednică și mă gândesc că nu aș putea s-o câștig „în luptă dreaptă” și rezonez cu proscrișii. Femeia bolnavă de 12 ani, care s-a atins de poala Mântuitorului pe la spate. Femeia samarineancă, ce s-a adresat direct, cu îndrăzneală, lui Hristos: „Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot.” (In. 4, 15). Femeia adulteră, care a scăpat la picioarele Mântuitorului, pentru că nimeni nu a putut să ridice piatra asupra ei.
sursa imagine
Dar personajul cel mai fascinant mi se pare Zaheu vameșul, cel despre care s-a citit astăzi la Evanghelie. Atât ca lucrare a Mântuitorului asupra lui și a casei acestuia, cât și el, ca îndrăzneală.
Astăzi, la predică, părintele a insistat asupra unui aspect pe care nu l-am sesizat până acum, ca și nuanță:  Zaheu „a coborât degrabă (din sicomor) şi L-a primit, bucurându-se.” (Lc. 19, 6) Adică, la anunțul autoinvitației Mântuitorului, Zaheu s-a precipitat cu bucurie să-l primească. O reacție diferită de cea a lui Petru, spre exemplu, care I-a spus odată „Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos.”
Nu avea oare Zaheu conștiința propriului păcat? Cu siguranță, o avea (de vreme ce îndată s-a și „spovedit”, mărturisind că dacă a nedreptățit pe cineva îi va restitui împătrit). Poate ce nu avea încă, era conștiința măreției lui Hristos (în fața căreia, Petru a fost copleșit). El voia să vadă Cine este Acela care a făcut acele minuni, dar cu bunul simț al celui care nu așteaptă nimic pentru el pentru că se știe nevrednic de ceva minunat. El a furat, a nedreptățit și cu siguranță nici prea evlavios nu era. Nici măcar ca vameșul din pericopa vameșului și a fariseului nu era, căci probabil nici nu gândea că ar putea fi miluit, să ceară milă. Era omul bogat, căruia nu-i lipsește nimic material, omul corupt, dar totuși care mai are o fărâmă de onestitate, aceea de a nu se afișa în față sau de a da din coate spre a se întâlni cu cineva de pe urma cui ar mai putea avea vreun beneficiu. Deși era evreu, știa totuși că nu are amestec cu Mântuitorul și stătea deoparte, căutând doar să-L vadă. Dar în momentul în care Acesta și-a făcut cunoscută intenția de a rămâne în casa lui, bucuria cinstei făcute a copleșit orice alt sentiment. Faptul de a fi fost până atunci în afara legii l-a făcut să sară grațios peste niște convenții. Nu s-a mai gândit la „vai, nu se poate!” „dar eu nu merit!” „cum să vii în casa mea?”. El a luat de bun ce a spus Mântuitorul și s-a conformat cu bucurie. Noi, cei de azi, i-am spune superficialitate „cum își permite să fie așa direct cu o somitate? Nu știe cu cine vorbește?”
Este o iuțime, o îndrăzneală pe care o admir enorm la oamenii declarați păcătoși sau prigonitori (cum au fost și tâlharul de pe cruce, Saul sau Maria Egipteanca și cum mai sunt mulți asemenea în Pateric). La momentul întoarcerii autentice la Hristos, ei nu mai trec printr-un moment 0. Nu o iau încetișor, cu pași mici, să se convertească. Ca în matematică, e pur și simplu o schimbare de semn, iar ce era -100, spre exemplu, deodată (prin Prezența Mântuitorului și deschiderea respectivului personaj) trece la +100. Cumva, de aceea se și spune că „cei din urmă vor fi cei dintâi”.
Și, uneori, chiar lipsa acestei îndrăzneli e ceea ce ne desparte de Hristos. Matematica paradoxală a mântuirii.


