Mos Craciun

Cred ca adevarata despartire de Mos Craciun nu e cand stim ca acesta nu exista, ci cand suntem prea mari ca sa primim jucarii.
Fetele mele mari, clar, stiu cine e 'Mosul'. Dar nu au avut niciodata sentimente neplacute fata de asta. Si totusi, anul acesta, presupunand ca vor primi doar carti, au trait o adevarata drama. Nu, sa nu fiu inteleasa gresit, fetelor le place mult sa citeasca, au la activ destule carti, dar Mosul e mosul. El trebuie sa vina cu jucarii, nu cu carti sau cu haine; pe astea le cumpara mama. Au fost atat de incantate sa nu gaseasca nicio carte sub brad :D

de Craciun

Toata lumea posteaza de Craciun. Cum ar trebui sa fie, cum a fost, cum e inca.
Pentru mine, a fost un Craciun la superlativ. Nu a avut nimic din ce are Craciunul traditional (in afara de colindatul din Ajun)
Am fost in fiecare zi la biserica pana la vremea pranzului tarziu, acasa nu am avut nici macar traditionala masa in familie.
Am facut mancare in Ajun, pana la 7 dimineata, dar de mancat, am mancat atat de putin... si ma gandesc ca tot mai buna era mancarea de post.
In schimb, am trait cu o intensitate uluitoare. M-am intors la copilarie. Am savurat fiecare clipa, chiar si pe cele in care am dormit. Am dormit la maximum.
Nu am vazut nicio emisiune tv, niciun film si totusi, toate sentimentele (surogat provocate de imaginea Craciunului din filme) le-am trait pe viu, asa, in absenta manifestarilor materiale.
Pentru prima data, dupa ani de zile, am simtit Craciunul ca dar, ca liniste, ca bucurie.
Am simtit ca am trait, adevaratul spirit al Craciunului, acolo unde se intampla el, la sursa, in Biserica.
Craciunul e bucurie, e bucuria Nasterii Domnului, dar cum poti simti aceasta bucurie in afara Bisericii? Probabil ca de aia am avut abia acum sentimentul ca "m-am intors acasa"