Bucură-te, ceea ce te-ai înălţat de pe pământ la cele cereşti...

„Cele ale Înainteprăznuirii mutării Maicii lui Dumnezeu prăznuind, bucurându-ne, luminat să grăim către dânsa: Bucură-te, ceea ce te-ai înălţat de pe pământ la cele cereşti; bucură-te, ceea ce ai înviat marginile cu Adormirea ta. Pentru aceasta, acum mutându-te, fă pomenire pentru lume, ceea ce eşti cu dar dăruită.“ (Sedelnă din slujba zilei de 14 august)

(Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, Manastirea Nicula)

***

Sărbătorile închinate Persoanelor Sfintei Treimi, îndeosebi Mântuitorului Iisus Hristos, sunt precedate de o perioadă de pregătire sau anticipare, cunoscută sub numele de „preserbare“, „înainte-serbare“ sau „înainte-prăznuire“. Aşa se întâmplă şi în cazul sărbătorilor închinate Maicii Domnului, considerate de cele mai multe ori ca făcând parte tot din categoria praznicelor împărăteşti. Tot în perioada de pregătire sau de înainte-prăznuire, Biserica a rânduit şi perioade de post, pregătitoare şi ele pentru prăznuire. Şi Adormirea Maicii Domnului „beneficiază“ de aceste rânduieli. Mai întâi, după cum bine se ştie, începând cu 1 august începe postul pregătitor, cunoscut ca „al Sântă-Măriei“, care ne aduce aminte de virtuţile inegalabile ale Maicii Domnului, dar şi de postul pe care, potrivit tradiţiei, ea însăşi l-a ţinut înainte de mutarea la cele cereşti. Este cel mai nou dintre cele patru posturi de peste an, fiind uniformizat ca dată şi durată abia în 1166, la un Sinod local ţinut la Constantinopol, prezidat de patriarhul Luca Hrysoverghi. Ziua de 14 august este consacrată Înainteprăznuirii, după ce ieri, pe 13, a fost „odovania“ sau „încheierea“ praznicului Schimbării la Faţă. De aceea, slujba zilei conţine referiri directe la Înainteprăznuire, aşa cum cântăm şi în sedelna prezentată mai sus. De fapt, „prin aceste perioade de pregătire şi de prelungire, după cum spunea părintele profesor Ene Branişte, sărbătorile mari sunt ca soarele care, înainte de a răsări el însuşi, îşi trimite razele, iar după ce apune, lumina lui stăruie încă pe culmi“. Lumina soarelui praznicului Adormirii începe să apară şi îndeamnă la bucurie şi luminare. Deşi prăznuim sfârşitul unei vieţi pământeşti, când de obicei ne întristăm, suntem îndemnaţi spre bucurie. O bucurie ce va fi deplină mâine, când, ca de fiecare dată, o pace inexplicabilă ne invadează inima. Că Maica Domnului s-a înălţat de pe pământ la cele cereşti şi a înviat marginile cu Adormirea sa este un adevăr pe care Biserica l-a mărturisit dintotdeauna cu bucurie. Să fie, oare, aceeaşi bucurie şi motivul pentru care ţăranul român a făcut horă şi bâlci în sat de Sântă-Marie Mare? E foarte probabil. (pr. asist. Silviu TUDOSE)