miercuri, 30 ianuarie 2019

Dimitrie și Divanul Roz

Dimitrie este un băiat care poartă cu sine un dar foarte special pentru cei din jur: un dar pe care Dumnezeu ni l-a facut pentru a înțelege, o dată în plus, că suntem cu mult mai mult decât trup.
S-a născut cu o malformație congenitală cu nume complicat: schizencefalie bilaterală. Lobii creierului său au fost afectați simetric, inhibând centrii responsabili cu vorbirea și cu locomoția. Consecința a fost tetrapareza spastică. În cuvinte mai simple, Dimitrie este un băiat cu un suflet minunat și o minte cuceritoare, captiv într-un corp care nu îl ajută să se miște, să vorbească, să se hrănească, să fie independent.
În ciuda acestei condiții fizice care îl impiedică, după toate standardele medicale, sa fie un om ”normal”, Dimi este o persoană care, judecând după bucuria pe care o răspândește în jurul său, este supra-înzestrat. Dimitrie râde mai mereu, are hobby-uri, mâncăruri preferate, o curiozitate molipsitoare pentru tehnologie, ba chiar are și o adresă de mail de pe care uneori trimite cunoscuților mesaje ce conțin puținele cuvinte pe care știe să le scrie, imagini create de el în paint, fotografii sau emoticoane zâmbitoare. Mâna parcurge distanța de la o literă la alta pe tastatură în câteva minute, dar asta nu îl face nicicum să abandoneze, dimpotrivă e tot mai perseverent, mai răbdător, mai tenace.
Poate că Dimitrie nu va fi niciodată un copil cu un corp ”normal”. Singur Bunul Dumnezeu poate ști asta. Poate că nu va alerga, poate nu va vorbi vreodată… cu siguranță însă va continua să aducă bucurie în viața familiei și a prietenilor săi așa - din scaunul cu rotile sau întins pe divanul unde își petrece majoritatea timpului. Pe măsură ce vremea trece însă, încheieturile devin din ce în ce mai imobile și dureroase, în ciuda programului de recuperare pe care îl urmează fără încetare încă de când avea doar câteva luni... Sunt momentele în care chipul lui Dimitrie nu mai este luminat de zâmbet ci încordat de durere… Este motivul pentru care în august 2017 i s-a făcut o operație la mâna stângă, la spitalul Lenval din Nice, Franța, pentru că nu mai putea fi desfăcută deloc din încheietură. Costurile operației și ale spitalizării au ajuns la 10 000 de euro.
Dimitrie are o familie minunată: un frate mai mare, două surori mai mici și pe mama sa. Tatăl a plecat la Doamne, acum 12 ani, în urma unui accident de mașină… De atunci îi veghează din ceruri…
Pentru această familie costurile programelor de recuperare sunt foarte mari și nu le pot acoperi.
Astfel s-a constituit Asociația Divanul Roz.
Oricine dorește și poate să-l ajute este încurajat să doneze în contul Asociatiei , să completeze un contract de sponsorizare sau să direcționeze cei 2% din impozitul pe salariu ori 20% din impozitul pe profit.
ASOCIATIA DIVANUL ROZ
CUI: 33249440
IBAN: RO96BTRLRONCRT0253223801
Cont EURO: RO19BTRLEURCRT0253223802 , cod swift: BTRLRO22ISA
Banca Transilvania
Mulțumim din inimă și să fiți binecuvântați!
Clinica Essentis, Barcelona, februarie 2018

Mâna stângă, după operația de la Lenval, Nice, Franta


la clinica Essentis, Barcelona



mâna stângă înainte de operație

Minunat! Reproducerea făcută de Dimitrie după Van Gogh.


Dimitrie

joi, 24 ianuarie 2019

{Joia recunoștinței}: 1/2019



Ați observat cât de nemulțumitori avem tendința de a fi? Putem găsi motive multiple pentru asta, e suficient să privim în jur și credem că din cauza a ceea ce vedem/ trăim, suntem nerecunoscători. La urma urmei, pentru ce am fi, nu-i așa? Nu știm însă că atât recunoștința, cât și nerecunoștința sunt mișcări ale sufletului, ce nu țin de exterior, ci de alegerea noastră interioară.

