Se afișează postările cu eticheta voia Domnului. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta voia Domnului. Afișați toate postările

marți, 14 mai 2019

{O carte pe lună}: 5. Cultivă-ți viziunea


În cartea prezentată luna trecută, unul dintre motivele principale pentru care nu reușim în realizarea unor lucruri în viață este tocmai absența viziunii. Cartea pe care v-o propun în această lună se numește Cultivă-ți viziunea. Planul lui Dumnezeu pentru cultivarea și păstrarea viziunii personale, scrisă de Andy Stanley.
După cum spune autorul, cultivarea propriei viziuni este cursul pe care orice om îl urmează pentru a-și transforma visele în realitate. Este procesul prin care ideile și convingerile prind substanță.
Stanley propune o formulă simplă:
CULTIVAREA VIZIUNII=INSPIRAȚIE+CONVINGERE+ACȚIUNE+HOTĂRÂRE+ÎMPLINIRE
Viziunea dă semnificație detaliilor altfel nesemnificative din viața noastră. Ea reunește patru aspecte în țesătura experienței noastre zilnice:
  • Pasiunea
  • Motivația
  • Direcția
  • Scopul
Dacă despre acestea ați mai citit în multe alte cărți de dezvoltare personală, Stanley vine cu perspectiva creștină.
Ca și creștini, avem nevoie să ne subordonăm viziunea lui Dumnezeu, a descoperi viziunea Lui pentru ceea ce ar putea și ar trebui să fie viața noastră.
”Căci a Lui făptură suntem, zidiți întru Iisus Hristos spre fapte bune, pe care mai înainte le-a gătit pentru noi, ca să umblăm întru ele.” (Efes. 2, 10)
Iată și cele 20 de cărămizi care construiesc viziunea, pe care le găsim detaliate în carte:
Photo by CHU TAI on Unsplash
  1. Viziunea începe ca o preocupare
  2. Viziunea nu reclamă neapărat acțiune imediată
  3. Roagă-te să ți se ofere prilejuri favorabile și fă planuri de parcă Dumnezeu ți-a răspuns deja la rugăciuni
  4. Dumnezeu folosește împrejurările în care te afli pentru a te pregăti și pentru a te duce în poziția din care să poți realiza viziunea pe care El o are pentru viața ta
  5. Ce plănuiește Dumnezeu, El și călăuzește spre împlinire
  6. Fă câțiva pași înainte de a spune ceva; cercetează, apoi inițiază!
  7. Prezintă-ți viziunea ca pe o soluție la o problemă ce trebuie rezolvată imediat
  8. Comunică-ți viziunea oamenilor potriviți la momentul potrivit
  9. Nu te aștepta ca alții să-și asume un risc mai mare sau să facă sacrificii mai mari decât tine
  10. Nu confunda planurile tale cu viziunea lui Dumnezeu
  11. Viziunile se cizelează - ele nu se schimbă; planurile se revizuiesc; ele rareori rămân aceleași
  12. Răspunsul tău la critică să fie rugăciunea, aducerea aminte și, dacă este necesar, o revizuire a planului
  13. Viziunile prosperă într-un climat de unitate; ele mor într-un mediu dezbinat.
  14. Abandonează viziunea înainte de a-ți abandona integritatea morală
  15. Nu te lăsa abătut în viziunea pe care o ai
  16. Există un potențial divin în tot ce preconizezi să faci
  17. Sfârșitul viziunii pe care ți-a dat-o Dumnezeu este Dumnezeu
  18. Menținerea viziunii necesită aderarea la un set de convingeri și atitudini comportamentale fundamentale
  19. Viziunile reclamă o atenție constantă
  20. Menținerea viziunii reclamă o gestionare îndrăzneață.

Voi aveți o viziune? În ce domeniu?
Spor la lectură și la lucru!

