{O carte pe lună}: 4. Pași simpli către vise imposibile

Mai este un pic și ajungem să trăim din nou Învierea Domnului. Am ales ca aceste cărți pe care le propun să nu fie din literatura teologică, ci mai curând să privesc soluțiile laice din perspectivă creștină. Cum poate un creștin să împroprieze descoperiri făcute de oameni laici, aducându-le în viziunea creștină. De aceea, ați observat deja, propun la prezentarea cărților și câte o sugestie de aplicare asumat creștină. Uneori înțelegem creștinismul și ”ce dă Dumnezeu” ca o invitație la lipsă de inițiativă (mai ales, noi, românii, suntem campioni la asta și ne ascundem lipsa demnității în spatele unei smerenii prost înțelese, care numai umilință nu e. Dacă nu mă credeți, priviți cu câtă mândrie este cântat faptul că suntem români și săraci - la modul propriu, căutați spre exemplu să vedeți cum e cântat ”Doamne, ocrotește-i pe români”). Nu suntem atenți însă că, de fapt, tot timpul luăm decizii, iar cei mai mulți ne gândim prea puțin la Dumnezeu atunci când le luăm. Însă dăm vina pe El pentru faptul că „nu ne ies”. Dar să nu părăsesc subiectul pentru care am deschis această postare.


Pași simpli către vise imposibile, scrisă de Steven K. Scott, oferă cincisprezece secrete ale oamenilor de succes. Eu am ediția apărută la noi la editura Curtea Veche în anul 2000 în traducerea Adrianei Ciorbaru, dar văd că a fost reeditată în 2007.
Cartea pornește de la motivele care ne împiedică să ne realizăm visele, ducându-ne spre a observa că suntem ca o rachetă ținută la pământ de șase lanțuri, pe care ceva ne împiedică să le rupem. Aceste lanțuri ar fi acelea că suntem programați pentru mediocritate, ne e frică de eșec, evităm critica, ne lipsește viziunea, ne lipsesc cunoștințele și ne lipsesc și resursele.
În continuare, autorul ne învață practic cum să aprindem motoarele rachetei.
Cele șapte motoare sunt: productivitatea, puterea, parteneriatul, pozitivismul, puterea de convingere, perseverența și planificarea.
Mai înainte de orice, dacă vrem să punem în aplicare pașii propuși în această carte, avem nevoie de un jurnal - caiet de lucru.
Pentru ruperea primului lanț, e nevoie să ne aducem aminte că suntem înzestrați ”cu cel mai bun computer din univers”, după cum spune autorul.
Și primele întrebări la care avem de răspuns sunt:

1. Care credeți că sunt punctele dumneavoastră tari?
2. Care credeți că sunt punctele dumneavoastră slabe?
3. Care credeți că sunt punctele dumneavoastră slabe în domeniul profesional?
4. Care credeți că sunt punctele dumneavoastră tari în domeniul profesional?



Photo by rawpixel on Unsplash

5. Care sunt lucrurile care v-ar plăcea realmente să le faceți și lucrurile pe care le faceți bine? 

Pornirea primului motor se referă la stabilirea unei viziuni. Și pentru definirea acestei viziuni, e necesară mai întâi întocmirea unei liste a domeniilor vieții, începând de la cele mai importante. Spre exemplu, lista lui Scott constă în:

• Relația cu Dumnezeu
• Căsnicia
• Copiii
• Sănătatea, fericirea, siguranța și viitorul familiei
• Sănătatea personală
• Afacerea și cariera
• Activitățile extraprofesionale și pasiunile

După ce întocmiți lista, luați câte o foaie de hârtie pentru fiecare domeniu și scrieți-l sus. Pe fiecare pagină scrieți toate visele din categoria respectivă la care vă puteți gândi. Ele nu trebuie să fie puse în ordine; scrieți-le așa cum vin în minte și dați câte amănunte doriți. După ce notați aceste vise, întoarceți-vă și și notați-le pe fiecare conform priorității lui.

Pașii, explicați în carte pe larg, cu multe exemple, ar fi:

1. Definirea unui vis în scris
2. Transformarea visului în obiective specifice
3. Transformarea fiecărui obiectiv în pași specifici
4. Transformarea fiecărui pas în sarcini specifice
5. Fixarea unei durate de timp sau a unei date limită pentru îndeplinirea fiecărei sarcini.

Nu îmi propun să scriu aici toată cartea. Aș dori să mai aduc unul dintre secretele prezentate: Dobândirea pasiunii
I. Pe fiecare pagină a visului din jurnal descrieți pasiunea pe care o aveți acum în acest domeniu. Cât de des vă gândiți la acest vis? Cât de importantă este pentru dumneavoastră realizarea acestui vis?
II. În cazul „viselor importante” pentru care simțiți că vă lipsește pasiunea, răspundeți la următoarele întrebări:

• Aveți într-adevăr o imagine clară și precisă a acestui vis?
• Ați ”transformat” în scris acest vis în obiective, pași și sarcini? Dacă nu ați făcut-o, ”speranța” dumneavoastră se va baza pe o ”dorință” și nu pe un plan detaliat. Iar fără speranță bine fundamentată, pasiunea va fi foarte slab susținută.
• Permiteți criticii să vă submineze entuziasmul și pasiunea? (dacă da, citiți cap. 6)
• Vă este frică de eșec? (dacă da, faceți exercițiile de la cap. 5)
• Vă descurajează lipsa cunoștințelor sau lipsa resurselor?