marți, 15 ianuarie 2019

Despre pocăință

"Este uşor, într-adevăr, să mă spovedesc că nu am postit în zilele rânduite, că nu mi-am făcut rugăciunile sau că m-am mâniat. Este un lucru diferit, totuşi, acela de a realiza dintr-o dată că am pângărit şi că mi-am pierdut frumuseţea sufletească, că sunt departe de adevărata mea casă, de adevărata mea viaţă, şi că ceva preţios, curat şi frumos a fost rupt fără speranţă în structura intimă a existenţei mele. Aceasta şi numai aceasta este pocăinţa, dorinţa adancă de a te reîntoarce, de a te înapoia, de a recăpăta căminul pierdut."  (pr. Alexandru Schmemann)

joi, 10 ianuarie 2019

Cum îmi îngrijesc căsnicia? (1)

Una din primele întrebări pe care le adresez persoanelor care vin la grupurile pe care le organizez și pe care te invit să ți-o pui și tu acum este aceasta: „De ce m-am căsătorit?”
Închide ochii, respiră un pic, adu-ți aminte de acea perioadă mai înainte de a trece mai departe.


Gata?
La prima vedere, poate părea o întrebare prea ușoară. Primesc răspunsuri variate: „Pentru că ne iubeam”, „Ca să ne mântuim împreună”, „Îmi venise vremea”, „Ne-am văzut, ne-am plăcut, ne-am dorit o viață împreună”.
Unora le apare un zâmbet larg pe chip, la amintirea acelor momente. Alții privesc cu un soi de superioritate nostalgico-dezamăgită: „Nu știam ce înseamnă, eram naiv(-ă)”
Ca și creștini, teoretic știm, ne căsătorim ca să ne mântuim împreună.
Dar ce înseamnă asta? Chiar dacă am citit multe cărți în teorie (laice sau teologice), practic, aflăm abia după ce s-a uscat cerneala de pe certificatul de la starea civilă.
Ne căsătorim de cele mai multe ori cu o imagine. Imaginea pe care o aveam despre tine, care se potrivește cu imaginea pe care o am despre mine și cu imaginea despre cum aș vrea să fie căsătoria mea. Și, ajunși acasă după nuntă, vedem că imaginea are viață proprie, voință proprie și ne trezim la o realitate: Cine este acesta (aceasta) cu care m-am căsătorit?
Iar imaginea despre cum aș vrea să fie căsătoria mea începe să aibă nevoie de ajustări.
În ce constau aceste ajustări?
În primul rând, dacă în prima perioadă a căsătoriei nici nu mă gândesc prea mult la asta (dacă am un partener care încă vrea să îmi facă pe plac și mă ține pe norișorul roz), mai devreme sau mai târziu ajung la momentul la care să-mi dau seama că a fi căsătorit implică o lucrare, că viața pe care o doresc nu se întâmplă de la sine, în virtutea inerției.
În ce privește viața personală sau profesională, îmi propun diverse obiective.
În ce privește viața de om căsătorit, mi-am propus asemenea obiective? Mai mult decât atât, s-ar putea ca eu, ca partener, să-mi propun: să fiu mai disponibil/-ă, să fiu atentă cu soțul/soția, să îi fac felul de mâncare preferat, să îi aduc o floare.
Dar pentru căsătoria noastră, ne-am propus vreun scop?
Căsătoria e o entitate care îi cuprinde pe cei doi soți, ea nu e doar suma lor. Ea se naște la cununie, crește și trăiește atâta vreme cât cei doi sunt împreună și moare la un moment dat, la moarte sau la divorț. În funcție de cum e îngrijită, ea oferă satisfacții sau dimpotrivă, oferă frustrări, griji, necazuri. Am scris că nu e suma celor doi soți. Unul dintre motivele pentru care avem căsnicii mediocre este și acesta, că în mariaj ne gândim la binele personal (sau al celuilalt), dar nu avem perspectiva acestei triade. Eu + Tu + Căsătoria și credem că dacă Eu e bine, Tu e bine, și Căsătoria va fi bine, ceea ce nu e obligatoriu adevărat. Iată motivul pentru care avem nevoie să ne îngrijim de ea și așa cum ne propunem obiective personale, să ne propunem și obiective de întreținere și înfrumusețare a căsniciei. Pentru că, în lumea de azi, a „lucrurilor de unică folosință”, și căsătoria a ajuns astfel. Și atunci când nu ne mai place, avem tendința de a o abandona.
Deci, Cum vă îngrijiți căsnicia?

