Se afișează postările cu eticheta Viata crestina - femeia ortodoxa - in bucatarie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Viata crestina - femeia ortodoxa - in bucatarie. Afișați toate postările

joi, 3 ianuarie 2019

Cartofi franțuzești

Gândindu-mă azi ce să prepar de mâncare, mi-a venit în minte un fel care, deși foarte simplu, nu l-am pregătit până la a merge în Spania. Fiind atât de versatil, acolo îl puteam pregăti rapid indiferent câte persoane aveam la masă. De altfel, nici de când m-am întors nu l-am mai făcut. În general încerc să nu combin carbohidrații cu proteinele.  Dar astăzi am făcut o excepție pentru că memoria afectivă mi-a adus, odată cu acest preparat delicios, amintiri legate de acel loc, pe care mi-a făcut plăcere să le rememorez. Așa că mai înainte de rețetă, să pun o vedere de acolo, o imagine luată de la fereastră.



Cartofii franțuzești sunt foarte simplu de preparat. Deoarece mi-a venit gândul să postez și aici rețeta abia în timp ce îi făceam, prima fotografie e la al doilea rând de cartofi așezați felii în vasul de copt.

Ingrediente:
- câțiva cartofi puși la fiert în coajă, în funcție de numărul degustătorilor. Eu am pregătit 10 cartofi potrivit de mari.
- 200 g telemea sau altă brânză mai sărată
- 100 g cașcaval ras
- 4 ouă
- 4 linguri de smântână
- 1 lingură unt, pentru uns forma de copt
- piper, sare
După cum spuneam, în funcție de numărul celor care vor mânca, ajustați și celelalte ingrediente.

Preparare:
- după ce cartofii sunt curățați de coajă (fierți în prealabil, cum spuneam mai sus), se taie felii de aproximativ 0.5 cm și se așază primul strat în forma de copt unsă cu unt.
- deasupra se pune telemeaua sfărâmată. Prefer tipul acesta de brânză deoarece se topește și e și sărată. În combinație cu cartofii, aceștia vor părea dulci.



- ouăle se bat cu smântâna, sarea și piperul și se adaugă deasupra, prin presărare cu lingura, din castron.

În funcție de câți cartofi și ce tip de formă aveți, vă vor ieși mai multe sau mai puține straturi. Eu, pentru că am avut o formă mai mare, am pus doar două straturi de cartofi cu telemeaua și sosul de smântână aferente.
- după ce terminați de așezat ultimul strat, presărați cu generozitate cașcavalul ras, apoi dați la cuptorul neîncălzit pentru 30 de minute - eu am pus la program cu ventilator, 250 grade.

Îmi place foarte mult mâncarea preparată la cuptor, deoarece în timp ce se coace eu mai am timp de câte ceva de lucru. Azi, a doua cafeluță și o lectură dintr-un material de specialitate.


Cred că am lăsat 35 de minute, nu am programat cuptorul. Deja a prins să se rumenească. Dar au ieșit numai bine!


Câteva picături de sos de soia și de roșii au ”împlinit” gustul


Misiune îndeplinită! Problema la felurile acestea de mâncare e că tot ai mai mânca! Fiică-mea a mai cerut o porție. Delicios!








vineri, 3 octombrie 2014

Dovlecei la cuptor

Nu-mi doresc să transform blogul într-unul culinar, dar iată că în ultima vreme se potrivesc doar postări în domeniu.

Pentru azi, o mâncare dietetică de post folosind același ingrediente de bază: roșii, dovlecei și tărâțe de ovăz.


Dovlecei la cuptor

Ingrediente

- 1 dovlecel mărișor
- 10 roșii potrivite
- 2 cepe mari
- 4 linguri tărâțe de ovăz
- sare, piper, busuioc,  ulei de măsline, pătrunjel verde tocat

Preparare

Dovleceii se spală, taie felii și se presară cu sare, lăsându- se la scurs și clătindu-se înainte de folosire.
Roșiile se curăță de pieliță, la fel se taie felii și se lasă deoparte.
Ceapa se taie fideluţă.

