
sâmbătă, 4 ianuarie 2014
Organizare în 2014

miercuri, 1 octombrie 2008
"Sfaturi gospodaresti"
Am descoperit cu un soi de uimire ca si noi, romancele, am avut perioada noastra "clasica", conservatoare, care s-a transmis... prin scris. Caci la asta se referea uimirea mea. Harnicia ca idee - "vrednicia"- se transmitea din generatie in generatie, iar casa frumoasa era semnul destoiniciei unei familii, barbatul si copiii erau "imaginea" femeii... Lucrurile acestea s-au transmis pana la noi, cu siguranta, doar ca putine carti au aparut pe aceasta tema. Probabil din cauza ca ar fi lucruri elementare, de bun-simt.
Ei, nu, cartea de care va povestesc nu era o emanatie a romancelor, ci traducere din limba rusa a cartii "Domovodstvo". In anii 60, pe vremea cand se traducea la noi cartea, femeile trebuiau sa stie de toate, de la gospodarirea terenului din jurul casei, la tot ceea ce tine de interior: igiena locuintei, ingrijirea copilului, cum se prepara o mancare gustoasa, prepararea conservelor, uscarea fructelor si a ciupercilor, croitul si cusutul, tricotajele si tot felul de informatii despre spalatul diferitelor tipuri de material, vopsitul materialelor in casa, scoaterea petelor si altele.
Daca imi aduc insa mai bine aminte, in perioada copilariei mele exista revista "Femeia", care continea mai mult sfaturi practice, moda mai decenta, sfaturi de ingrijire cosmetica reala si mai putin articole comerciale si reclame sub forma de articol.
Tot din acea perioada, adica pe cand eram eu bebelus, mai era si o carte ce se numea "Cartea gospodinei", care continea inclusiv idei de decoratiuni in casa.
Vremuri cuminti...
joi, 25 septembrie 2008
Vise in curs de implinire
Are multe optiuni, de la cusut nasturi, la broderii, cusut fermoare, tivuri...
Bineinteles ca am si pus-o in functiune; de, mi-am luat jucarie noua!
Le-am facut la papusile fetelor un rand de hainute (pana ce ma apuc de "lucruri serioase", trebuie sa invat secretele si sa-mi exersez indemanarea)
Le-am explicat si lor, pe masura ce desteleneam cartea tehnica, ce inseamna fiecare element, rugandu-le cu toata insistenta sa nu umble la ea, caci poate deveni periculoasa.
***
Imi amintesc vremea in care, acasa la mama, stricam materiale in timp ce ea era la serviciu. Ea avea o masina mecanica, Ileana, foarte buna de altfel, dar imi aduc aminte ca mama intotdeauna "ne ferea" de a invata sa coasem pentru motivul ca ei nu-i placea sa coase. Nu stiu cum se face ca am ramas cu un dor pentru asta, iar gestul de azi a fost facut cu strangere de inima cumva...
Imi aduce aminte de povestile ori cu frumoasa din padurea adormita, ori cu altele, in care parintii incearca "sa-si fereasca" odorul de "destin" dar pana la urma tot se intampla.
Ca un crestin ce sunt, nu cred in predestinare, dar am simtit intotdeauna acest dor impotriva dorintei mamei mele. Nu am stiut niciodata de ce nu putea sa suporte aceasta activitate, de vreme ce era cu adevarat talentata in ceea ce facea si am putut merge si la banchetul de sfarsit de liceu cu o rochie realizata de ea, o bijuterie.
E adevarat ca a lucrat in domeniul confectiilor, dar nu era croitoreasa; imi aduc aminte cand, micuta, de vreo 5 ani, am mers pentru prima oara la ea la serviciu, o fabrica renumita in vremea aceea, iar o colega de-a ei m-a intrebat ce vreau sa ma fac cand voi fi mare. Iar eu, fireste, ca vreau sa lucrez si eu in fabrica acolo.
Probabil ca i s-a intiparit in minte acea spusa a mea, de "m-a pazit" asa de masina de cusut. Mie, la varsta asta, stiu sigur ca nu mi-ar placea sa lucrez intr-o fabrica. Dar la fel de sigur stiu ca mi-ar placea sa "imbrac" casa cu lucrul mainilor mele, asa cum era la noi acasa, atunci, in vremea copilariei mele.
Ieri am anuntat-o ca-mi iau masina de cusut. Mi-a zis din nou ca nu i-a placut niciodata sa coase. Dar hotararea era luata. S-a oferit sa mi-o dea pe a ei. Nu am primit-o; poate mai vrea si ea sa-si coase o fata de perna, sa indrepte un tiv, ceva.
