Friendship Friday

Prietenia se naste in momentul in care o persoana ii zice alteia: "Oh si tu? Credeam ca doar eu..." ~ C.S. Lewis
Am zambit intalnind acest citat; tot astazi imi spunea prietena mea, Oana, despre cat de multe "coincidente" sunt intre blogul meu si blogul Irinei; ca sa nu mai spun ca si intre noi, poate.
Apoi, la postarea despre "joia recunostintei" din aceasta zi am vazut ca si ea obisnuia odata sa traiasca dupa regulile acelasi "joc al Pollyanei", la fel ca si mine, iar persoana care i-a impartasit aceasta bucurie se numea Oana, la fel ca si prietena mea...
Adica de cate ori as fi putut spune "Oh, si tu?" de cand am intrat prima oara pe blogul Irinei. Sau pe urma si al lui Cami, si al Marilenei, si al Cristianei, si al Nataliei si ma gandeam acum, cand am gasit acest citat, ce multime de mii de alte femei sunt carora le-as putea zice: "cum, si tu?"
Poate si cu citatele, si cu oamenii, ca si cu cartile se intampla la fel: vin exact atunci cand ai nevoie de ei...
Asa de tare m-am bucurat sa vad ca sunt atat de multe femei care "traiesc" acest mod de viata: "crestinismul". Nu stiu de ce, dar aceasta "descoperire" ma face sa ma simt cumva ca atunci cand am citit Sinkiewicz: Quo Vadis. Cine citeste aeste randuri ar putea zice ca sunt inconjurata de atei; nu, sunt inconjurata chiar numai de oameni credinciosi; dar, in vartejul vietii de zi cu zi, nu avem timp sa ne impartasim trairile. Traim.
Vorbeam zilele trecute cu Irina sa pun o postare cu vinerea prieteniei; ea n-a uitat, azi a vorbit despre prietenie. Si despre prietenia cu Dumnezeu.
La ce ma gandeam atunci cand am propus aceasta postare. In fiecare vineri sa imi amintesc de cei pe care-i iubesc. De prieteni. De toate acele persoane fata de care am nutrit sentimente de prietenie... Cum a inceput prietenia, ce am apreciat la ele, ce am invatat de la ele... poate ce as fi vrut sa le spun si nu le-am zis... dintr-o pudoare sau din alt motiv... Tot ce imi vine sa spun despre ele; la unele nu le voi da numele, la unele da, dupa cum voi crede de cuviinta. Daca vreti sa faceti la fel... puteti sa scrieti si sa-mi impartasiti si mie si la cei ce vin aici. Ca intre prieteni.
***
Astazi voi incepe cu cea mai buna prietena a tuturor timpurilor mele. Cu Oana. Nu a inceput cum zice Lewis. Citatul asta e chiar comic.
Nu i-am spus niciodata cat de emotionata am fost atunci cand, in pauza de dupa prima ora la care a intrat in clasa la noi, colega noua, venita in clasa a X-a, la mijloc de an scolar, din celalalt capat al tarii, am mers la ea sa-i propun sa vina cu mine in banca. Imi tremura sufletul vazand-o cum sta singura. Cand s-a sunat, mi s-a parut ca nu o baga nimeni in seama. Imi era ciuda pe colegi; poate nici nu era asa, dar eu asa aveam sentimentul; m-am dus la ea, cu emotie, si am intrebat-o daca vrea sa stea cu mine. Spre usurarea mea, a fost de acord. Dupa aceea nu mai stiu. Insa am devenit cele mai bune prietene.