pentru 2011

La mulţi ani în Bucurie tuturor! Un an frumos să aveţi!
2010 s-a încheiat într-o formă maximă. Am iubit fiecare clipă din anul care a trecut, deşi multe i-au fost încercările, multe lecţiile şi am avut momente în care îmi venea să fug. Am învăţat să iubesc lecţiile pe care le-am primit, să nu-mi mai fie frică de ce se ascunde în spatele lor. Da, am învăţat că e vorba de mine, de părţi din mine de care-mi era frică aşa, ca de nişte umbre în noapte. Fiind întoarsă de la ele (din cauza fricii), primeau consistenţă, dar privindu-le în lumina Domnului, le-am putut vedea aşa cum sunt: mai "bune" sau mai "rele", dar toate părţi ale mele şi toate cu folosul lor. Da, în lumina lui Dumnezeu, cu El de mână. Singură n-aş fi putut, n-aş fi avut destulă lumină să le luminez, să le scot din întuneric.
***
Sărbătorile au fost cu pace, în familie. Anul acesta, Anul Nou a venit tot în biserică, dar acum a fost şi Sfânta Liturghie, cu bucuria Împărtăşirii. Ce frumos să vezi atâţia oameni în biserică, alegând să-şi înceapă anul mulţumind Domnului!
***
M-am uitat la rândurile pe care le scriam în anii trecuţi, la început de ianuarie.
Despre anul care vine. Acum, dacă nu m-aş fi uitat în urmă, nu m-aş fi gândit să scriu despre "cum văd noul an".
Cum văd anul 2011? Ca pe un an al responsabilităţii. Nu că abia la vârsta asta m-a apucat responsabilitatea aşa cum e ea înţeleasă în mod curent, ci o responsabilitate care-i scoate pe cei din jur din rolul de "determinanţi" ai fericirii mele. Ce am învăţat la sfârşitul anului care s-a încheiat a fost că eu sunt singura responsabilă de ceea ce mi se întâmplă, nu ca formă (aici e şi libertatea fiecăruia dintre cei cu care vin în contact de a trăi aşa cum înţeleg ei) ci ca raportare şi ca atitudine. Eu sunt singura responsabilă de a mă bucura de viaţa pe care o am, indiferent cum e ea.
Anul acesta îmi propun să fiu bucuroasă. Atât.