Mi-am luat-o pe a mea. Si o sa le invat si pe fete, cand va veni momentul, sa coase.
***
Iata si o mostra din ce stie sa faca.

miercuri, 24 septembrie 2008
Visand frumos
Cand vad lucruri atat de frumoase, atat de simplu de facut, dar mai ales atat de scumpe la noi in magazine, imi vine sa ma apuc instantaneu de cusut; doar ca nu am masina.
Tot imi zic ca nu am timp, ca daca as avea, nu as folosi-o, dar, mai ales acum - ca indata (daca da Dumnezeu, caci vad ca o piedica o aduce pe alta, de parca-i un facut cu casa asta) ne vom muta, - asa as vrea sa-mi fac un camin cald si personalizat!
Iata un exemplu de fata pentru fotoliu, pe care l-as aseza in bucatarie. Ce veselie ar aduce asa o pata de culoare!!! Dar chiar si niste fete de perne mai deosebite, un sort ori ceva decorativ, care s-ar realiza atat de usor.
Ma duc sa-mi iau masina! (cand ajung la Metro). Irina a spus ca a gasit una ieftina si suficienta pentru ce-i trebuie ei (si cred ca si mie). Si e foarte multumita de ea.
duminică, 21 septembrie 2008
Meniu saptamanal... aplicat

Din cauza racelii, eu am stat in casa, doar fetele cu tati au mers cu listuta in selgros.
In meniu, nu am trecut fructele, care nu se manaca "la ore fixe"; de asemenea, nici garniturile de salate ori de muraturi nu le-am trecut, caci sunt "dupa chef".
O alta observatie; dupa cum se poate observa, la noi pranzul e alcatuit doar dintr-un fel, iar gustarea de dupa-amiaza e de fapt felul al doilea. Am zis sa le invat eu pe fete cu mese dese si mai mici, decat sa se chinuie cand vor creste (
Ca reguli generale, incerc sa tin cont atat de preferintele fetelor, cat si de necesitatea unui meniu variat si echilibrat (ceea ce se rezolva foarte usor daca si ele iau parte la alcatuirea lui); in acelasi timp, stabilirea meniului ma ajuta sa fac zilele de post "ca si cum nu ar fi"; tot ce au de facut fetele e sa evite, la scoala, sa manance eventuale oferte de dulce de la colegi... ceea ce uneori uita
Dar nu ma alarmez, sunt totusi copii si nu vreau sa le inspir "frica" de post.
O alta regula generala - daca intr-o zi nu avem chef sa mancam ce ne-am propus ori avem invitatie la o pizza ori... ce o fi, iar, nu ne alarmam. In definitiv, meniul e ca sa ne ghideze, nu sa ne faca viata grea.
A, si o ultima idee: meniul se poate repeta la cateva saptamani (desi la mine spaghettile nu lipsesc in nicio saptamana, caci sunt preferatele fetelor).
Si acum, chiar ultima idee: dupa cum se vede, eu gatesc cam inainte de fiecare masa. Nici eu, nici fetele nu agream prea mult ideea unui fel de mancare pe care sa-l intindem pe toata saptamana. Pe de alta parte, mancarurile pe care le prepar eu sunt de obicei foarte rapide, asa incat nu as putea zice ca petrec toata ziua in bucatarie.
Despre tati nu am zis nimic din doua motive: 1. mananca acasa doar cina; 2. ii place tot ce-i pregatesc eu, asa incat nu-si face probleme :)
duminică, 29 iunie 2008
Case şi case...
***
Traim in care totul devine artificial, totul e facut din plastic, de la mancarea pe care o ingeram, la hainele pe care le imbracam, la casele in care locuim; toate materialele care ne inconjoara sunt din ce in ce mai indepartate de natura din care
facem parte, regimul de viata e unul nesanatos, ne indepartam de ceea ce a creat Dumnezeu, valorificand la maximum resursele unei lumi ce evolueaza cu o viteza ametitoare; ce stiam ieri devine vechi si anacronic, totul se schimba si ne antreneaza intr-o relativizare accentuata a lumii, incat ajungem sa ne intrebam daca ceea ce stiam mai este real sau ceea ce traim e real. Care este realitatea? Realitatea e cea pe care o invatam de la natura inconjuratoare, care respecta legile ei de evolutie, nescrise, dar sadite inca de la creatie de catre Dumnezeu sau cea pe care o cream noi, in care nu mai respectam nici macar ritmul zi/noapte, in care poti face totul oricand, prin artificii de timp, prin "fentare" a firescului lucrurilor.
