deşi respir
dorm umblu pe stradă şi gândesc
dorm umblu pe stradă şi gândesc
s-a sfârşit
deşi
vorbesc ascult lucrez
mă bărbieresc
şi tac îndelung în faţa oglinzii
de fapt
s-a sfârşit;
da s-a sfârşit
s-a sfârşit demult
viaţa mea s-a sfârşit...
dar
am mai păstrat o vreme
gesturile ei cotidiene
ca să şterg discret cu ele
umbrele şi petele pe care le-a lăsat...
(Marius Iordăchioaia, Jurnal de tresăriri)