În forma de copt se pune puțin ulei de măsline, apoi un rând de ceapă...


un rând de roșii...


un rând de de dovlecei...


se presară tărâțe...

și din nou tot așa straturi, terminând cu roșii. Sare, piper, busuioc, din nou un pic de ulei și pătrunjel verde deasupra.




Se pune apă cam un pahar (nu prea mult, că sunt zemoase toate), se acoperă și se dă la cuptor pentru o oră jumătate, la 190°. Ultimele 10 min se ia capacul, pentru a se rumeni frumos.
Sunt delicioși!!!


Eu sunt fan al cuptorului pentru că, în afară de pregătirea prealabilă, practic mâncarea se face singură, timp în care eu pot să mă ocup și de alte lucruri

marți, 30 septembrie 2014

Ceva dulce

O nouă rețetă
Îmi place foarte mult budinca de paste cu brânză la cuptor.
Mi-am dorit să pregătesc una care să fie mai dietetică și de aceea am folosit din nou... tărâțe de ovăz.

Budincă de ovăz cu brânză

Ingrediente:


3 ouă
8 lg tărâțe ovăz
250 g brânză degresată vaci (sau proaspătă, pentru cine )
100 ml lapte degresat
1 iaurt 0.1
un praf sare
4 lg fructoză
esență vanilie
coajă rasă de lămâie

Preparare

Spre deosebire de macaroane, care trebuie fierte înainte de a fi date la cuptor, ingredientele de mai sus se amestecă toate odată, se pun în formă și se dau la cuptorul preîncălzit (180 grade) timp de 30-40 min sau până budinca devine aurie.
Este delicioasă!





marți, 12 august 2014

Rețete dietetice

De ceva vreme am trecut la o dietă mai sănătoasă. Adică am eliminat carnea, carbohidrații și zahărul. Practic, pornesc de la principiile dietei Montignac, doar că, firește, respect perioadele de post rânduite de Biserică și am scos și carnea, pe care în ultima vreme îmi era foarte greu s-o duc.
Slavă Domnului, și piața românească abundă în tot felul de produse care permit o alimentație variată dar și sănătoasă (pe cât se poate, în condițiile actuale de poluare etc.)
Îmi place mult să bucătăresc; sau poate mai mult să nu mă plictisească monotonia mâncărurilor. În trecut gândeam că, fiind creștin, e suficient postul pentru o alimentație echilibrată și pentru păstrarea unei greutăți corporale normale. Însă pactica m-a convins de contrariu. Eram în stare să mănânc doar covrigi și apă (pentru a nu ”pierde vremea” gătind sofisticat în post) și ajungeam să mă gândesc la perioadele de post ca fiind perioade de îngrășare, pentru că așa se întâmpla. Și mai credeam că e foarte greu să ții și post și dietă în același timp. Din nou, practica mă convinge de contrariu.
Deși eu am pornit de la dieta Montignac, cred că regimul cel mai bun e cel pe care-l tolerezi cel mai bine, mâncând alimente pe care le simți că-ți fac bine și eliminând altele, chiar dacă ele nu ar fi contrare acelui regim, pentru că organismul le suportă mai greu. Așa încât aș zice că mai degrabă merg pe o dietă personalizată.
Și după toată această teorie, încep azi prin a posta o rețetă pe care am testat-o chiar astăzi.
Este o rețetă de post, bună și în faza I și în faza II a dietei Montignac.

Ardei umpluți cu tărâțe de ovăz și dovlecei






Ingrediente:

10 cepe mici
8 ardei grași
1 dovlecel
roșii (eu am folosit cherry)
sos de roșii
100 g tărâțe de ovăz
pătrunjel, leuștean, cimbru tocate fin
sare, piper
Am dat aceste cantități cu titlu orientativ, eu le potrivesc din ochi atunci când le prepar.