***
Stresul din ultima vreme, cred, nu ma lasa sa dorm; azi-noapte m-am culcat cand pasarile vecine s-au trezit: pe la 4.30 adica. Am dormit pana la 9. Noroc ca fetele sunt mai aproape de ritmul naturii si s-au trezit, pregatindu-se pentru mers la biserica.
Am ajuns la timp - si Sfanta Liturghie a inceput mai tarziu, caci s-a citit si Acatistul Sfintilor Apostoli. In Biserica, timpul sta pe loc, face parte din vesnicie. E ca si cum intri intr-o bucla temporala care te odihneste, caci desfasurarea molcoma si stabila a momentelor slujbei te forteaza sa-ti mai temperezi viteza cu care viata "din afara" te obisnuieste.
Daca ai o intalnire la 13, spre exemplu, slujba tine loc de ceas: stii ca la 12, 12 si ceva se termina si nu mai ai nevoie sa te uiti la ceas; te lasi in leaganul cantarilor, in voia marturisirii. Daca poti sa te detasezi de "toata grija cea lumeasca", poti zice ca esti, pentru catva timp, la adapost de tornada timpului. Abia asta e timp de odihna, caci noaptea sau ziua, cand zici ca "te odihnesti" (daca apuci), tot vin gandurile si proiectele pe care le ai de desfasurat: ce mai e nevoie pentru casa, copiii si-au rezolvat ce aveau de facut, maine avem de platit intretinerea, la serviciu, trebuie sa vorbesti cu X sa iti dea sau sa-i dai dosarul la timp si tot asa.
La biserica, nu te gandesti "cand se termina", pentru ca de aia ai venit, nu? sa stai la slujba. Ai venit, te-ai "predat". Si ai predat toate: si copii, si intretinere, si serviciu. Pe copii i-ai predat si pentru cele de maine, si pentru cele de acum: "la biserica stam cuminti!" "Mama, dar vreau..." "La biserica stam cuminti; iti dau dupa slujba."
***
Intrebam si ma intrebam la inceput cand am stat ultima oara intr-un mediu natural. Intr-un mediu care sa odihneasca, asa cum odihneste biserica (macar o umbra). Care sa indemne la respectarea ritmului naturii; care sa indemne sa-ti descoperi ritmul naturii proprii.
***
Da, intrebarea mi-a venit citind cartea "The Hand-Sculpted House", la care se gasesc referinte in coloana.
Urmeaza sa ne mutam, dar pana la pasul respectiv mai avem ceva reparatii de facut la casa, care e veche si necesita renovari.
Cartea este un ghid de construire a unei case de lut; casa clasica, de tara, de care ne ferim atat de mult in ultimii ani. Este un indemn de reconsiderare a integrarii vietii omului in natura din care face parte, respectand-o si infrumusetand-o, adaptand-o in mod edenic la necesitatile personale.
O prima idee care mi-a atras atentia a fost diferenta pe care o face autorul intre destinatiile spatiilor: sunt spatii "prin care treci" (goingthru) si spatiile "in care stai" (beingin). Un hol, o carare din gradina, o usa, sunt locuri "prin care treci". Un pat, o cada, un fotoliu, sunt locuri in care "esti". Idealul e ca locurile prin care "treci" sa conduca la cele in care "esti"
"Toata esenta lui ACASA este sa fii in ea fiinta care "este" (human being), nu care "trece" (human going). Cultura noastra e orientata pe "trece" - permanenta miscare, actiuni scurte si rapide, aproape ca uitam sa mai "fim".
Traim intr-o lume publica, creata aproape in mod exclusiv pentru a trece prin ea rapid, o lume a autostrazilor, aeroporturilor, coridoarelor; nici parcurile nu mai sunt pentru "stat": ele sunt pentru ca oamenii sa alerge, sa se plimbe, uneori nici banci nu sunt. Iar casele sunt create in jurul "diagramei de circulatie", pentru a facilita miscarea in orice directie cat mai rapida, ajungand sa fie o retea de coridoare invizibile cu aproape nici un loc unde sa "fii", sa te simti in siguranta, sa te relaxezi... O casa ar trebui sa fie un antidot al culturii "fir intins". atunci cand esti in ea, ar trebui sa-ti spuna: "Stai aici, simte-te bine, fii tu insuti, esti acasa acum".