Mă opresc aici, pentru moment. Dacă vreți să completați sau să puneți întrebări, vă aștept cu drag, la comentarii, până ce voi intra să scriu și continuarea.



 ____________________________________

 Photo by Artsy Vibes on Unsplash

marți, 8 ianuarie 2019

{O carte pe lună}: 1. Șapte greșeli prostești pe care oamenii inteligenți le fac în relația de cuplu

Mi-am propus ca în acest an să abordez provocarea de a prezenta o carte pe lună.
Am sucit și răsucit cărțile din bibliotecă și prima a ieșit aceasta a unei psihoterapeute cu experiență, Carolyn N. Bushong. Autoarea este psiholog și consilier, terapeut de cuplu și familie. Este autoare a cărților Loving Him Without Losing You (1993), Bring Back the Man You Fell in Love With (2006) și a acesteia, Șapte greșeli prostești pe care oamenii inteligenți le fac în relația de cuplu, tradusă în limba română de către Ana-Veronica Mircea și apărută în 2008 la editura Curtea Veche.
Mi-a plăcut că a pornit de la o idee de bază: aceea că cei doi parteneri au nevoie să își dorească să înfrunte și să depășească necazurile care se ivesc în decursul căsătoriei. Am întâlnit cupluri care la momentul la care au întâmpinat divergențe cu privire la rezolvarea unor probleme au crezut sincer că mariajul lor s-a sfârșit, că iubirea s-a consumat.

Iată câteva rânduri din carte:
”O relație fericită este un dar de la Dumnezeu; este una dintre cele mai mari plăceri ale vieții. Însă este o entitate vie, care evoluează și care trebuie hrănită dacă vă așteptați să supraviețuiască provocărilor și schimbărilor întâlnite în cale. Când relația dumneavoastră își descoperă echilibrul, când reușiți amândoi să faceți compromisuri din proprie inițiativă și să vă impuneți menținerea sincerității emoționale, legătura care vă unește devine mai puternică. Problemele pot fi uși către o intimitate mai profundă, în loc de ziduri care să vă despartă.”

Autoarea e de părere că facem aceste greșeli în primul rând din cauza convingerilor greșite despre cuplu cu care intrăm în relație. 
„Cuplurile care săvârșesc oricare dintre cele mai prostești șapte greșeli sunt ca doi bucătari care stau în fața unui castron cu aluat, încercând să facă o prăjitură excelentă din două rețete greșite. Fără să-și dea seama, amestecă ingrediente incompatibile (precum abuzul și dragostea, secretomania și intimitatea), otrăvitoare (precum resentimentele și pedepsele) sau imposibil de digerat (precum minciuna și comportamentele despotice sau dependente). În loc să pornească de la zero, fiecare bucătar respectă o altă rețetă. Când prăjitura nu crește, glazura e sărată și umplutura acră, fiecare presupune, fără să stea pe gânduri, că partenerul său a greșit ceva. Niciunul nu pune la îndoială rețeta.”

Și iată lista celor șapte greșeli, precum și a modalităților de prevenire, conform Carolynei Bushong:
  1.  Forțarea intimității - Protejarea intimității personale și a nu fugi după partener
  2.  Pretenția ca partenerul să-ți citească gândurile - Comunicarea sentimentelor și dorințelor
  3.  Adoptarea rolului de martir - Rezolvarea problemelor emoționale din trecut
  4.  Presupunerea că ai întotdeauna dreptate - Întreținere dragostei și respectului
  5.  Salvarea partenerului - Când partenerul nu vrea să coopereze, retragere cu explicarea acestei atitudini, precum și stabilirea unor limite pentru a putea schimba purtările urâte ale partenerului
  6.  Convingerea că ai un partener sigur - A fi partener, nu părinte
  7.  Pasiunea lăsată să se stingă - A rămâne activă din punct de vedere sexual
 Autoarea îndeamnă la cunoaștere de sine, la asumarea propriei identități, la asumarea greșelilor și la controlarea propriei vieți, nu pe cea a partenerului. Ceea ce vă doresc și eu!
Spor la citit!

