Stargate

Uneori mi se pare că sunt singură pe lume. Că vorbesc, dar nu sunt înţeleasă, că întreb dar nu mi se răspunde, că nu e nimeni care să fie pe recepţie atunci când am nevoie, ori dacă e, degeaba e, că oricum nu pricepe.
În vremea adolescenţei şi a tinereţilor mele, momentele acestea erau destul de dese şi mi se părea că nu vor lua niciodată sfârşit. Vedeam cum întâlnesc oameni, cum ne distrăm, cum ne simţim bine, cum împărtăşim experienţe dar ce rămânea după aceea era sentimentul ăsta de gol imens şi de deşertăciune.

Apoi, mi s-a descoperit că de fapt acestea sunt practic căi prin care eu Îl pot simţi mai direct pe Dumnezeu. Că acea stare, pusă şi trăită pe rugăciune este o poartă prin care pătrund către conştientizarea Prezenţei Lui în mine. Şi exersând să-mi aduc aminte de lucrul acesta în momentele mai sus amintite, precum şi nemaipunând eticheta de bine/rău pe starea respectivă, doar contemplând-o, cu El, se deschide o lume a acelor lucruri mari şi nepătrunse despre care vorbeşte proorocul, lume în care îţi doresc şi ţie să înveţi să intri, dacă nu ştii încă şi să intri mai des, dacă ştii.
Şi apoi, încet, încet, vei putea observa că nu mai eşti condiţionat de a te simţi bine/rău, liniştit/stresat, singur/cu cineva, ci  că orice clipă poate fi folosită pentru asta. Pe liniştea din tine, pe un sunet, pe o rază, pe un cuvânt...
O zi cu Domnul îţi doresc

Medicamentul şi marele secret pentru creşterea copiilor este smerenia

"Încrederea în Dumnezeu dă o siguranţă absolută. Dumnezeu este totul. Nu poate nimeni să spună „Eu sunt totul”. Aceasta vădeşte egoismul. Dumnezeu vrea să-i călăuzim pe copii la smerenie. Este nevoie de luare aminte atunci când îi îmbărbătaţi pe copii. Copilului nu trebuie să-i spui: „Tu vei izbuti, tu eşti important, eşti tânăr, eşti curajos, eşti desăvârşit!…”. Nu-l folosiţi astfel pe copil. Puteţi, însă, să-i spuneţi să facă rugăciune. Să-i spuneţi: „Copilul meu, Dumnezeu ţi-a dat darurile pe care le ai. Roagă-te să-ţi dea Dumnezeu puteri, ca să le cultivi şi să reuşeşti. Să-ţi dea Dumnezeu harul Său”. Aceasta este totul. Să înveţe copiii să ceară ajutorul lui Dumnezeu pentru orice lucru.



Copiilor le face rău lauda. Ce spune cuvântul lui Dumnezeu? Poporul meu, cei ce te fericesc pe tine te rătăcesc şi te abat de la calea pe care tu mergi (Isaia 3,12). Cel ce ne laudă, ne înşeală şi ne strâmbă cărările vieţii. Cât de înţelepte sunt cuvintele lui Dumnezeu! Lauda nu-i pregăteşte pe copii pentru greutăţile vieţii, ci ajung inadaptabili, se pierd şi, în cele din urmă, se nenorocesc. Acum lumea s-a stricat. Copilului mic i se spun numai cuvinte de laudă. „Să nu-l certăm, să nu i ne împotrivim, să nu-l silim pe copil”. Însă copilul se învaţă aşa şi nu poate reacţiona corect nici la cea mai mică greutate. Îndată ce i se împotriveşte cineva, se răneşte, n-are putere morală.

Părinţii sunt primii răspunzători pentru nereuşita copiilor în viaţă, apoi învăţătorii şi profesorii. Îi laudă într-una. Le spun cuvinte egoiste. Nu-i aşează în Duhul lui Dumnezeu, îi înstrăinează de Biserică. Când copiii cresc puţin şi merg la şcoală cu acest egoism, fug de religie şi o dispreţuiesc, îşi pierd respectul faţă de Dumnezeu, faţă de părinţi, faţă de toţi. Devin nesupuşi, aspri şi nemiloşi, fără respect de Dumnezeu şi de religie. Am adus în viaţă egoişti, iar nu creştini." (sursa)

(Părintele Porfirie Kavsokalivitul)

Serile Talpalari

"E o uimire, o tăcere a minţii când ţi-e frică de Domnul; în întâlnirea cu Dumnezeu în frică vocile vrăjmaşului tac. Când capăt frica de Dumnezeu sunt păzit acolo; eu îi dau rugăciunea şi frica, iar El îmi dă înţelepciunea...
Începutul fricii de Dumnezeu e conştientizarea că nu am frică şi că asta e grav" (MS)
23 august 2011

Fricile noastre si frica lui Dumnezeu from Cristina Sturzu on Vimeo.