***
duminică, 1 iunie 2008
Pregatiri de casa noua
Am inceput deja sa caut idei (inca suntem la acest stadiu) pentru zugraveli si decoratiuni si se pare ca am de unde alege.
Imi plac foarte mult culorile vesele la camere, as incerca ceva indaznet pentru fete; le-am aratat si lor unele idei. Raspunsul a fost: "Mami, noi vrem sa zugravim camera in alb si sa asortam celelalte elemente, pentru ca in felul acesta le vom putea schimba mai des". Ei, de abia am inceput discutiile, vom cauta mai multe idei; mi-a placut insa cum au pus problema. Cand am zugravit camera lor anterior (adica acum 3 ani, erau mai mici), voiau totul roz. In timp insa au inceput sa se plictiseasca doar de roz, asa incat s-au gandit ele mai bine :)
Dar, cum spuneam mai sus, abia am inceput sa ne gandim la felul cum vom decora; de aici si pana la produsul finit mai e cale lunga. Oricum, daca aveti idei, daca stiti situri cu poze, va rog, nu ma lasati in ignoranta :)!
marți, 20 mai 2008
5 moduri simple de a te organiza
Am luat ultimul numar din revista Avantaje. Avea o geanta simpatica, vesela, de vara si nu am putut rezista tentatiei de a o lua si a savura si niste articole pentru femei.
Dincolo de toate articolele publicitare, am gasit unul referitor la organizarea timpului (inca mai sunt in faza de "coacere" a unei metode aplicabile in cazul meu).
Iata 5 moduri simple de a ne organiza:
- Lista perfecta: Mai intai, sa aclatuim o lista in care notam prioritatile de la A la D. Cele din grupa A sunt urgente (de exemplu plata unei facturi), iar cele din D suporta amanare, dar contribuie la starea de bine (scris pe blog
). Ideea: Trebuie rezolvate cele din grupa A primele (daca se poate chiar dimineata).
- Orarul perfect: Dupa ce am terminat lista, sa adaugam un orar, alocand fiecarei sarcini o perioada realista de timp; daca observam ca o activitate din grupa C sau D ne ocupa prea mult timp, trebuie sa trecem totusi la una mai importanta. Vom reveni asupra activitatii neterminate cand vom avea mai mult timp la dispozitie.
- Timpul perfect: Visatul cu ochii deschisi este placut, dar deloc folositor. La fel si telefoanele interminabile sau activitatile militante. Trebuie sa incepem a face lumea mai buna lucrand la noi insine si la familia noastra. Nu trebuie sa pierdem timpul cu cele prea generale, mai ales cand avem si multe altele de facut. Trebuie amanate visarea si discutiile pentru o lume mai buna pentru atunci cand avem ora in plus.
- Ajutorul perfect: Oare cat de des raspundem: "da, sigur!" la rugamintile altora? Cat de mult din timpul nostru il pierdem rezolvand problemele lor, ? Unul dintre copii si-a ratacit tricoul preferat? Poate sa si-l caute singur. Ii va prinde bine mai tarziu.
- Casa perfecta: Copiii mai mari isi pot pregati singuri micul dejun, cei mici pot pune jucariile la loc, sotul... ei bine, aici nu sunt de acord: sotul meu nu trebuie sa faca nimic (decat sa-si puna hainele la loc si sa-si faca ordine in hartii)
joi, 8 mai 2008
Trucuri de gospodina
Eu fac parte dintre cele care vor sa scape cat mai repede de treaba. M-am gandit ca poate sunt si alte femei in aceeasi situatie si de aceea am zis sa fac o rubricuta de trucuri casnice. Chiar in timp ce scriu asta, m-am gandit ca nu mi-ar prinde rau nici niste trucuri de bucatareasa. Deci, va rog, cele care stiti astfel trucuri si vreti sa le impartasiti, precum si cele care nu stiti, sunteti cu toate invitate sa completati printr-un comentariu sau sa cititi si sa invatati. Va multumesc tuturor in numele tuturor.
***
M-a invatat o cunostinta cum sa spal in asa fel incat sa imi fie mai usor la calcat:
- lenjeriile de pat - cand vrei sa le speli, le scuturi si le impaturesti frumos; apoi pui o lenjerie intreaga, paturita, intr-o fata de perna; in functie de cate lenjerii speli deodata, le pui cat mai frumos in masina de spalat.