Reteta ca la sarmale cu orez si carne, doar ca am folosit in loc tarate de ovaz si dovlecei rasi. Ca sugestie, mai putina apa decat am folosit eu (taratele nu se umfla chiar ca orezul).

Iată procesul tehnologic:

Ceapa curatata si taiata (la robot) merge in tigaia cu ulei de rapita (n-am mai folosit pana acum, am inteles ca e sanatos); am pus si niste ulei de masline pentru ca-mi place cum se combina aroma cu cea a rosiilor.
Peste ceapa, dupa ce se caleste un pic, am adaugat tarate de ovaz, apoi asezonat cu sare, piper, patrunjel, leustean, cimbru (astea sunt aromele specifice de sarmale cum imi plac mie); am adaugat sos de rosii si am mai lasat un pic. Am amestecat, sa nu se lipeasca. Consistenta e ca la sarmale. Cat sta compozitia la foc mic, am ras dovlecelul si l-am pus la scurs, cu sare, vreo 5 min cred, dupa care l-am clatit cu apa si l-am adaugat la compozitie, in tigaie. Am amestecat bine si am mai lasat 2 min. Apoi, cu lingura, luat si umplut ardeii care asteptau pregatiti dinainte. Turnat peste ei sos de rosii cu generozitate (daca va plac mai acrisori) si apa cam pana la jumate. Inca un praf de sare si cimbru deasupra si dat la cuptor, la 180 cam o oră jumate. Au iesit deliciosi.



Taratele de ovaz sunt foarte sanatoase, cu avantajul ca au un indice glicemic foarte scazut (15), ceea ce le permite sa fie folosite cam cu orice, in ceea ce priveste dieta. Dar ele sunt sanatoase si pentru ca ajuta la scaderea colesterolului din sange, la detoxifiere si asa mai departe. E recomandat totusi sa nu se manance mai mult de 3 linguri pe zi, pentru a evita tulburarile intestinale, pierderile de vitamina D si de magneziu, care ar putea fi asociate cu consumul excesiv.

sâmbătă, 4 ianuarie 2014

Organizare în 2014

Întotdeauna mi-au plăcut planificările și mi-a plăcut să am imagine foarte clară asupra lucrurilor pe care le am de făcut într-o zi. 
Cât au fost fetele mici mi-a fost mai greu să mă țin de un program strict pentru că mai mult trebuia să alerg după ele. Acum, fetele mele au crescut și programul nostru are o oarecare independență, existând activități în care nu ne mai intersectăm ca în copilărie. 
În demersurile mele organizatorice am hotărât să apelez la un panou de plută, pe care să postez zilnic nu doar sarcini de lucru, meniu ori planificări de activități, ci și sugestii de gânduri ale zilei, întrebări și obiceiuri pe care vrem să le înlăturăm sau să le deprindem.
Pentu o cât mai eficientă gestionare a tuturor activităților am amenajat panoul cu o tăbliță de scris și mai multe folii protectoare în care am introdus file printate după cum se poate observa în imagine.
De-a lungul timpului am încercat metode diverse de organizare, cele mai multe bazate pe folosirea unor dosare ori caiete care pentru mine erau mai incomod de utilizat pe de o parte, pe de alta, mai greu de implicat și fetele în utilizarea lor.