joi, 3 ianuarie 2019

Cartofi franțuzești

Gândindu-mă azi ce să prepar de mâncare, mi-a venit în minte un fel care, deși foarte simplu, nu l-am pregătit până la a merge în Spania. Fiind atât de versatil, acolo îl puteam pregăti rapid indiferent câte persoane aveam la masă. De altfel, nici de când m-am întors nu l-am mai făcut. În general încerc să nu combin carbohidrații cu proteinele.  Dar astăzi am făcut o excepție pentru că memoria afectivă mi-a adus, odată cu acest preparat delicios, amintiri legate de acel loc, pe care mi-a făcut plăcere să le rememorez. Așa că mai înainte de rețetă, să pun o vedere de acolo, o imagine luată de la fereastră.



Cartofii franțuzești sunt foarte simplu de preparat. Deoarece mi-a venit gândul să postez și aici rețeta abia în timp ce îi făceam, prima fotografie e la al doilea rând de cartofi așezați felii în vasul de copt.

Ingrediente:
- câțiva cartofi puși la fiert în coajă, în funcție de numărul degustătorilor. Eu am pregătit 10 cartofi potrivit de mari.
- 200 g telemea sau altă brânză mai sărată
- 100 g cașcaval ras
- 4 ouă
- 4 linguri de smântână
- 1 lingură unt, pentru uns forma de copt
- piper, sare
După cum spuneam, în funcție de numărul celor care vor mânca, ajustați și celelalte ingrediente.

Preparare:
- după ce cartofii sunt curățați de coajă (fierți în prealabil, cum spuneam mai sus), se taie felii de aproximativ 0.5 cm și se așază primul strat în forma de copt unsă cu unt.
- deasupra se pune telemeaua sfărâmată. Prefer tipul acesta de brânză deoarece se topește și e și sărată. În combinație cu cartofii, aceștia vor părea dulci.



- ouăle se bat cu smântâna, sarea și piperul și se adaugă deasupra, prin presărare cu lingura, din castron.

În funcție de câți cartofi și ce tip de formă aveți, vă vor ieși mai multe sau mai puține straturi. Eu, pentru că am avut o formă mai mare, am pus doar două straturi de cartofi cu telemeaua și sosul de smântână aferente.
- după ce terminați de așezat ultimul strat, presărați cu generozitate cașcavalul ras, apoi dați la cuptorul neîncălzit pentru 30 de minute - eu am pus la program cu ventilator, 250 grade.

Îmi place foarte mult mâncarea preparată la cuptor, deoarece în timp ce se coace eu mai am timp de câte ceva de lucru. Azi, a doua cafeluță și o lectură dintr-un material de specialitate.


Cred că am lăsat 35 de minute, nu am programat cuptorul. Deja a prins să se rumenească. Dar au ieșit numai bine!


Câteva picături de sos de soia și de roșii au ”împlinit” gustul


Misiune îndeplinită! Problema la felurile acestea de mâncare e că tot ai mai mânca! Fiică-mea a mai cerut o porție. Delicios!