sâmbătă, 20 aprilie 2019

{O carte pe lună}: 4. Pași simpli către vise imposibile

Mai este un pic și ajungem să trăim din nou Învierea Domnului. Am ales ca aceste cărți pe care le propun să nu fie din literatura teologică, ci mai curând să privesc soluțiile laice din perspectivă creștină. Cum poate un creștin să împroprieze descoperiri făcute de oameni laici, aducându-le în viziunea creștină. De aceea, ați observat deja, propun la prezentarea cărților și câte o sugestie de aplicare asumat creștină. Uneori înțelegem creștinismul și ”ce dă Dumnezeu” ca o invitație la lipsă de inițiativă (mai ales, noi, românii, suntem campioni la asta și ne ascundem lipsa demnității în spatele unei smerenii prost înțelese, care numai umilință nu e. Dacă nu mă credeți, priviți cu câtă mândrie este cântat faptul că suntem români și săraci - la modul propriu, căutați spre exemplu să vedeți cum e cântat ”Doamne, ocrotește-i pe români”). Nu suntem atenți însă că, de fapt, tot timpul luăm decizii, iar cei mai mulți ne gândim prea puțin la Dumnezeu atunci când le luăm. Însă dăm vina pe El pentru faptul că „nu ne ies”. Dar să nu părăsesc subiectul pentru care am deschis această postare.


Pași simpli către vise imposibile, scrisă de Steven K. Scott, oferă cincisprezece secrete ale oamenilor de succes. Eu am ediția apărută la noi la editura Curtea Veche în anul 2000 în traducerea Adrianei Ciorbaru, dar văd că a fost reeditată în 2007.
Cartea pornește de la motivele care ne împiedică să ne realizăm visele, ducându-ne spre a observa că suntem ca o rachetă ținută la pământ de șase lanțuri, pe care ceva ne împiedică să le rupem. Aceste lanțuri ar fi acelea că suntem programați pentru mediocritate, ne e frică de eșec, evităm critica, ne lipsește viziunea, ne lipsesc cunoștințele și ne lipsesc și resursele.
În continuare, autorul ne învață practic cum să aprindem motoarele rachetei.
Cele șapte motoare sunt: productivitatea, puterea, parteneriatul, pozitivismul, puterea de convingere, perseverența și planificarea.
Mai înainte de orice, dacă vrem să punem în aplicare pașii propuși în această carte, avem nevoie de un jurnal - caiet de lucru.
Pentru ruperea primului lanț, e nevoie să ne aducem aminte că suntem înzestrați ”cu cel mai bun computer din univers”, după cum spune autorul.
Și primele întrebări la care avem de răspuns sunt:
  1. Care credeți că sunt punctele dumneavoastră tari?
  2. Care credeți că sunt punctele dumneavoastră slabe?
  3. Care credeți că sunt punctele dumneavoastră slabe în domeniul profesional?
  4. Care credeți că sunt punctele dumneavoastră tari în domeniul profesional?
  5. Photo by rawpixel on Unsplash
  6. Care sunt lucrurile care v-ar plăcea realmente să le faceți și lucrurile pe care le faceți bine? 
Pornirea primului motor se referă la stabilirea unei viziuni. Și pentru definirea acestei viziuni, e necesară mai întâi întocmirea unei liste a domeniilor vieții, începând de la cele mai importante. Spre exemplu, lista lui Scott constă în:
  • Relația cu Dumnezeu
  • Căsnicia
  • Copiii
  • Sănătatea, fericirea, siguranța și viitorul familiei
  • Sănătatea personală
  • Afacerea și cariera
  • Activitățile extraprofesionale și pasiunile
După ce întocmiți lista, luați câte o foaie de hârtie pentru fiecare domeniu și scrieți-l sus. Pe fiecare pagină scrieți toate visele din categoria respectivă la care vă puteți gândi. Ele nu trebuie să fie puse în ordine; scrieți-le așa cum vin în minte și dați câte amănunte doriți. După ce notați aceste vise, întoarceți-vă și și notați-le pe fiecare conform priorității lui.

Pașii, explicați în carte pe larg, cu multe exemple, ar fi:
  1. Definirea unui vis în scris
  2. Transformarea visului în obiective specifice
  3. Transformarea fiecărui obiectiv în pași specifici
  4. Transformarea fiecărui pas în sarcini specifice
  5. Fixarea unei durate de timp sau a unei date limită pentru îndeplinirea fiecărei sarcini.
Nu îmi propun să scriu aici toată cartea. Aș dori să mai aduc unul dintre secretele prezentate: Dobândirea pasiunii
I. Pe fiecare pagină a visului din jurnal descrieți pasiunea pe care o aveți acum în acest domeniu. Cât de des vă gândiți la acest vis? Cât de importantă este pentru dumneavoastră realizarea acestui vis?
II. În cazul „viselor importante” pentru care simțiți că vă lipsește pasiunea, răspundeți la următoarele întrebări:
  • Aveți într-adevăr o imagine clară și precisă a acestui vis?
  • Ați ”transformat” în scris acest vis în obiective, pași și sarcini? Dacă nu ați făcut-o, ”speranța” dumneavoastră se va baza pe o ”dorință” și nu pe un plan detaliat. Iar fără speranță bine fundamentată, pasiunea va fi foarte slab susținută.
  • Permiteți criticii să vă submineze entuziasmul și pasiunea? (dacă da, citiți cap. 6)
  • Vă este frică de eșec? (dacă da, faceți exercițiile de la cap. 5)
  • Vă descurajează lipsa cunoștințelor sau lipsa resurselor?
Ei, cum stați cu visele? Vă mai permiteți să visați?
Spor la lectură!