Panoul acesta e ca un avizier în bucătărie, foarte la îndemână și foarte ușor de folosit, pentru că îl completez cu markere pentru tablă, care se șterg foarte ușor.
În felul acesta completez foarte rapid rubricile respective dimineața, la cafea și îmi sunt foarte la îndemână la orice moment al zilei.
La loc de cinste, pe panou, Ana a creat și un emometru pe care va trebui să-l completăm cu toții zilnic.
Astfel, dimineața nu doar că mă gândesc la ce am de făcut toată ziua, dar voi avea și o imagine de ansamblu a acestor activități, putând să-mi planific astfel programul în funcție de priorități.
Vă doresc un an cât mai bine organizat :)

duminică, 21 septembrie 2008

Meniu saptamanal... aplicat

La cererea publicului, un exemplu de meniu, chiar pentru saptamana viitoare
Din cauza racelii, eu am stat in casa, doar fetele cu tati au mers cu listuta in selgros.
In meniu, nu am trecut fructele, care nu se manaca "la ore fixe"; de asemenea, nici garniturile de salate ori de muraturi nu le-am trecut, caci sunt "dupa chef".
O alta observatie; dupa cum se poate observa, la noi pranzul e alcatuit doar dintr-un fel, iar gustarea de dupa-amiaza e de fapt felul al doilea. Am zis sa le invat eu pe fete cu mese dese si mai mici, decat sa se chinuie cand vor creste (Photobucket)
Ca reguli generale, incerc sa tin cont atat de preferintele fetelor, cat si de necesitatea unui meniu variat si echilibrat (ceea ce se rezolva foarte usor daca si ele iau parte la alcatuirea lui); in acelasi timp, stabilirea meniului ma ajuta sa fac zilele de post "ca si cum nu ar fi"; tot ce au de facut fetele e sa evite, la scoala, sa manance eventuale oferte de dulce de la colegi... ceea ce uneori uita Photobucket
Dar nu ma alarmez, sunt totusi copii si nu vreau sa le inspir "frica" de post.
O alta regula generala - daca intr-o zi nu avem chef sa mancam ce ne-am propus ori avem invitatie la o pizza ori... ce o fi, iar, nu ne alarmam. In definitiv, meniul e ca sa ne ghideze, nu sa ne faca viata grea.
A, si o ultima idee: meniul se poate repeta la cateva saptamani (desi la mine spaghettile nu lipsesc in nicio saptamana, caci sunt preferatele fetelor).
Si acum, chiar ultima idee: dupa cum se vede, eu gatesc cam inainte de fiecare masa. Nici eu, nici fetele nu agream prea mult ideea unui fel de mancare pe care sa-l intindem pe toata saptamana. Pe de alta parte, mancarurile pe care le prepar eu sunt de obicei foarte rapide, asa incat nu as putea zice ca petrec toata ziua in bucatarie.
Despre tati nu am zis nimic din doua motive: 1. mananca acasa doar cina; 2. ii place tot ce-i pregatesc eu, asa incat nu-si face probleme :)

duminică, 16 martie 2008

Reteta de post

Am primit o reteta de post de la o maica pustnica, via Bianca; Dumnezeu sa le binecuvinteze!

Fie ca acest binecuvantat si iubit post sa-ti fie
la sfarsit inca o treapta in urcusul spre Sf.Inviere.
Reteta duhovniceasca: se ia cat poti cuprinde din
radacina ascultarii, muguri si frunze dese din ramura
rabdarii, petale din floarea curatiei, coaja bine
maruntita din tulpina privegherii si fructe parguite
din rodul smereniei; se adauga, dupa nevoie multa
dreapta socoteala, profunda cugetare, contemplatie cat
incape, macar cateva picaturi de lacrimi si doua-trei
oftaturi.Se acopera bine oala cu capacul milostivirii,
se atata focul dragostei de Dumnezeu si se fierbe
totul la flacara iubirii de aproapele.Se consuma
fierbinte in cupa pocaintei, ornata cu o felie de
umilinta.

vineri, 29 februarie 2008

Salata de ton cu cruditati

Ingrediente:
  • o conserva ton, scursa de zeama;
  • un morcov ras prin razatoarea mare;
  • o bucata de telina rasa prin razatoarea fina;
  • o ceapa taiata pestisori;
  • masline, dupa pofta;
  • zeama de lamaie;
  • o picatura de otet, pentru savoare;
  • un praf sare;
  • ulei cat cuprinde.

