joi, 19 iunie 2008

Dati multumire...


slavoslovie (sl. slavosloviti - a slavi, a preamari pe Dumnezeu): forma imnologica si imnografica de a exprima transcendenta, puterea si maretia lui Dumnezeu in actul rugaciunii, al cultului liturgic, al omiliei si al discursului teologic. Sf. Ap. Pavel face o apropiere intre Euharistie si doxologie, intre multumire si lauda (I Tes. 5, 17), deoarece recunostinta fata de Dumnezeu, singurul vrednic cu adevarat de a fi laudat, ia forma litaniei de proslavire. “Deci, fie ca mancati, fie ca beti, fie ca faceti altceva, faceti totul pentru slava (doxa) lui Dumnezeu” (I Cor. 10, 31). De unde insistenta nu numai asupra structurii doxologice a dogmei, ci si asupra ideii ca Biserica este templul slavei divine: “In Biserica slavei Tale stand, in cer a sta ni se pare” (cf. Is. 6, 1-3).
Exista diverse forme de rugaciune sau doxologie: de multumire, de lauda, de marturisire, de cerere, toate incepand cu “Doxa Patri…”.
Cea mai inalta expresie de lauda este insasi doxologia trinitara: “Ca Tie se cuvine toata marirea, cinstea si inchinaciunea, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh”.
Pentru Sf. Nicolae Cabasila (“Explicarea dumnezeiestii Liturghii”, XXIII, 4, trad. cit. p. 161-163), toate rugaciunile, gesturile, riturile preotului si cre­din­ciosilor din cadrul Liturghiei tintesc sa constituie o unica, grandioasa doxo­logie euharistica dupa ectenia catehumenilor: “Ca si acestia, impreuna cu noi sa slaveasca preacinstitul si de mare cuviinta numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh”.
Doxologia indica cel mai bine faptul ca Biserica pamanteasca concelebreaza alaturi de Biserica cereasca (Apoc. 5, 13), corul credinciosilor “inchipuind in mod tainic” (Imnul Heruvic) cantarea cetelor ingeresti: “Ca pe Tine Te lauda toate puterile ceresti si Tie marire Iti inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh…”;
***

Multumesc si azi, desi e atat de tarziu...
Multumesc pentru mana pe care ne-o intinde Dumnezeu intotdeauna, ridicandu-ne din praful in care am cazut;
Multumesc pentru grija Maicii Domnului, care ne protejeaza cu cinstitul sau acoperamant...

Femeia crestina

Garden Allure by Barbara Mock
Garden Allure



Femeia să asculte învăţătura în linişte, cu toată supunerea. Nu îngăduiesc femeii nici să înveţe pe altul, nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea liniştită. Căci Adam a fost zidit întâi, apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, amăgită fiind, s-a făcut călcătoare de poruncă. Dar ea se va mântui prin naştere de fii, dacă va stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie. (I Timotei 2, 11-15)

Girl Sewing in an Interior by Carl Holsoe
Girl Sewing in an Interior


Multă sfială cere de la femei fericitul Pavel, multă demnitate, nu numai în mişcările lor, nu numai în îmbrăcămintea lor, ci chiar până şi în vocea lor.
„Femeia să asculte învăţătura în linişte, cu toată supunerea”, ceea ce şi în Epistola către Corinteni zicea, scriindu-le: „căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, precum zice şi legea. Iar dacă voiesc să înveţe ceva, să întrebe acasă pe bărbaţii lor, căci este ruşinos ca femeile să vorbească în biserică”. (I Corinteni 14, 34-35) Dar acum mare este vuietul, mare e tulburarea şi multă vorbă se face în biserică de femei, ceea ce nicăieri nu se petrece. Ar putea cineva vedea aici pe toate femeile vorbind, cum nu se petrece nici în piaţă, nici la băi; ca şi cum parcă ar fi venit aici ca să aibă mai multă linişte în vorbe, aşa se îndeletnicesc şi se întrec toate cu vorba despre lucruri de nimic. De aceea toate au ajuns invers de cum ar fi trebuit să fie şi nu vor să înţeleagă că nu este alt mijloc de a afla ceva din cele folositoare, decât numai de a sta în linişte. Când mă grăbesc să încep propovăduirea, şi nimeni nu este cu luare-aminte la cele grăite, care le este folosul? „Atât de tăcută trebuie să fie femeia în biserică, zice, încât nu numai de cele lumeşti nu trebuie a grăi, ci chiar nici de cele duhovniceşti.” Aceasta este adevărata podoabă, sfiala ei, aceasta va putea să o împodobească mai mult decât hainele, şi dacă ea se va modera pe sine în acest chip, va putea să-şi facă rugăciunea cu multă rânduială.

