De ce se întâmplă acestea? Poate din cauza grijilor și a preocupărilor, ori din cauza confundării locului în care putem găsi bucuria... care nu se află în lucruri, ci în noi, pusă acolo de Domnul și întreținută prin relația vie cu El, prin legarea permanentă de Prezența Lui.
În viața aceasta care poate fi dură, în care putem fi pândiți de dușmani din toate colțurile, se întâmplă un lucru paradoxal: ”Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc” (Ps. 22, 6). Părintele Teofil Pârâian spunea, comentând acest verset că Domnul ne dă chiar ”cele care nu sunt de absolută trebuință, îmi dai mai mult de cât aș cere, de cât mi-ar trebui”.
Avem încredințare prin cuvântul Psalmistului că, în orice condiții exterioare am fi, Domnul ne revasă din plin bunătățile Sale. El nu se împiedică de situații grele. Chiar și cu asupra de măsură. Doar să-L credem.
Dacă ar fi să mă opresc asupra cuvântului de la începutul postării, aș compara greutățile și lucrurile neplăcute ale vieții cu... brânza brie sau icrele negre. Pentru a le aprecia la valoarea lor e nevoie de un pic de cizelare. Cam la fel cred că se întâmplă și în cazul necazurilor vieții. Privind retrospectiv, vedem că ne-au adus mari beneficii. De aceea, pe măsură ce ne rafinăm gustul vieții, învățăm să nu mai fugim de ele, ci să le primim ca pe niște daruri de calitate.
Vă doresc în această duminică să profitați din plin de toate delicatesurile oferite la banchetul vieții și să-i savurați fiecare clipă mulțumind Domnului pentru toate!