- de asemenea, cand ai de spalat haine, tot asa, sa le pui impaturite in masina;
- dupa ce se opreste programul trebuie scoase imediat din masina, scuturate, apoi impaturite frumos si puse una peste alta, ca si cum le-ai pune pe raftul dulapului, in ligheanul sau in cosul cu care duci rufele la intins;
trebuie lasate asa, macar 1/2 ora, dar nu mai mult de o zi
- cand vei vrea sa le intinzi pe sarma, sa vezi surpriza!
***
Bineinteles, surpriza cea mai placuta va fi cand va trebui sa le calci: doar o netezire usoara, pe care numai fierul incins o poate da :)

sâmbătă, 3 mai 2008
Domestic Felicity

***
Asemanarea vietii de "stapana a casei" cu aceea a unui manager de hotel. Cine a fost in Israel sau in orice tara eminamente turistica stie ce inseamna un hotel si servicii specifice si la ce se refera Anna in aceasta postare.
De ce compara Anna mentenanta casei cu conducerea unui hotel: mesele trebuie servite la timp, totul trebuie sa fie ordonat, curat si prezentabil, cu o anumita rutina care tine desfasurarea lucrurilor intr-un mod cat mai natural si mai placut. Toate acestea, cu grija de a se incadra intr-un buget. Tot ea spune ca, pe de alta parte, in nenumarate privinte, a conduce o casa e mult mai mult decat a conduce un hotel, deoarece stapana casei este responsabila de bunastarea pe termen lung a intregii familii si de aceea trebuie sa fie sigura ca sotul isi are acoperite toate nevoile, mancarea este de calitate, meniul nu devine prea plictisitor, copiii sunt sanatosi, educati si ocupati cu activitati placute si folositoare. Tot femeia este cea care confera o stare, un tonus casei prin prezenta ei placuta si calda.
Anna spune ca e cam greu sa faca o lista a tuturor "artelor" pe care trebuie sa le cunoasca o buna stapana a casei si ca intotdeauna mai sunt multe de invatat. Dar, dincolo de gatit, curatat, spalat, bugetat, organizat, planificat si decorat exista o alta trasatura pe care o casnica trebuie sa o aiba, o trasatura care nu poate fi achizitionata peste noapte, ci se deprinde prin ani de practica. Aceasta este rabdarea.
Si, urmeaza argumentarea: Poate ca podeaua din casa cuiva este atat de curata, incat poti manca de pe ea, ori o alta gospodina stie sa gateasca la fel ca un maestru. Dar, o stapana a casei are nevoie de mai mult decat atat. Ce trebuie sa invete acea femeie este sa faca aceleasi lucruri zi dupa zi, saptamana dupa saptamana, an dupa an, cu bucurie si multumire in inima.
Cu siguranta, tehnic nu e greu sa schimbi un scutec. Dar 10000 de scutece? Sa pui o masina de rufe la spalat nu e greu. De ce oare se aduna gramezi de rufe nespalate in casele noastre? Pentru ca dupa mii de rufe spalate ajungi sa te plictisesti si sa le lasi incolo de treburi.
Si totusi, cum sa iti dezvolti rabdarea in indeplinirea acestor sarcini casnice? Ghiciti? Prin exercitiu :-)
Singura cale prin care se dezvolta rabdarea in viata acasa este modelarea caracterului putin cate putin, practicand aceste sarcini zilnice, care ne vor putea ajuta sa ajungem, intr-o zi, "stapana casei" pe care o dorim.
***
Am uitat sa pun mai sus o idee de-a Annei, care de asemenea mi s-a parut interesanta: pentru a fi manager de hotel trebuie sa faci scoala de cel putin 3 ani (nu stiu cum e la noi) si abia atunci poti zice ca ai diploma, dar iti trebuie si practica; oare de ce suntem asa sigure ca a fi "stapana casei" e ceva ce e innascut si nu trebuie deprins?
Inca ceva, idee personala: cred ca Anna se refera la acea sapana acasei care e intotdeauna cu zambetul pe buze, a carei casa straluceste, care e aranjata iar celor care intra pe usa, in orice moment, le pare ca facea o activitate preferata si se simt bine-veniti. La celalalt pol este stapana neglijenta, care nu are grija de sine, "pentru ca nu mai termina treburile", care striga la copii sa-si vada de jocurile or, pentru ca nu are timp de ei, iar cand vine sotul acasa, ii pune mancarea inainte, insotita de reprosuri ca nu o ajuta, ca nu e atent cu ea etc. etc. (din pacate, am trecut si prin astea)
sâmbătă, 29 martie 2008
Calendarul zonelor de lucru

FlyLady a împărţit casa în 5 teritorii diferite. Le vei găsi cu siguranţă şi în casa ta. Eu le-am găsit. În fiecare săptămână lucrăm la o altă zonă. În fiecare lună, vom trece o dată prin toată casa. Fără să realizăm că am făcut "curăţenie generală" :-)
- Zona 1: Scările, uşa de la intrare şi holul: la inceputul lui martie, nu avem :-) (30 martie-4 aprilie)
- Zona 2: Bucătăria şi cămara (3-7 martie)
- Zona 3: Baia şi dressingul (10-14 martie)
- Zona 4: Dormitorul nostru şi camera de zi (17-21 martie)
- Zona 5: Dormitorul fetelor (24-28 martie)