Young Mother Sewing by Mary Cassatt
Young Mother Sewing


„Nu îngăduiesc femeii nici să înveţe pe altul.” Şi unde este aici continuitatea celor spuse? Dar mare este acea continuitate. Într-adevăr, apostolul le vorbea despre linişte, despre demnitate, despre sfială, le zicea că ele nu trebuie să vorbească în biserică. Din toate părţile, deci, voind a le tăia pricina de vorbă „nici să înveţe, zice, ci să stea în rândul ucenicilor, iar prin tăcere vor dovedi supunerea lor”, fiindcă sexul femeiesc este oarecum vorbăreţ, şi de aceea apostolul din toate părţile mărgineşte pe femeie.
„Căci Adam a fost zidit întâi, apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia, amăgită fiind, s-a făcut călcătoare de poruncă.” Şi ce au de-a face aceste vorbe cu cele dinainte? „Da! zice; sexul bărbătesc s-a bucurat de mai multă cinste, fiindcă întâi a fost zidit.” În alt loc a arătat şi ceea ce este principal, zicând astfel: „Că nu s-a zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat”. De ce spune aceasta? Mai întâi, zice, de la acestea să aibă întâietatea, iar în al doilea rând să o aibă de la cele petrecute. A învăţat femeia odinioară pe bărbat, şi totul a stricat, şi cu neascultarea 1-a făcut vinovat de osândă. De aceea Dumnezeu a supus-o bărbatului, fiindcă la început mai mult a abuzat de egalitate.” „Atrasă vei fi către bărbatul tău” (Facerea 3, 16), iar mai înainte de aceasta nu i-au fost spuse asemenea cuvinte. Dar cum Adam nu s-a amăgit? Aşadar nici n-a călcat porunca, dacă nu s-a amăgit. Ia aminte bine, femeia a zis: „Şarpele m-a amăgit”, pe când Adam n-a zis „femeia m-a amăgit”, ci că „ea mi-a dat mie şi am mâncat”. Nu este acelaşi lucru: a lua amăgirea de la cel de acelaşi fel cu tine, sau de la o fiară, de la o vietate supusă şi roabă ţie; aşa că aceasta este amăgire. Deci în raport cu femeia, care a fost amăgită, de cel supus şi rob, Adam n-a fost amăgit fiindcă el a fost îndemnat de cea liberă şi deopotrivă cu el.

German Mother and Child at the Piano by Woldemar Friedrich
German Mother and Child at the Piano


Expresia: „a văzut că rodul este bun la mâncare” nu pentru Adam s-a zis, ci pentru femeie, că „a mâncat, şi a dat şi bărbatului ei”, aşa că Adam nu supunându-se poftei a călcat porunca, ci numai a fost convins simplu de femeie. A învăţat odată femeia şi atunci a stricat totul, şi de aceea apostolul zice: „nu dau voie femeii să înveţe”. Şi ce are de-a face cu celelalte femei, dacă Eva a greşit? Foarte mult, fiindcă sexul lor este slab şi uşurel. Aici deci, apostolul vorbeşte de natura femeiască, căci n-a zis „iar Eva fiind amăgită”, ci „femeia”, nume ce este comun întregului sex, iar nu numai al aceleia. Deci ce? Oare întreaga natură a căzut în călcarea poruncii prin Eva? După cum pentru Adam a spus: „După asemănarea greşelii lui Adam, care este chip al Celui ce avea să vină” (Romani 5, 14), aşa şi aici, adică, neamul femeiesc a călcat porunca, iar nu cel bărbătesc. Dar ce? Nu mai are femeia nici o mântuire? „Da”, zice apostolul. Si care e acea mântuire? Aceea prin naşterea de copii, fiindcă n-a zis numai de Eva: „daca va stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie”. În care credinţă? În care dragoste? În care sfinţire? În care înţelepciune? Este ca şi cum ar fi zis: „Nu fiţi triste, femeilor, că neamul vostru este defăimat; v-a dat vouă Dumnezeu şi o altă pricină de mântuire: facerea şi creşterea copiilor, astfel ca nu numai prin voi, ci şi prin alţii să vă mântuiţi.”
Priveşte câte probleme se nasc de aici. „Iar femeia amăgindu-se, zice, a fost pricină de călcare a poruncii.” Care femeie? Eva. Aşadar, Eva se va mântui prin naşterea de fii? Nu aceasta o spune, ci că natura femeiască se va mântui. Femeia a pricinuit călcarea poruncii. Eva desigur că a călcat porunca, însă neamul femeiesc se va mântui prin naşterea de fii. Pentru ce oare ea nu se va mântui şi prin propria sa virtute? Nu cumva Eva a închis calea mântuirii celorlalte? Deci, ce se va face cu fecioarele? Ce se va face cu cele sterpe? Ce se va face cu femeile văduve, care au pierdut pe bărbaţi mai înainte de a naşte? Acestea sunt pierdute? Nu mai au nici o nădejde de mântuire? Şi cu toate acestea fecioarele sunt mai cu seamă cele mai lăudate şi mai bine văzute.

