{O carte pe lună} 11. Cum să-ți îmblânzești rebelul interior

Provocarea {O carte pe lună} se apropie de final. N-aș fi crezut că va fi atât de greu. Și cred că nici voi, dacă ați citit și încercat să lucrați măcar la câteva din cărțile propuse. Poate ar fi trebuit să vă prezint această carte de la început. Sau poate acum e cel mai bine, pentru că, văzând practic că vă confruntați cu greutăți, să recunoașteți acest rebel interior. Cartea acestei luni este Cum să-ți îmblânzești rebelul interior - Ghid pentru transformarea comportamentului de autosabotare. Tot un ghid, scris de Pauline Wallin, psiholog clinician cu practică privată, autoarea a numeroase articole în ziare și reviste. Despre carte, Albert Elis, un alt psiholog renumit spunea că „această carte arată cu claritate cititorilor câteva dintre modurile în care se sabotează singuri și explică foarte clar cum pot modifica acest eșec.”
Cine e rebelui interior? Veți afla mai multe citind în carte. Eu redau aici doar câteva modalități prin care acesta încearcă să preia controlul asupra vieții tale:

Photo by NeONBRAND on Unsplash

• Comportamente adictive
• Furia
• „Bietul de mine” (autocompătimirea)
• Incapacitatea autosabotoare de a acționa

Probabil că le cunoașteți din experiență; eu știu că m-am confruntat de multe ori cu ele.
Autoarea concluzionează:
„Rebelul interior, ca parte din mintea ta, are putința de a-ți sabota și cel mai bine intenționate eforturi, dar partea ta rațională e și ea perfect echipată ca să mențină un echilibru sănătos.
Nu vei ajunge niciodată să deții un control total asupra impulsurilor tale - cel puțin așa sper, pentru că latura pozitivă a impulsivității o constituie spontaneitatea și creativitatea. Tocmai din acest motiv trebuie să ții permanent o portiță deschisă pentru capricii și dorințe. Firește, pe acolo vor scăpa din când în când unele impulsuri contraproductive, dar acum, că ai câteva instrumente cu care să te ocupi de ele, poți să le reduci la minimum impactul negativ. Nu va mai trebui să te simți la cheremul rebelului tău interior.”
Vă doresc spor la lectură și la lucru, ca de obicei!

{O carte pe lună}: 3. Fericirea neobișnuită a oamenilor obișnuiți

Psihologia pozitivă este o ramură în plină ascensiune. Martin Seligman, promotorul ei a prins ideea  din zbor la propriu, în timp ce se afla în avion, într-o discuție cu vecinul de loc. Acest om, șef de întreprindere, aflând despre Seligman că este cercetător în psihologie, interesat la acea dată de sentimentul de neputință ca factor major al depresiei, îl întreabă simplu: ”Și v-ați gândit la reversul medaliei? Puteți prezice care subiecți nu renunță niciodată?” Acesta a fost un punct de cotitură în istoria psihologiei.
Cartea Fericirea neobișnuită a oamenilor obișnuiți, scrisă de Lucie Mandeville, a apărut la noi la editura Niculescu în anul 2017 în traducerea Ginei Belabed.
Lucie Mandeville este psiholog și profesor la departamentul de psihologie al Facultății de Litere și Științe Umaniste a Universității Sherbrooke din Canada, unde predă psihoterapia umanistă și pozitivă. Este considerată cea mai importantă specialistă în psihologia pozitivă din Québec.
Dintre cărțile de psihologie pozitivă care există pe piață la ora actuală, mi s-a părut cea mai complexă și mai completă și propune multe exerciții practice.
Autoarea propune un exercițiu simplu chiar din începutul cărții:

CUM SĂ FACI PE CINEVA FERICIT
„Să încercăm experimentul următor. Să ne interesăm de ceea ce merge bine în viața unui prieten, a unui apropiat, a unui vecin sau a unui client, să-l rugăm să ne povestească despre un eveniment fericit, să vorbească despre o întâmplare plăcută. Să-l ascultăm cu atenție. Să-i punem întrebări, pentru a-l face să ne ofere detalii. Să-i arătăm că spusele lui ne interesează. Să observăm cum interlocutorul nostru zâmbește atunci când vorbește despre lucrurile pozitive din viața lui. Se însuflețește. Dacă îl vom încuraja să continue, o va face cu mare satisfacție, cu entuziasm și... se va simți bine!
Relatarea unor întâmplări pozitive declanșează o reacție spontană de stare de bine. În viața de zi-cu-zi, acest lucru ne face fericiți. În cazul oamenilor care suferă, a vorbi despre ceea ce merge bine poate vindeca ceea ce merge rău. Are un efect terapeutic!”

Nu voi prezenta toată cartea, lăsându-vă să o faceți singuri.
Mai prezint doar un decalog al principiilor fericirii, descrise cu multe amănunte în ultimul capitol, din care eu voi reda doar câteva crâmpeie.