marți, 18 martie 2008
vineri, 14 martie 2008
Randuiala serii
1. Randuiala serii incepe cu cina.
BUCATARIA
- Mancam impreuna ceva usor, dupa care:
* strangem masa;
* spalam vasele;
* maturam si stergem pe jos;
* ducem prosoapele murdare la spalat;
* scoatem la dezghetat in frigider cele necesare pentru mancarea de maine (din menu)
2. Curatam restul casei înainte de a merge la culcare. (20 minute – suprafetele)
Camera de zi: Adun şi pun la loc lucrurile, reviste, farfurii, haine, papuci, jucării.
Camera fetelor: aduna lucrurile si le pun la loc: aranjeaza rechizitele in biblioteca, fac ordine pe birouri, pregatesc hainele si alte lucruri necesare pentru maine;
Holul: adun lucrurile care nu aparţin.
3. Ne gandim la ziua de maine si ne pregatim de culcare.
Verificam agenda (fetele - orarul) să vedem ce obligatii avem (intalniri, achitare utilitati, bani pentru scoala sau altceva).
Punem lucrurile de care nu vrem să uitam pe fotoliu, lângă uşă.
Pregătim hainele pentru dimineaţă.
Ne spalam (picioare, dinti etc.), ne pieptanam, ne imbracam in pijama, facem patul
4. Ne ocupam de suflet înainte de culcare.
Rugaciunea serii - citim impreuna rugaciunile de seara
Mai discutam, daca mai e ceva.
Suntem gata de culcare acum; fetele, mai citesc, daca vor, mai stau de vorba, in camera lor - ne-am spus noapte buna, la 21.00, stingerea
5. Momentul meu:
Citesc.
Ascult vreun acatist.
Imi termin randuiala de rugaciune.
De ieri...

Care au fost realizarile zilei:
- am reusit sa o scot la capat in incercarea de a curata gresia in profunzime - merit felicitari!
- pentru ca in aceasta saptamana sunt si in zona dressing, am facut cat de cat ordine acolo, punand la un loc toate hainele care vor trebui date;
- am facut ordine in dulapul fetelor, lucru pe care tot il amanam, dupa cum spuneam ieri dimineata;
- am dat cu aspiratorul peste tot, inclusiv in dressing;
- am spalat doua randuri de rufe.

La solicitarea Oanei, am inceput sa caut niste carti cu caracter religios-crestin, potrivite varstei de 5 ani. Spre stupoarea mea, cele cu vietile sfintior scoase la editura "Sf. Mina" nu sunt potrivite varstei, in ciuda aspectului deosebit de placut. Parerea mi-a fost confirmata chiar de Ana, care, independent de toate framantarile mele, "citind" in ele, a venit inspaimantata la mine si a zis ca ea nu mai vrea carti din acestea, ca a ascultat toata viata Sf. Ecaterina, dar ca ea nu vrea sa moara asa cum a murit sfanta! QED!
Intre timp, eu fusesem la librarie in cautarea unei carti, caci ma lamurisem inainte de "caracterul profund educativ" al cartior de la sus-numita editura. Sa nu credeti ca am avut sorti de izbanda! Si acolo nu am gasit decat niste carti aberante. Asa ceva nu se poate!
Am luat horatarea, impreuna cu Bianca, sa reluam publicarea unor carti, asa cum am inceput de altfel, cu Nasterea Domnului si cu Invierea. Acestea se dorisera, initial, un inceput pentru o mica Biblie. Se pare ca e nevoie sa ne intoarcem la acel gand bun, caci intre timp au trecut cativa ani si nu s-a gasit cineva mai vrednic care sa se ocupe de un asemenea demers.
Deci, rugati-va sa punem inceput bun! Doamne ajuta! Bianca mi-a spus sa cer binecuvantare. O voi face cat de curand, pentru a porni la treaba.

joi, 13 martie 2008
Din nou la treaba...