Women W/parasol by Pierre-Auguste Renoir
Women W/parasol


Deci ce voieşte el oare să spună aici? „După cum pe întregul gen femeiesc 1-a supus de la zidirea celor dintâi, prin cele petrecute cu cea dintâi femeie şi, fiindcă Eva a fost zidită a doua, după Adam, de aceea, zice, şi celălalt gen femeiesc să se supună bărbaţilor.” Aşadar, fiindcă cea dintâi femeie a călcat porunca, tot genul femeiesc se găseşte în călcarea poruncii? Dar aceasta nu-şi are raţiune; atunci deci totul s-a făcut din harul lui Dumnezeu, iar cele de acum din călcarea poruncii femeii. „Şi totuşi pentru aceea toţi au murit, zice, fiindcă unul dintr-înşii — adică femeia — a păcătuit.” Prin urmare de nimic să nu se scârbească, fiindcă i-a dat Dumnezeu femeii o mângâiere nu mică, aceea că va naşte fii. „Dar aceasta, zici tu, este a naturii.” Apoi şi aceea este a naturii; căci El n-a dat numai ceea ce este a naturii, ci a hărăzit şi creşterea de copii. „De vor petrece, zice, întru credinţă, şi întru dragoste, şi întru sfinţire, cu întreagă înţelepciune”, adică, dacă după ce i-a născut îi va creşte în astfel de principii, nu puţină plată va avea de aici, căci a crescut luptători în Hristos. „De vor petrece, zice, întru credinţă şi întru dragoste”, prin care cuvinte înţelege viaţa corectă, iar apoi spune de înţelepciune şi demnitate în purtare.

Mother and Child, c.1885 by Francis Coates Jones
Mother and Child, c.1885


Vrednic de crezare este cuvântul. (3, l) Expresia aceasta este spusă cu privire la toate cele spuse mai înainte, iar nicidecum nu are relaţie cu următoarele: de pofteşte cineva episcopie, bun lucru doreşte. Fiindcă cele spuse mai înainte erau îndoielnice, pentru aceea zice: „Credincios este cuvântul”, adică părinţii şi mamele vor putea să se bucure de virtutea copiilor, dacă îi vor creşte bine. Dar cum? Dacă mama este rea şi încărcată de păcate? Oare se va folosi ea din creşterea copiilor? Oare nu este natural că-i va creşte pe copii la fel ca ea? Dar apostolul vorbeşte aici de femeia virtuoasă, că multă plată va lua o asemenea femeie şi din creşterea copiilor. (Sf. Ioan Gura de Aur, OMILIA IX din “Talcuiri la Epistola Intai catre Timotei”)