Mod de preparare
Se amesteca intr-un castron toate ingredientele. Iese delicioasa si e foarte sanatoasa. Mie nu imi place cu mar. Se zice ca o felie de mar in salata de cruditati o desavarseste.

miercuri, 20 februarie 2008

Omleta cu mamaliga si muschi afumat



Aveam o bucata de mamaliga ramasa de la pranz si niste branza de oaie.
Cu 3 oua si 3 felii de muschi afumat, mi-am propus sa fac o omleta pentru cina.
Mi-a venit mai tarziu ideea fotografierii, asa incat nu pot arata cam cata mamaliga era; cam o portie.



Am taiat muschiul bucatele, ca pentru pizza si l-am pus la prajit intr-o picatura de ulei, in tigaie.

In timp ce acesta sfaraia, am amestecat celelalte ingrediente intr-un castron, dupa cum se vede mai jos:




Dupa ce le-am amestecat bine, le-am adaugat peste muschiul care se rumenea, nu prea tare, sa nu se intareasca.


O OMLETA DE-LI-CIOA-SA!!!

luni, 18 februarie 2008

Mancaruri de rata


Nu sunt eu gospodina gospodinelor, dar cred ca sunt gurmanda.

Am gasit sambata prin congelator o rata si am zis ca imi ajunge sa fac mancare pentru doua zile.
Iata ce am facut:
FELUL I: Bors moldovenesc de rata, cu taitei de casa. A iesit de-li-cios.
FELUL al II-lea: Rata cu masline. Asta era buna de prezentat la concurs :)

Iata ingredientele:

PENTRU BORS
  • partile cu mai mult os si mai putina carne de la o rata: labe, aripi, spate, pipota;
  • zarzavat pentru borsuri;
  • piper;
  • sare;
  • marar;
  • telina frunza de la congelator;
  • 2 cepe;
  • 2 oua pentru taitei, faina, un varf de cutit de sare, un praf de piper.
PENTRU RATA CU MASLINE
  • 5 linguri de ulei;
  • 1 cana apa;
  • bucatile cu mai multa carne de la rata: piept, pulpe;
  • 2 cepe;
  • sare;
  • 5 boabe de piper;
  • 1 lingura de vin;
  • 1 foaie de dafin;
  • 1 felie lamaie;

Am pus mai intai carnea la fiert in apa rece, am luat spuma cand a fost cazul, apoi am pus sare si am lasat-o sa fiarba.

Separat, intr-o cratita am pus la fiert innabusit in 3 linguri de ulei, un pic de sare si o cana de apa, partile mai carnoase de rata: pulpele si pieptul.

Intre timp, am curatat zarzavatul, l-am spalat si l-am dat prin razatoare (morcov si patrunjel), ardeiul l-am taiat cubulete, la fel si ceapa. Am taiat fidelute inca doua cepe, pentru felul al II-lea.
Am aruncat resturile la cos, am pus zarzavaturile in farfurie, am pus toate ustensilele la loc, dupa ce le-am spalat. Am maturat cateva fire de morcov care se razletisera la dat prin razatoare.

De acum am pus si legumele in cratita in care fierbea carnea la foc domol, sa se imbie la gust. Am mai pus un praf de sare, sa se patrunda toate.


