Pe de o parte, datorita mesajului ascuns din spatele ei, pe de alta parte, datorita incarcaturii emotionale negative pe care o pregateste.
De ce?
Pentru ca, de (cele mai) multe ori, lumea din jur nu asculta de acest "ar trebui sa..."
Cine spune si cu a cui putere ce "ar trebui" sa faca, sa spuna, sa gandeasca cineva?
E adevarat, suntem invatati, atunci cand suntem copii, ca "trebuie sa" - si aici urmeaza o lista intreaga de asemenea "trebuie": sa mananci frumos cu lingura si furculita, sa spui "sarut mana pentru masa", sa lasi frumos papucii in dulap cand intri in casa, sa asezi hainele in cuier, sa... si lista continua cu n astfel de "trebuie sa:", referitori la comportamente, atitudini, reactii, incat viata ar putea fi chiar perfecta
Nefericirea e ca intram in viata cu aceasta lista si o pretindem si celorlalti, fara a ne gandi daca acel "celalalt" a beneficiat de aceeasi familie, acelasi mediu, aceeasi educatie... acelasi bagaj genetic. Sunt o multime de factori care trebuie sa e nevoie sa fie indepliniti pentru a asculta toata lumea de aceeasi lista de "trebuie sa";
- - unul, elementar, ar fi acela ca respectivii sa ajunga la a fi de acord asupra aceleiasi liste de trebuie (astfel de acorduri sunt cele 10 porunci, Drepturile omului, contracte si alte reglementari in rigoare, scrise; multa lume, in relatii particulare, alcatuieste astfel de "contracte" si voi mai reveni la ele daca e cineva interesat)
- - altul, la fel de elementar, ca in cazul unei situatii neprevazute (si de cele mai multe ori situatiile sunt neprevazute) sa se porneasca de la premisa de nevinovatie a celuilalt: "prin acest comportament/atitudine/vorba el n-a vrut sa te raneasca" si sa intrebe onest: "cand (n-)ai spus/facut asta, eu am inteles ca... dar tu, ce ai vrut sa spui cu asta?" S-ar putea sa descoperim ca celuilalt nici prin cap nu i-a trecut
- ca "ar fi trebuit sa... ", odata ajuns in acel context si
- in niciun caz nu a avut un gand malitios referitor la ce stiam noi ca "ar fi trebuit sa...". Pur si simplu, a avut propriul motiv pentru care s-a purtat altfel decat "ar fi trebuit" - conform canoanelor noastre, iar acest motiv tinea de bagajul lui si nu de al nostru.
Ceea ce am scris in aceste randuri ar putea scuti pe multa lume de conflicte nedorite la care se ajunge prin aceste expectante neacoperite (normal!) de realitate.
Acum, cateva intrebari ajutatoare pe care sa ni le punem, atunci cand intalnim situatia in care gandim ca "cineva trebuie sa" ... pentru ca... "ar fi trebuit sa stie ca...", "sa se gandeasca la..." ori multe alte asemenea presupozitii care nu fac decat sa puna ganduri negre in suflet.
1. respectivul stie de acest "trebuie" despre care stiu eu? am cazut de acord asupra lui?
2. daca nu stie, pot sa-i comunic? Care sunt argumentele pentru care ar trebui ar fi nevoie sa respecte acest "trebuie" pe care il simt eu? Doar pentru ca asa vreau eu? Doar pentru ca asa am invatat eu? Pot avea niste motive care sa fie agreate si de el?
3. daca nu pot sa-i comunic, cum m-as simti daca nu as mai avea acest imperativ fata de persoana respectiva? Daca, pur si simplu, accept ca acea persoana "n-ar trebui sa..." pentru ca nu stie, nu vrea ori cine stie ce alte motive personale (personal, insemnand ca nu au legatura cu mine) are?
Parca ar mai fi cateva de spus, dar voi continua probabil intr-o alta postare. Pentru acum, e suficient. Nu inainte de a scrie ca ... NIMENI NU TREBUIE SA...