{Clubul mămicilor} ”Dacă vede cineva pe fratele său păcătuind, să se roage, şi Dumnezeu va da viaţă acelui frate..."

Încă din luna iunie a anului trecut joia dimineață am o întâlnire specială: ”Clubul mămicilor”.
Pe lângă subiectele concrete și personale pe care le discutăm, întâlnirile de joi propun și niște teme de gândire, scurte întrebări.
Și pentru că au această ritmicitate săptămânală, m-am gândit să le postez și pe blog, iar dacă vă inspiră, vă urez bun venit în clubul nostru! M-aș bucura să-mi împărtășiți și mie gândurile voastre.

***
Și această săptămână a stat sub semnul încrederii:

Versetul de azi:

"Şi aceasta este încrederea pe care o avem către El, că, dacă cerem ceva după voinţa Lui, El ne ascultă. Şi dacă ştim că El ne ascultă ceea ce Îi cerem, ştim că dobândim cererile pe care I le-am cerut. Dacă vede cineva pe fratele său păcătuind - păcat nu de moarte - să se roage, şi Dumnezeu va da viaţă acelui frate..." (In 5, 14-16)

• De unde știu care e voința lui Dumnezeu într-o situație?
• M-am rugat, am văzut situații în care Domnul a dat viață fratelui care păcătuiește și pentru care m-am rugat?

***

Situatia zilei:

Somnul copilului meu:

De la 2 la 1 perioada de somn după amiază

Rutina de seară

{Clubul mămicilor}: Încrederea, temelie a vieții conjugale fericite

Încă din luna iunie a anului trecut joia dimineață am o întâlnire specială: ”Clubul mămicilor”.
Pe lângă subiectele concrete și personale pe care le discutăm, întâlnirile de joi propun și niște teme de gândire, scurte întrebări.
Și pentru că au această ritmicitate săptămânală, m-am gândit să le postez și pe blog, iar dacă vă inspiră, vă urez bun venit în clubul nostru! M-aș bucura să-mi împărtășiți și mie gândurile voastre.

***

Versetul de azi:

” Cel mai mult să vă temeţi să nu se piardă sau să nu se clatine cumva încrederea unuia faţă de celălalt. Aici este temelia vieţii conjugale fericite.” (Sf. Teofan Zăvorâtul) Consider că încrederea este într-adevăr temelia vieții conjugale fericite?  Au fost situații în care mi-a fost pusă la încercare încrederea în soț? Care ar putea fi acestea (dacă n-au fost)?  Au fost sau trăiesc situații în care soțul demonstrează că n-are încredere în mine?  Cum mă păstrez a fi o soție de încredere?

***

Situatia zilei:

Trăsăturile care ne înnebunesc acum la copil sunt cele pe care le vom căuta mai târziu.

Este încăpățânat. O ține pe-a lui într-una. Mergem pe stradă și stă minute întregi analizând fiecare piatră, gâză, gunoi. E independent. Pleacă de lângă mine și l-am căutat de câteva ori. Curios. Se bagă peste tot.

De multe ori auzim mamele plângându-se astfel de odrasla lor.
Acestea sunt unele dintre trăsăturile care îl vor ajuta mai târziu să fie perseverent, să aibă răbdare, să vrea să afle lucruri noi... să învețe, să reușească în ceea ce își va propune.
Ce trăsături care acum îți scot peri albi crezi că i-ar putea folosi și când va crește și cum anume?

{Clubul mămicilor}: Împreună în lume

Încă din luna iunie a anului trecut joia dimineață am o întâlnire specială: ”Clubul mămicilor”.
Pe lângă subiectele concrete și personale pe care le discutăm, întâlnirile de joi propun și niște teme de gândire, scurte întrebări.
Și pentru că au această ritmicitate săptămânală, m-am gândit să le postez și pe blog, iar dacă vă inspiră, vă urez bun venit în clubul nostru! M-aș bucura să-mi împărtășiți și mie gândurile voastre.

***

Versetul de azi:

”...Fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului, ştiind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul.” (1 Cor. 15, 58)

Unul din lucrurile care îi apropie cel mai mult pe doi soți este mărturisirea pe care o fac împreună. Slujirea aproapelui. În căsătorie nu este vorba doar de el și ea, ori numai despre el, ea și copiii.
Sensul căsătoriei nu se oprește între zidurile apartamentului, ci în slujirea pe care cei doi o fac împreună înspre aproapele. Și căsnicia este ”biserica de acasă”, iar unul din rolurile Bisericii este mărturisirea iubiriilui Dumnezeu în lume prin împreună slujire.

• Căsnicia voastră aduce mărturie despre aceasta?
• În care domeniu se intersectează pasiunile voastre și cum puteți sau cum faceți să puneți aceasta în slujba celorlalți?
• Sunt decizii pe care le iau sau pe care le doresc care vin în contradicție cu planurile de viață ori dorințele soțului? Cum le gestionez? Care sunt repercusiunile lor în viața noastră împreună?