Despre femeia inteleapta

Cuvant din Pateric

Ne spunea noua un oarecare parinte, zicand: "Doi negustori din acelasi loc, aveau dragoste mare intre ei. Insa, unul din ei era foarte bogat, iar celalat, mai putin. Deci, cel dintai avea o femeie foarte frumoasa si inteleapta, precum se va arata mai jos. Si, murindu-i barbatul, a ramas vaduva. Iar negustorul celalalt, vazand frumusetea si intelepciunea ei, poftea sa o ia pe ea ca sotie pentru dansul. Se rusina insa a-i zice el, ca nu cumva sa nu primeasca si avea, totdeauna, gand rau impotriva ei. Deci ea fiind inteleapta, a cunoscut ce vrea sa faca el si i-a zis: Frate Simion te vad tulburat de ganduri, dar sa-mi spui mie, fara de nici o indoiala, cele ce poftesti, si, de va fi cu putinta, iti voi spune tie. Iar el, mai intai, se rusina sa-i spuna lucrul acela. Dar, mai pe urma, i l-a spus. Si o ruga pe ea, sa primeasca sa-i fie lui sotie. Iar ea i-a raspuns lui: Daca vei face cele ce-ti voi porunci tie, voi face si eu voia ta. Iar el i-a zis ei: orice-mi vei porunci mie, indata voi face. Deci, i-a zis lui: Sa mergi la casa ta si sa nu gusti nimic, pana ce te voi chema. Iar el, cu bucurie, a fagaduit sa faca aceasta, insa nu-i daduse lui o zi hotarata, cand il va chema. Deci, a trecut intaia, a doua si a treia zi, dar nu l-a chemat pe el. Iar el, din dragoste, rabda, cu tarie, acestea toate facandu-se dupa purtarea de grija a lui Dumnezeu. Deci, intru a patra zi, a trimis la el, care pierea de foame si nu putea, de slabiciune, sa vina pe picioarele sale. Insa, sprijinit fiind pe cineva, a venit. Iar, ea gatise masa, asemenea si pat si i-a zis lui: "Iata masa" iata si patul, ce poruncesti, mai intai, sa faci ? Atunci i-a zis ei: Miluieste-ma si-mi da, mai intai, sa mananc ca pier. Apoi, i-a zis lui: iata, daca ai flamanzit, m-ai uitat si pe mine si toate poftele le-ai uitat si nu poftesti decat numai sa te saturi de paine. Deci, cand iti vor veni tie aceste ganduri, sa primesti acest fel de doctorie a postului si te vei izbavi de tot gandul viclean si rau. Inca, sa ma crezi pe mine, frate, ca, dupa moartea barbatului meu, nici cu tine nici cu altul nu ma voi insoti, ci, cu ajutorul Hristosului meu, voi petrece in curatenie.

Atunci s-a umilit omul acela si s-a minunat de curatia ei si de mintea ei cea intreaga. Si i-a zis ei: De vreme ce a binevoit Dumnezeu sa ma mantuiasca pe mine, prin intelepciunea ta, acum ce ma sfatuiesti sa fac ? Iar ea, cunoscandu-si tineretea si frumusetea ei, ca nu cumva si ea sa patimeasca unele de acest fel, i-a zis lui: Socotesc ca nu iubesti pe nimeni, dupa Dumnezeu, ca pe mine, precum si eu, cu adevarat, dupa Dumnezeu, te iubesc. Dar avem porunca stapanului nostru. Care zice: De voieste cineva sa vina dupa Mine si nu-si va uri pe tatal sau si pe maica sa, pe femeie si pe copii si pe frati si pe surori, chiar si sufletul sau insusi, nu poate sa-mi fie Mie ucenic. Deci, de te vei voi, eu te sfatuiesc sa ne indepartam unul de altul, pentru Dumnezeu, ca sa-ti socoteasca si tie Domnul ca te-ai lepadat de femeia ta, pentru El. Si mie, asemenea, sa mi se socoteasca ca m-am lepadat de barbatului meu. Si, iata ca este o manastire in partile noastre. Si, daca doresti, cu adevarat, sa te lepezi de lume, mergand acolo, leapada-te. Si vei placea lui Dumnezeu, cu adevarat.

Deci, el, indata si-a impartit bogatia sa la saraci, si s-a dus in manastirea aceea, si a petrecut acolo pana la moartea sa, si a fost calugar iscusit. Asemenea si acea fericita femeie, cea intreaga la minte, s-a dus la o manastire de fecioare si, placand lui Dumnezeu, s-a mutat la vesnica viata". Iar acestea toate ni le-a spus noua parintele Simeon si am proslavit pe Dumnezeu, a Caruia este slava, acum si pururerea si in vecii vecilor! Amin.