etichete

"Primeşte Doamne cununile lor..." *2 Martea copiilor *2 Martea curajului *3 Miercurea fara cuvinte *4 Joia recunostintei *5 Vinerea prieteniei 1-11 12 atitudini sfințitoare pentru o soție 30 zile abuz activ adolescenţi ajutor alcoolism alegere alfabetul bucătăriei parfumate amăgire ambianță amenințări Ana ardei umpluți Arhim Simeon Kraiopoulos Arhim. Sofronie arhim. Zaharia articole asceză ascult ascultare ascundere ascuns asemănare atenţie audio autoritate avort Avva Arsenie banchet biblia binecuvântare bloguri Botez bucurie Cale canon cartofi cartofi franțuzești căsătorie ceartă cercetare Charlotte Mason chemare Chip cină circumstanţe cizelare clipe colind comorile ortodoxiei comuniune condiții conferinţă convertire copii copilărie credinţă creștinism critică Cruce culinare cumpătare cunoaștere cuplu curiozitate cuv. Ambrozie de la Optina cuvântul anului Daniil Sandu Tudor dar decembrie demnitate deschidere detalii determinare dezamăgire diac. Sorin Mihalache dieta Montignac disciplină Divanul Roz dor dovlecei Doxologia dragoste dreptate Duh şi Adevăr duhovnic duminica Iertării Duminica Ortodoxiei durere efeseni 533 egoism emoție Essex etape fapte bune faza I februarie fericire festin fetele film Filocalia XI fire fiul risipitor flori foto frați frică frumos gând gânduri Gânduri de la Maica Siluana gospodărie grădina grijă griji har Hierotheos Vlachos iad ianuarie iarna Iasi iertare imagini inerţie instrument invidie Ioannis Romanides Iona ispită iubire Izgonirea lui Adam îmbărbătare îmbunătăţirea relaţiilor împăcare Împărtăşanie împărtășire încăpățânare încredere încredințare încurajare Înfricoşătoarea Judecată întărire Întâmpinarea Domnului înțelegere înţelepciune Înviere Joia mămicilor judecată laudă Lăsatul sec de brânză lene lepădare leproşi libertate Luca 5 lucrare lume lumină lupta gândurilor Maica Domnului Maica Siluana Marius Iordăchioaia mângâiere meditatie duminicala metanoia milostenia minte Mitropolitul Antonie de Suroj moarte moştenire mozaicul lunii mulţumire muzica Nain nădejde nemulțumire nesimţire Nichita Stănescu noiembrie normalitate oameni obişnuinţă orb organizare oricine pace pagini Pangarati paralitic Parintele Rafail pasiv patimi păcat părintele Porfirie Părintele Stăniloae părinţi Penticostar perseverență picături Pirinei plan plăcere plecare pocăință portret robot porunci post Postul Crăciunului poveşti pr Arsenie Papacioc pr. Alexandru Schmemann pr. Constantin Sturzu pr. George Aquaro pr. Hrisostom Rădăşanu pr. Maxim Kozlov pr. Nichifor Horia pr. Nicolae Steinhardt pr. Nicolae Tănase Pr. Paisie Aghioritul pr. Petroniu Tănase pr. Petru Sidoreac pr. Rafail practic predici pregătire premiu prezenţă prezv. Juliana Schmemann primăvara Primeşte Doamne cununile lor... program prot. Valerian psalmi psaltire psihoterapie rai răbdare răni rău război nevăzut rânduială recunoştinţă relații repetiţie respect rețete de post risipire rugăciune Rugăciunea lui Iisus rugăciuni ruşine rutină săptămâna albă Săptămâna Mare sărbători sâmbăta brânzei serbări Serile Tălpălari sexualitate Sf Duh sf Ecaterina Sf Maslu sf Parascheva Sf Simenon Noul Teolog Sf. Cuvios Antonie cel Mare Sf. Ioan Scararul Sf. Isaac Sirul Sf. Macarie Egipteanul Sf. Maria Egipteanca Sf. Monica Sf. Serafim de Sarov Sf. Siluan Athonitul Sf. Teofan Zăvorâtul sfinţi simțuri sine slujire smerenie sminteală spovedanie Staretul Tadei statornicie strămoşi străpungerea inimii succes suferinţă suflet Sunset Limited supunere surori taina mântuirii tărâțe ovăz terapie teste timp tineri Tit 2 5 toamna Traian Dorz trăire trebuie trei ierarhi Triod umanitare umilință utile vacanţă văzduhul inimii Vechiul Testament viat Viata crestina - ajutor intru necazuri Viata crestina - bucurii ingaduite Viata crestina - femeia mama - primul educator Viata crestina - femeia ortodoxa Viata crestina - femeia ortodoxa - in bucatarie Viata crestina - femeia si bucuria lecturii Viata crestina - femeia stapana casei Viata crestina in biserica viaţă viață duhovnicească victima Vilaller vindecare virtuţi vis viziune Vlădica Antonie voia Domnului vrednicie zaheu zone