***

Situatia zilei:

Despre autoritatea în fața copiilor
”- Aş vrea să văd un asfinţit de soare... Fă-mi această plăcere... Porunceşte soarelui să asfinţească...
- Dacă eu i-aş porunci unui general să zboare din floare în floare, asemeni unui fluture, ori să scrie o tragedie, ori să se prefacă într-o pasăre de mare, şi dacă generalul nu mi-ar îndeplini porunca, cine-ar fi de vină? El sau eu?
- Măria ta, zise cu hotărâre micul prinţ.
- Întocmai. Trebuie să ceri de la fiecare numai ceea ce poate fiecare să dea, spuse mai departe regele. Autoritatea se bizuie, înainte de orice, pe raţiune... Am dreptul de a cere supunere, pentru că poruncile mele sunt înţelepte.” (Micul Prinț, Antoine de Saint-Exupery)

{Clubul mămicilor}: De la ”a învăța de bine” la critică

Încă din luna iunie a anului trecut joia dimineață am o întâlnire specială: ”Clubul mămicilor”.
Mămici de prunci mai mari sau mai mici ne adunăm în biserică să împărtășim bucurii și dureri, griji, îndoieli sau speranțe cu privire la creșterea copiilor și la familie, pornind de la situațiile și momentele de viață prin care trecem.
Pe lângă subiectele concrete și personale pe care le discutăm, întâlnirile de joi propun și niște teme de gândire, scurte întrebări.
Și pentru că au această ritmicitate săptămânală, m-am gândit să le postez și pe blog, iar dacă vă inspiră, vă urez bun venit în clubul nostru! M-aș bucura să-mi împărtășiți și mie gândurile voastre.

***

Versetul de azi:

”Bătrânele de asemenea să aibă, în înfăţişare, sfinţită cuviinţă, să fie neclevetitoare, nerobite de vin mult, să înveţe de bine, ca să înţelepţească pe cele tinere să-şi iubească bărbaţii, să-şi iubească copiii” (Tit 2, 3-4)

• De la ”a învăța de bine” la critică. Ce părere am despre critică, care a fost locul criticii în viața mea?
• Am nevoie de cineva să mă înțelepțească? Ascultare (supunere) vs. Integrare și manifestare a unicității. 
• Am nevoie să mă învețe cineva să-mi iubesc bărbatul?
• Am nevoie să mă învețe cineva să-mi iubesc copiii?
• De la cine aș putea accepta critică ori lecții?

***Situatia zilei:

A lăuda sau a nu lăuda: cât, cum, în ce condiții? 

Joia mămicilor: Atenția și grija, un tip de relație între frați

Încă din luna iunie a anului trecut joia dimineață am o întâlnire specială: ”Clubul mămicilor”.
Mămici de prunci mai mari sau mai mici ne adunăm în biserică să împărtășim bucurii și dureri, griji, îndoieli sau speranțe cu privire la creșterea copiilor și la familie, pornind de la situațiile și momentele de viață prin care trecem.
Pe lângă subiectele concrete și personale pe care le discutăm, întâlnirile de joi propun și niște teme de gândire, scurte întrebări.
Și pentru că au această ritmicitate săptămânală, m-am gândit să le postez și pe blog, iar dacă vă inspiră, vă urez bun venit în clubul nostru! M-aș bucura să-mi împărtășiți și mie gândurile voastre.

Versetul zilei:

“Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile spre înţelepciune.” (Ps. 89, 14)

• Ce imi spune acest verset?
• Cum imi indrept inima spre intelepciune?
• Ce inseamna sa-mi socotesc bine zilele mele?

Situația de azi:

"Ca parinte, desi imi iubesc si vreau sa-mi mangai copiii, incerc sa dau un pas inapoi in asa fel incat ei sa se poata mangaia unii pe altii. Acest lucru le permite sa aiba o relatie a da/a primi in asa fel incat sa-si dezvolte o apropiere pe viata."
***
Calvin de 4 ani o loveste din greseala pe sora lui, Maya, de 6 luni, intr-un moment de exuberanta. Carla, mamica lor, isi infraneaza impulsul de a se repezi sa linisteasca bebelusul care plangea. In loc de asta, ii spune lui Calvin sa incerce impacarea surorii mai mici. Cateva momente mai tarziu, Maya ii zambea fratiorului ei.
In aceasta experienta, Carla l-a orientat pe Calvin sa se observe si ca persoana atenta, compasiva, nu doar ca generator de probleme. Iar Maya a putut sa-si perceapa fratele ca pe o persoana atenta si grijulie.

• M-am gandit vreodata la o asemenea abordare? Am aplicat-o? Ce parere am despre ea?
• Daca e o perspectiva noua, cum o percep? 

Vă doresc o zi senina

Fotografiile lunii ianuarie

Această lună este în familia noastră plină de sărbătoriți. Anul acesta, mezina familiei noastre lărgite a împlinit 9 ani, iar cel mai în vârstă membru, 87. I-am aniversat pe toți cu torturi și bucurie.
Copiii de la ”Clubul mămicilor” au crescut și mă bucur să-i văd mergând de acum pe picioruțe sau de-a bușilea.
Tot în această lună ne-am bucurat de vreme primăvăratecă, la Bobotează, și de zăpadă și tot ce înseamnă ea spre sfârșit. După cum se vede, am profitat din plin!