Young Girl Reading by Jean-Honoré Fragonard
Young Girl Reading

etichete

"Primeşte Doamne cununile lor..." *2 Martea copiilor *2 Martea curajului *3 Miercurea fara cuvinte *4 Joia recunostintei *5 Vinerea prieteniei 1-11 12 atitudini sfințitoare pentru o soție 30 zile abuz activ adolescenţi ajutor alcoolism alegere alfabetul bucătăriei parfumate amăgire ambianță amenințări Ana ardei umpluți Arhim Simeon Kraiopoulos Arhim. Sofronie arhim. Zaharia articole asceză ascult ascultare ascundere ascuns asemănare atenţie audio autoritate avort Avva Arsenie banchet biblia binecuvântare bloguri Botez bucurie Cale canon cartofi cartofi franțuzești căsătorie ceartă cercetare Charlotte Mason chemare Chip cină circumstanţe cizelare clipe colind comorile ortodoxiei comuniune condiții conferinţă convertire copii copilărie credinţă creștinism critică Cruce culinare cumpătare cunoaștere cuplu curiozitate cuv. Ambrozie de la Optina cuvântul anului Daniil Sandu Tudor dar decembrie demnitate deschidere detalii determinare dezamăgire diac. Sorin Mihalache dieta Montignac disciplină Divanul Roz dor dovlecei Doxologia dragoste dreptate Duh şi Adevăr duhovnic duminica Iertării Duminica Ortodoxiei durere efeseni 533 egoism emoție Essex etape fapte bune faza I februarie fericire festin fetele film Filocalia XI fire fiul risipitor flori foto frați frică frumos gând gânduri Gânduri de la Maica Siluana gospodărie grădina grijă griji har Hierotheos Vlachos iad ianuarie iarna Iasi iertare imagini inerţie instrument invidie Ioannis Romanides Iona ispită iubire Izgonirea lui Adam îmbărbătare îmbunătăţirea relaţiilor împăcare Împărtăşanie împărtășire încăpățânare încredere încredințare încurajare Înfricoşătoarea Judecată întărire Întâmpinarea Domnului înțelegere înţelepciune Înviere Joia mămicilor judecată laudă Lăsatul sec de brânză lene lepădare leproşi libertate Luca 5 lucrare lume lumină lupta gândurilor Maica Domnului Maica Siluana Marius Iordăchioaia mângâiere meditatie duminicala metanoia milostenia minte Mitropolitul Antonie de Suroj moarte moştenire mozaicul lunii mulţumire muzica Nain nădejde nemulțumire nesimţire Nichita Stănescu noiembrie normalitate oameni obişnuinţă orb organizare oricine pace pagini Pangarati paralitic Parintele Rafail pasiv patimi păcat părintele Porfirie Părintele Stăniloae părinţi Penticostar perseverență picături Pirinei plan plăcere plecare pocăință portret robot porunci post Postul Crăciunului poveşti pr Arsenie Papacioc pr. Alexandru Schmemann pr. Constantin Sturzu pr. George Aquaro pr. Hrisostom Rădăşanu pr. Maxim Kozlov pr. Nichifor Horia pr. Nicolae Steinhardt pr. Nicolae Tănase Pr. Paisie Aghioritul pr. Petroniu Tănase pr. Petru Sidoreac pr. Rafail practic predici pregătire premiu prezenţă prezv. Juliana Schmemann primăvara Primeşte Doamne cununile lor... program prot. Valerian psalmi psaltire psihoterapie rai răbdare răni rău război nevăzut rânduială recunoştinţă relații repetiţie respect rețete de post risipire rugăciune Rugăciunea lui Iisus rugăciuni ruşine rutină săptămâna albă Săptămâna Mare sărbători sâmbăta brânzei serbări Serile Tălpălari sexualitate Sf Duh sf Ecaterina Sf Maslu sf Parascheva Sf Simenon Noul Teolog Sf. Cuvios Antonie cel Mare Sf. Ioan Scararul Sf. Isaac Sirul Sf. Macarie Egipteanul Sf. Maria Egipteanca Sf. Monica Sf. Serafim de Sarov Sf. Siluan Athonitul Sf. Teofan Zăvorâtul sfinţi simțuri sine slujire smerenie sminteală spovedanie Staretul Tadei statornicie strămoşi străpungerea inimii succes suferinţă suflet Sunset Limited supunere surori taina mântuirii tărâțe ovăz terapie teste timp tineri Tit 2 5 toamna Traian Dorz trăire trebuie trei ierarhi Triod umanitare umilință utile vacanţă văzduhul inimii Vechiul Testament viat Viata crestina - ajutor intru necazuri Viata crestina - bucurii ingaduite Viata crestina - femeia mama - primul educator Viata crestina - femeia ortodoxa Viata crestina - femeia ortodoxa - in bucatarie Viata crestina - femeia si bucuria lecturii Viata crestina - femeia stapana casei Viata crestina in biserica viaţă viață duhovnicească victima Vilaller vindecare virtuţi vis viziune Vlădica Antonie voia Domnului vrednicie zaheu zone