Sărbători și tradiții. Un Crăciun în imagini

Tradițiile contează! Putem fi tentați, în vârtejul timpurilor pe care le trăim, să le abandonăm și să ne abandonăm în fața televizorului, obosiți și bucuroși de câteva zile libere. Și totuși tradițiile ne ajută să ne plasăm în timp. Ajută la întărirea sentimentului de apartenență și sunt prilejuri de reconectare cu familia lărgită. Creează amintiri. Dacă în copilăria mică a fetelor presăram făină prin grădină și călcam pentru a lăsa „urmele lui Moș Crăciun” sau puneam lapte și fursecuri sub brad, pe măsură ce au crescut, a intrat în tradiția noastră să pregătim bucate împreună, să ducem cadouri la persoane mai nevoiașe ori să primim colindători și să mergem la colindat în Ajun. Așa am învățat și eu în familia mea de origine. Tradițiile din familie se împletesc cu tradițiile care țin de cult. Mergem la biserică, ne împărtășim, ne bucurăm împreună în comunitate.
Tradițiile au o viață a lor. Ele se nasc, cresc și mor. Unele sunt perene, traversând timpul, respectând o structură milenară (cum sunt cele ce țin de Biserică). Altele, ce țin de familie, pot fi mai flexibile. O familie nou alcătuită își va forma noi tradiții, pornind de la cele din familiile de origine, scoțând unele lucruri și adăugând altele, în funcție de specificitatea partenerilor și de perioada din ciclul vieții de familie.
Dincolo de conținutul lor, important e faptul în sine de a avea tradiții, bineînțeles, verificându-le oportunitatea (să însemne ceva pentru noi) și agreabilitatea (pentru că pot exista și tradiții neplăcute. De multe ori, ele sunt, dar nu le conștientizăm. Spre exemplu „tradiționala ceartă de sărbători”, care se transmite din generație în generație. Le purtăm fără să ne dăm seama că le putem abandona, pentru că nu ne mai servesc).
Voi ce tradiții aveți?