{Jurnal de recunoștință : Ziua 8 / 90} - nădejde

Azi mulțumesc pentru nădejde. Darul Domnului. Când lucrurile par că merg din rău în mai rău, a rămâne ancorat în credință este masca de oxigen care te ajută să mergi mai departe. Mi-a venit în minte în seara aceasta imaginea lui Ulise. Pornind în călătoria pe mare (descrisă de către Homer în Odiseea), Ulise știe că vor fi ademeniți de sirene. Pentru a putea depăși această ispită,  poruncește ca el să fie legat de catarg, în vreme ce însoțitorii săi își vor fi acoperit urechile cu ceară. S-a folosit această metaforă și pentru lucrarea duhovnicească. Mi-a venit gândul că în aceste vremuri parcă mai mult avem nevoie să ne acoperim urechile pentru a nu auzi cântecul ispititor al sirenelor (informații care ne copleșesc, ne destabilizează și au ca efect principal tocmai pierderea nădejdii, a credinței și a dragostei în final), ca să putem răzbate cu sufletul nerănit, strâns legat de Hristos cu funia rezistentă a nădejdii.

"Ulysses and the Sirens" (1909) - Herbert James Draper

Mulțumesc pentru primăvară. Pentru faptul că am mai transplantat niște primule foarte viu colorate.
Mulțumesc pentru sora mea.