***
La ora 8, casa era ordonata, pentru ca aseara, am revenit la urmaritul rutinelor! (Oare chiar am eu o "problema" legata de DH?)
Astfel, pentru acum, am zis sa mai actualizez si eu blogul. Apoi sa ma apuc de primenirea casei. Am de:
- - sters praful;
- - aspirat;
- - a! am de strans paianjenii. Nu stiu daca din cauza primaverii, dar pana acum, nu prea ii bagam in seama si nu erau. Acum ii adun toata ziua si iar apar :-(
- - am de pus cateva masini la spalat;
- - de facut ordine in dulapul fetelor - a ramas amanat de saptamana trecuta; probabil ca ar trebui sa pun si lucrurile astea la "lucruri pe care le tot aman"
- - sters pe jos;
- - in zona: mi-am propus sa sterg gresia mai in profunzime: sa dau rosturile cu cilit si sa le sterg bine; sa vad daca se repeta surpriza de a ajunge la culoarea originala.
luni, 10 martie 2008
O noua saptamana

Nu stiu altii cum sunt, dar la mine lunea e ca dupa razboi.
Este nevoie imperioasa de acea ora de binecuvantare.
Nu pot sa nu remarc insa ca, in ciuda dezordinii de peste tot, se vede covorul curat, dusumeaua lucind si toate suprafetele reflectand lucrurile care stau pe ele.
Doamne ajuta!
De asemenea, saptamana aceasta am de lucrat in baie si in dressing. Pentru ca tot sunt in aceasta zona, poate reusesc sa achizitionez acel dulap dupa care tot tanjesc de atata vreme. Vom vedea.
marți, 4 martie 2008
Marti, 4 martie; a 6-a zi de binecuvantare a casei
Da! Am!
Azi este, conform planificarii, ziua libera; nici nu as avea vreme sa fac prea multe pentru ca din nou e o zi plina la serviciu.
Totusi dupa-amiaza voi rezolva problemele din zona; Am uitat sa spun ca aseara am sters praful si paienjenii de pe pereti si praful de pe dulapuri, de sus, din bucatarie: nici nu-mi puteam inchipui cat de lipicioase pot deveni suprafetele.
Soacra, care era tot in zona, a facut curat la Lilu. Multumesc! Sa-i dea Dumnezeu sanatate!
Deci, "Misiune indeplinitza!"

duminică, 2 martie 2008
2 martie: a patra zi de binecuvantare

Azi a fost duminica.
Casa era din nou frumoasa. Nu am facut curatenie, doar rutina; doar asa, usor, am urmarit sa nu fie lucruri aruncate aiurea; m-am incadrat si cu masa.
A fost Soacra pe la noi. Trebuie sa fi observat ca era mai curat decat de obicei.
Si ca masa era pregatita la timp...
Am lasat-o pe ea mai mult cu fetele, cand au venit; azi nu am iesit. DH a avut mult de lucru si in schimb a si plecat. Va fi toata saptamana la B. Asta ne-a cam dat peste cap duminica. Am reusit ieri sa mergem in carrefour, totusi. Am luat un dvd player foarte fain, la doar 110 lei. Si are si mpeg 4, ceea ce inseamna ca merge si pentru filme luate de pe net... si mp3 player... adica poti asculta muzica la tv ca la radio; una peste alta, e foarte bun (nu stiu cat va tine, la pretul acesta).
In schimb, azi nu ne-am plimbat... imi lipseste asta; macar am luat cina in familie: cu rasete si distractie, ca de obicei. Cu totii ne bucuram de aceste momente.
miercuri, 27 februarie 2008
27 februarie 2008, 115p
De fapt de ieri, dar de azi am inceput sa notez. Ei, au mai fost tentative, toate sortite uitarii. Asa ca, avand acest blog, am hotarat sa tin o lista cu lucruri realizate sau nerealizate, sa vad la ce ma duce.
Deci, imi propusesem dimineata niste lucruri. Le-am dus pe toate la bun sfarsit. Merit o bulina rosie, nu? Ca bine zic!
Am zis ca cel mai bine ar fi sa fac un fel de "registru" in care sa trec toate zilele. Le voi eticheta diferit, pe zile.
Deci: REALIZARILE ZILEI
- ne-am trezit dimineata - la 6.30. Ana a fost prima care a sarit din pat; pana sa vin eu de la baie, ea era imbracata. :-) La masa, a exclamat: "Nu stiu ce am, dar azi sunt in forma!"