1. Să ne amintim de lucrurile bune din viața noastră: ”Suntem ceea ce untem din cauza a ceea ce ne amintim” (Robert Emmons) - povestea noastră este formată din bucurii și tragedii, dar mai ales din amintiri. O modalitate de a fi fericiți e să prețuim amintirile frumoase.
2. Să ne reeducăm creierul prin ecuația fericirii. Autoarea prezintă patru modalități, eu vă propun doar una din ele. Atunci când suntem copleșiți de sentimente neplăcute și când le observăm mai îndeaproape, ele pot dispărea, iar puterea lor se poate astfel risipi.
3. Să trăim din plin momentul prezent. A recunoaște un sentiment în momentul în care el apare și a-l lăsa să se manifeste necesită, la bază, capacitate de concentrare. Trebuie să ne focalizăm atenția tot timpul, pentru că ni se întâmplă să ne pierdem printre gândurile noastre. Autoarea prezintă modalitățile ei, dar noi, ca și creștini, învățăm să trăim clipa având permanent în minte Rugăciunea lui Iisus.
4. Să ne oprim pentru a exista cu adevărat. Când încetinim ritmul existenței, avem o mai bună privire de ansamblu. Avem de asemenea sentimentul că ea ne aparține.
5. Micile bucurii care vor crește mari. Fericirea este trecătoare. Pentru a ajunge la o mare fericire, avem nevoie de o anumită formă de perseverență care să transforme fiecare gest într-un mod de viață adaptat obiceiurilor noastre. Din nou, pentru noi, creștinii, necesitatea conectării atenției la Hristos în fiecare moment.
6. Să dăm dovadă de umilință. Fericirea nu este egoistă. Fericirea nu este posibilă fără umilință, această ”oroare a vremurilor moderne”, după cum o numește autoarea.
7. Să le dăm celoralți o mână de ajutor. Al șaptelea principiu constă în a contribui la binele celorlalți, dând o mână de ajutor unui prieten, telefonându-i mamei, spunându-i bun venit unui vecin nou, ajutând un coleg de serviciu. Nimic ieșit din comun
8. Să ne gândim la cei care suferă. A ne gândi cu bunăvoință la suferința celorlalți, cu rugăciune.
9. Să ne înconjurăm de oameni care ne fac bine. Să ne alegem anturajul! Să fim atenți la cine sunt cei cu care ne petrecem cel mai mult timp, poate avem ceva de schimbat. Să avem grijă de copiii noștri și să ne bucurăm de perzența lor atâta timp cât mai sunt încă alături de noi.
10. Să rămânem autentici. A alege să fim noi înșine, pur și simplu.

 Spor la lectură!

La mulţi ani în 2015 şi o provocare

Mi-a plăcut mult filmuleţul acesta şi am hotărât să pun şi eu în aplicare, în diferite aspecte ale vieţii mele.
M-am gândit să-l ofer mai departe, ca provocare a anului 2015.
E vorba despre acele lucruri pe care ai fi vrut să le achiziţionezi ca şi dezvoltare personală, dar niciodată nu se găsea timp ori suficientă determinare. Să învăţ o limbă străină. Ori să cânt la un instrument muzical. Să deprind un obicei, ori să elimin un altul. Chiar în plan duhovnicesc, să învăţ versete din Biblie. Să croşetez ori să împletesc ceva. Anul abia începe, am tot timpul! 15 minute pe zi, timp de 30 de zile.

Ce ziceţi, vă prindeţi? Ce anume veţi reuşi să împliniţi perseverând timp de 30 de zile? Să vedem!
Succes!

Șapte reguli pentru o ceartă corectă și cinstită

A sosit acum timpul să-ţi spun „cele şapte reguli valabile pentru o ceartă corectă şi cinstită”.

sursa imagine

Aceasta reprezintă o convenţie nescrisă, de suflet, între mine şi soția mea, pe care ţi-o încredinţăm cu nădejdea că se va dovedi la fel de folositoare pe cât ne-a fost şi nouă în ultimii douăzeci şi cinci de ani.

1. Înainte să răbufnească o ceartă, asiguraţi-vă amândoi câ momentul este cel mai potrivit.

2. Nu uitaţi că fiecare ceartă are ca scop final înţelegerea mai profundă a celuilalt.

3. Controlați-vă adesea armele pentru a vă asigura că nu sunt periculoase.

4. Străduiţi-vă să coborâţi, nu să ridicaţi tonul vocii voastre.

5. Nu vă certaţi niciodată în public şi nu faceţi cunoscute celorlalţi problemele voastre personale.

6. Să fim pregătiţi pentru reconciliere atunci când unul va spune „stop”.

7. Când mergeţi la culcare lăsaţi deoparte tema conflictului, până când veţi cădea de acord că este nevoie să o dezbateți mai pe larg.

Pentru doi oameni care se iubesc şi care nu încetează să se preocupe cu iubirea lor, căsnicia este un drum nesfârşit de frumuseţe.

(Charlie W. Shedd, Scrisori Caterinei, Editura Bizantină, București, p. 53)

sursa articol

Meniu saptamanal

Pentru ca avem un program foarte incarcat, abia la sfarsit de saptamana reusim sa ne adunam pentru a merge a cumparaturi.
De foarte mare ajutor in alcaturirea listei imi este intocmirea unui meniu saptamanal. Pe baza acestuia, stiu dupa ce sa ma uit in frigider si in camara, sa vad ce lipseste si sa completez aceasta lista, mergand astfel la cumparaturi "cu lectiile facute".
Iata aici si foaia mea de meniu, pe care o listez si o completez apoi de mana. Mie imi place sa "ma joc" cu aceste tabele printate; la fel de util e insa si un tabel desenat cu mana pe o coala alba de hartie.


Am gasit si o modalitate mai jucausa de a planifica meniul aici:
Aceasta planificare este pe 3 coloane si cuprinde: pe prima, felul de mancare, pe a doua - necesarul de ingrediente iar pe a treia lucruri de care sa nu uiti.
Daca place cuiva, il poate lista de aici:
Si o postare despre planificarea meniului, foarte utila, la Irina