miercuri, 7 martie 2018

Terapie pentru suflet la Infinit TV

Anul acesta a început cu o provocare de a găzdui o emisiune ”Terapie pentru suflet” la Infinit Tv.
O experiență interesantă, care mi-a lărgit un pic limitele, ducându-mă dincolo de o zonă a mea de confort. Mi-a plăcut provocarea, mi-au plăcut oamenii pe care i-am avut în studio ca invitați, mi-a plăcut să ”îi arăt” lumii.
Pentru că vorbeam despre blogul acesta ca jurnal, iată și câteva din emisiuni:

Arhim. Siluan Șandor ne-a explicat multe lucruri despre adicții: cum se instalează adicția, ce fel de tipuri de adicții există, ce presupune viața cu o persoană dependentă și cum poate fi aceasta din urmă ajutată.



Cătălina Costin - profesoară și președinte asociația ''Steluțe pe pământ'' Iași, care ne povestește cum e să împletești aceste activități în viața pe care o presupune a fi mamă de copil care are autism.



Victor Larie, care ne-a povestit cum a lăsat pentru un an de zile un loc de muncă foarte bun la o multinațională și care a plecat pe mare, ca voluntar al unui ONG.



joi, 8 martie 2012

Medicamentul şi marele secret pentru creşterea copiilor este smerenia

"Încrederea în Dumnezeu dă o siguranţă absolută. Dumnezeu este totul. Nu poate nimeni să spună „Eu sunt totul”. Aceasta vădeşte egoismul. Dumnezeu vrea să-i călăuzim pe copii la smerenie. Este nevoie de luare aminte atunci când îi îmbărbătaţi pe copii. Copilului nu trebuie să-i spui: „Tu vei izbuti, tu eşti important, eşti tânăr, eşti curajos, eşti desăvârşit!…”. Nu-l folosiţi astfel pe copil. Puteţi, însă, să-i spuneţi să facă rugăciune. Să-i spuneţi: „Copilul meu, Dumnezeu ţi-a dat darurile pe care le ai. Roagă-te să-ţi dea Dumnezeu puteri, ca să le cultivi şi să reuşeşti. Să-ţi dea Dumnezeu harul Său”. Aceasta este totul. Să înveţe copiii să ceară ajutorul lui Dumnezeu pentru orice lucru.



Copiilor le face rău lauda. Ce spune cuvântul lui Dumnezeu? Poporul meu, cei ce te fericesc pe tine te rătăcesc şi te abat de la calea pe care tu mergi (Isaia 3,12). Cel ce ne laudă, ne înşeală şi ne strâmbă cărările vieţii. Cât de înţelepte sunt cuvintele lui Dumnezeu! Lauda nu-i pregăteşte pe copii pentru greutăţile vieţii, ci ajung inadaptabili, se pierd şi, în cele din urmă, se nenorocesc. Acum lumea s-a stricat. Copilului mic i se spun numai cuvinte de laudă. „Să nu-l certăm, să nu i ne împotrivim, să nu-l silim pe copil”. Însă copilul se învaţă aşa şi nu poate reacţiona corect nici la cea mai mică greutate. Îndată ce i se împotriveşte cineva, se răneşte, n-are putere morală.