- rutinele de seara erau facute. Casa a ramas dupa iesirea spre scoala la o nota, sa, zicem, 8 pt cum arata. 10, pentru dimineata asta.
Scriu doar activitatile, sa nu ma intind prea mult la vorba:
- pagini realizate - 10
- sters praful in camera de zi, scuturat cuvertura - 10
- curat pe dulap la fete, dupa cum imi propusesem: surpriza: a facut Maria. A adunat toate, a sters praful... 10 pentru Maria. Teodora nu a avut chef. Toata ziua a zis ca e obosita. Si-a realizat doar sarcinile obligatorii. Merita si ea un 10. Dar in cazul acesta, Maria merita 2x10.
- spalat un rand de lenjerii - 10
- adunat rufele de pe sarma, cele de alaltaieri :-) - 5 (azi au stat doar in bataia prafului, caci se puteau aduna de ieri)
- pus toate rufele uscate la loc: 10 cu felicitari!!!
- pregatit bagajul pt pr. - 10
- preparat mancare: 2 feluri: tocana de legume si mazare cu orez. Au iesit bune: - 10
- activitati cu fetele: rezolvare probleme mate, atentionare cu privire la scris, la caiete... teme la romana; am citit impreuna, toate, despre dinozauri, in enciclopedie; Ana a lucrat la alegere. Pe ea nu o poti obliga cu nici un chip. Nu-i pot zice: "lucreaza aici!". Ea ia caietul si luceaza unde are chef si cum are chef. Azi i-a placut sa coloreze literele care alcatuiesc cuvantul CEAS. Sigur ca a stiut. In rest, "se antreneaza". Cand se plictiseste, alearga dintr-un capat in altul al holului sau sare sotronul pe mocheta din hol. Alearga pana se extenueaza. Nu am mai vazut asa ceva. Si vorbeste, se felicita, se incurajeaza! Ma gandesc ce bine ca nu avem pe nimeni sub noi! - 10
- curatenie in baie. Desi nu e "zona saptamanii", am dat cu "cilit" portocaliu gresia din spatele wc si din spatele chiuvetei, wc si chiuveta. S-a curatat gresia de nu-mi venea sa cred. Nu stiu de ce aveam impresia ca totul e atat de "vechi", incat nu se duce. Intr-adevar, numai la domestos cu apa, cu mopul, nu se duce. - 10
- pe hol, iar, am sters praful de pe dusumea. Si de pe bordura de la gresie. Se pare ca cel mai bine e cu servetele umede. Cand dau cu mopul nu ramane stralucitor. Parca nici nu se duce praful. Azi a iesit frumos. Incep sa-mi iubesc casa! - 10
- Dupa plecarea DH, am strans toate in camera de zi. Atunci. Desi era ora 20. (in mod normal, as fi lasat pe dimineata). A ramas luna! Maine la prima ora voi sterge praful. Casa mea incepe sa straluceasca. Ai avut dreptate, Oana! - 10
- Dupa ce le-am culcat pe fete, am facut dus, desi nu aveam chef. Dar cele scrise astazi, ma angajeaza. Nu-mi permit sa merg cu parul nespalat la scoli. Mi l-am dat si cu balsam. Am folosit gelul de la Oana. Apoi, m-am dat cu crema de corp... Miros asa cum mi-au placut intotdeauna tipele! - 10
- Inca un 10: Dupa dus, am sters faianta in baie, oglinda, bateria la cada, chiuveta... Am lasat si baia stralucitoare. Sau aproape. Mai e raftul acela nesuferit pe care voi dori sa-l inlocuiesc cu un dulap de baie in viitorul cat mai apropiat. Nu-l mai suport! - 10
Acum, iata-ma-s!
___________________
TOTAL: 115 puncte
Vorba Anei: "Azi am fost in forma!"
luni, 25 februarie 2008
Planificare saptamanala

Vineri: este "Seara întâlnirilor"
Sâmbătă: este "Distracţie în familie"
Duminică: ai grijă de sufletul tău!
"Comuniunea mesei este legatura a dragostei..."
Iar cand se ispraveau zilele ospatului lor trimitea Iov si ii curata pe ei. (Iov 1.4) Aceasta e cea mai mare dovada de iubire. De aceea si ...
-
Cand slaviti ucenici Asculta mai multe audio Evenimente » Troparul Joiei celei Mari (la Denie / Utrenie) "Când slăviţii ucenici...
-
Azi sunt recunoscatoare pentru miracolul vietii care a ajuns si la mine dupa zeci, sute de mii de ani de existenta pe aceasta planeta, si ca...