Intr-o tigaie am pus in 2 linguri de ulei, la inmuiat, pe foc mic, ceapa taiata fidelute. Numai un pic, cat sa se transparentizeze, fara a se praji. Pulpele se inmuiau sub capac, legumele si oasele se fierbeau in oala de bors.
Am scos din congelator mararul si telina frunza congelate - care au fost lasate la criogenizat de cu vara, dupa ce au fost spalate si taiate marunt, puse pe portii in pungute mici de mami - Dumnezeu sa-i dea sanatate, iar acum, iarna, tot ce am de facut e sa scot punguta si sa-i golesc continutul in cratita. Am pus zarzavaturile doar in bors.
Dupa incheierea operatiunii, am scos ouale din frigider si faina din dulap si le-am amestecat cu sare si piper intr-o strachina de lut, pana au capatat o consistenta ca de crema. Le-am lasat un pic la odihnit, timp in care am turnat din tigaie in cratita cu pulpe ceapa care de acum numai bine era sticloasa. Am mai pus un strop de apa si le-am lasat impreuna la foc mic, sa fiarba incetisor. Am adaugat o foita e dafin, mica, sa nu fie aroma prea pregnanta. Am pus si 5 boabe de piper si un praf de sare. Deja mirosea bine.

La bors, toate clocoteau nevoie mare. Mai testam din cand in cand, dar de acum era vremea sa acresc cu bors facut de aceeasi mama fara odihna. L-am turnat cu atentie, sa nu fie nici prea acru, nici prea dulce, insa o idee mai acru decat stiam ca trebuie sa iese la final, caci la racire isi mai pierde un pic din acreala. Am pus si o lingura de bulion, pentru echilibru. Si pentru ca tot eram cu bulionul in mana, am pus o lingura si in cratita alaturata, unde pulpele si ceapa faceau schimb de arome, sa nu le fie pofta. Am amestecat cu grija, sa nu cumva vreo ispita sa le lipeasca de fundul cratitii.

Am pus bulionul la locul lui, nu inainte de a completa in borcan cu un pic de ulei, sa nu prinda aer si mucegai.

Deja rata mea intra pe ultima suta de metri.
Iti mai amintesti de pasta aceea de ou cu faina. Am luat o punga de menaj, am bagat mana in ea si am adunat in pumnul invelit cu punga toata compozitia, stergand bine in acelasi timp peretii strachinii. Am scos mana, avand grija sa nu curga compozitia si am strans bine punga la gura. Operatiune reusita! Si strachina curata, si mana curata! Nici o picatura pe jos sau pe dulap!
Am perforat putin, putin de tot un colt al pungii, cat sa iasa usor un fir subtire de compozitie. DH ii prefera ceva mai grosuti, asa ca ii fac astfel. Soacra mea, caci de la ea am invatat metoda, ii face subtirei, de zici ca-s fire de fidea. Am dat focul mai cu viata, sa clocoteasca bine in oala si am inceput operatiunea de introducere a taiteilor. Cu rabdare, apasand nici prea tare, sa se sparga punga, nici prea incet, doar usor, sa curga un fir continuu in zonele cu clocot, pana nu mai ramane nimic in punga. Taiteii astfel facuti se ridica indata la suprafata, dar mai trebuie lasati la clocotit cateva minute, cand pui si praful de piper, daca nu l-ai pus deja si mai potrivesti de sare daca este cazul.

Dar sa revenim la cratitile mele.
In cea cu felul 2, am pus 10 masline, o felie subtire de lamaie si exact o lingura de vin, amestecand bine. Am lasat sa fiarba tot atat cat am mai lasat si borsul.

La final, am inchis amandoua ochiurile.

Mancarea de rata cu masline a iesit deosebita, de nu mi-ar fi fost rusine cu ea in fata unor specialisti. Nu as fi crezut ca o banala mancare cu ceapa se poate transforma in ceva atat de fin si delicat.

Am aranjat masa frumos, am pregatit un pahar de fraga neagra si l-am invitat pe DH. (Fetele erau deja la bunica).

Ne-am bucurat impreuna de un pranz deosebit, savurand la sfarsit o trufa ciocolatoasa pe care o facusem de dimineata.

O zi pentru care sunt recunoscatoare!

"Comuniunea mesei este legatura a dragostei..."

 Iar cand se ispraveau zilele ospatului lor trimitea Iov si ii curata pe ei. (Iov 1.4) Aceasta e cea mai mare dovada de iubire. De aceea si ...