Părinţii sunt primii răspunzători pentru nereuşita copiilor în viaţă, apoi învăţătorii şi profesorii. Îi laudă într-una. Le spun cuvinte egoiste. Nu-i aşează în Duhul lui Dumnezeu, îi înstrăinează de Biserică. Când copiii cresc puţin şi merg la şcoală cu acest egoism, fug de religie şi o dispreţuiesc, îşi pierd respectul faţă de Dumnezeu, faţă de părinţi, faţă de toţi. Devin nesupuşi, aspri şi nemiloşi, fără respect de Dumnezeu şi de religie. Am adus în viaţă egoişti, iar nu creştini." (sursa)

(Părintele Porfirie Kavsokalivitul)

vineri, 30 septembrie 2011

Circumstanţele vieţii ne arată calea benefică pentru sufletul nostru

De pe un blog folositor am găsit următorul citat al Cuv. Ambrozie de la Optina, care m-a făcut să meditez la circumstanţele vieţii.
Greşeala noastră constă în aceea că nu vrem să ne supunem voia noastră voii lui Dumnezeu, care ne indică prin circumstanţele vieţii calea benefică pentru sufletul nostru. Dar noi căutăm un soi de liniştite existentă doar în visele noastre, dar pe care în realitate nu o găsim nicăieri pe pământ. Va fi odihnă pentru unii, nu pentru toţi, atunci când când li se va cânta: "Cu sfinţii odihneşte..." (Cuv. Ambrozie de la Optina)

De multe ori considerăm circumstanţele vieţii a fi mai mult sau mai puţin benefice pentru împlinirea noastră. "Ei, ce bine ar fi fost dacă aş fi trăit în altă ţară!..."... cu o altă soacră... într-un alt regim... cu soţ... fără soţ... şi uităm că noi suntem chemaţi la o anume lucrare în această ţară, cu aceşti copii, cu acest soţ, fără acest soţ,  în această situaţie. Şi care ar fi lucrarea? Să fim cu Domnul în aceste condiţii. 
Este foarte ispititor câteodată să schimbăm coordonatele vieţii pe care o trăim fără a încheia mai înainte ceea ce suntem chemaţi la a trăi şi ne trezim, nu odată, că ceea ce am făcut a fost doar asta: schimbarea geografică. Ne-am mutat dintr-un loc în altul, am schimbat un şef cu altul, un soţ (soţie) cu altcineva, dar - uimire - problemele cu care ne confruntăm sunt aceleaşi dinainte. Şeful, vecinii, vânzătorii, soţul, colegii de serviciu se poartă cu noi la fel ca şi cei dinainte. De ce oare? 
Unul dintre motive ar fi acela că, în loc să lucrăm la a învăţa ce avem de învăţat dintr-o anume situaţie, nu am făcut decât să fugim de ea. În loc să ne lucrăm anumite trăsături, în loc să acceptăm anumite lucruri despre noi şi să trăim în condiţiile acestor trăsături ale noastre cu care tocmai am făcut cunoştinţă şi să le arătăm şi oferim Domnului pentru a le vindeca El, am preferat să dăm vina pe ceilalţi, pe situaţie, pe circumstanţe. Pentru că, în adâncul nostru am vrea să fim plăcuţi lui Dumnezeu. Problema e că... aş vrea să-i fiu plăcut lui Dumnezeu fiind aşa cum cred eu că i-ar plăcea de mine (drept, cinstit, curat, iubitor - dar aspectele din mine care cadrează mai puţin cu aceste trăsături încerc să le ascund, să schimb situaţia crezând că "din cauza ei" apar acele aspecte), ori în situaţia în care cred că mi-ar conveni mie.
Domnul să ne lumineze să înţelegem ceea ce ne spune Cuviosul Ambrozie: circumstanţele vieţii ne arată tocmai calea benefică de urmat pentru sufletul nostru şi să ne centrăm pe scopul nostru: Unirea cu Dumnezeu şi mai puţin pe judecata că "de ce trebuie să trăiesc asta, când alţii trăiesc altceva?!?". Şi "da, lor le convine, dar ia să trăiască ce trăiesc eu!!!"
Iar ca aceste întrebări, existente în mintea noastră la un moment dat, să capete sens mântuitor, am putea folosi în locul lui "de ce?" întrebarea "PENTRU CE?" : Pentru ce, Doamne, e nevoie să trăiesc eu acum această situaţie? Şi vom vedea cum primim răspuns. Poate nu pe loc, aşa cum ne aşteptăm şi cum am vrea, dar cândva vom primi acel răspuns care ne va umple de uimire în faţa Proniei Lui.
O zi binecuvântată tuturor.

"Comuniunea mesei este legatura a dragostei..."

 Iar cand se ispraveau zilele ospatului lor trimitea Iov si ii curata pe ei. (Iov 1.4) Aceasta e cea mai mare dovada de iubire. De aceea si ...