Ei, cum stați cu visele? Vă mai permiteți să visați?
Spor la lectură!

{O carte pe lună}: 3. Fericirea neobișnuită a oamenilor obișnuiți

Psihologia pozitivă este o ramură în plină ascensiune. Martin Seligman, promotorul ei a prins ideea  din zbor la propriu, în timp ce se afla în avion, într-o discuție cu vecinul de loc. Acest om, șef de întreprindere, aflând despre Seligman că este cercetător în psihologie, interesat la acea dată de sentimentul de neputință ca factor major al depresiei, îl întreabă simplu: ”Și v-ați gândit la reversul medaliei? Puteți prezice care subiecți nu renunță niciodată?” Acesta a fost un punct de cotitură în istoria psihologiei.
Cartea Fericirea neobișnuită a oamenilor obișnuiți, scrisă de Lucie Mandeville, a apărut la noi la editura Niculescu în anul 2017 în traducerea Ginei Belabed.
Lucie Mandeville este psiholog și profesor la departamentul de psihologie al Facultății de Litere și Științe Umaniste a Universității Sherbrooke din Canada, unde predă psihoterapia umanistă și pozitivă. Este considerată cea mai importantă specialistă în psihologia pozitivă din Québec.
Dintre cărțile de psihologie pozitivă care există pe piață la ora actuală, mi s-a părut cea mai complexă și mai completă și propune multe exerciții practice.
Autoarea propune un exercițiu simplu chiar din începutul cărții:

CUM SĂ FACI PE CINEVA FERICIT
„Să încercăm experimentul următor. Să ne interesăm de ceea ce merge bine în viața unui prieten, a unui apropiat, a unui vecin sau a unui client, să-l rugăm să ne povestească despre un eveniment fericit, să vorbească despre o întâmplare plăcută. Să-l ascultăm cu atenție. Să-i punem întrebări, pentru a-l face să ne ofere detalii. Să-i arătăm că spusele lui ne interesează. Să observăm cum interlocutorul nostru zâmbește atunci când vorbește despre lucrurile pozitive din viața lui. Se însuflețește. Dacă îl vom încuraja să continue, o va face cu mare satisfacție, cu entuziasm și... se va simți bine!
Relatarea unor întâmplări pozitive declanșează o reacție spontană de stare de bine. În viața de zi-cu-zi, acest lucru ne face fericiți. În cazul oamenilor care suferă, a vorbi despre ceea ce merge bine poate vindeca ceea ce merge rău. Are un efect terapeutic!”

Nu voi prezenta toată cartea, lăsându-vă să o faceți singuri.
Mai prezint doar un decalog al principiilor fericirii, descrise cu multe amănunte în ultimul capitol, din care eu voi reda doar câteva crâmpeie.

1. Să ne amintim de lucrurile bune din viața noastră: ”Suntem ceea ce untem din cauza a ceea ce ne amintim” (Robert Emmons) - povestea noastră este formată din bucurii și tragedii, dar mai ales din amintiri. O modalitate de a fi fericiți e să prețuim amintirile frumoase.
2. Să ne reeducăm creierul prin ecuația fericirii. Autoarea prezintă patru modalități, eu vă propun doar una din ele. Atunci când suntem copleșiți de sentimente neplăcute și când le observăm mai îndeaproape, ele pot dispărea, iar puterea lor se poate astfel risipi.
3. Să trăim din plin momentul prezent. A recunoaște un sentiment în momentul în care el apare și a-l lăsa să se manifeste necesită, la bază, capacitate de concentrare. Trebuie să ne focalizăm atenția tot timpul, pentru că ni se întâmplă să ne pierdem printre gândurile noastre. Autoarea prezintă modalitățile ei, dar noi, ca și creștini, învățăm să trăim clipa având permanent în minte Rugăciunea lui Iisus.
4. Să ne oprim pentru a exista cu adevărat. Când încetinim ritmul existenței, avem o mai bună privire de ansamblu. Avem de asemenea sentimentul că ea ne aparține.
5. Micile bucurii care vor crește mari. Fericirea este trecătoare. Pentru a ajunge la o mare fericire, avem nevoie de o anumită formă de perseverență care să transforme fiecare gest într-un mod de viață adaptat obiceiurilor noastre. Din nou, pentru noi, creștinii, necesitatea conectării atenției la Hristos în fiecare moment.
6. Să dăm dovadă de umilință. Fericirea nu este egoistă. Fericirea nu este posibilă fără umilință, această ”oroare a vremurilor moderne”, după cum o numește autoarea.
7. Să le dăm celoralți o mână de ajutor. Al șaptelea principiu constă în a contribui la binele celorlalți, dând o mână de ajutor unui prieten, telefonându-i mamei, spunându-i bun venit unui vecin nou, ajutând un coleg de serviciu. Nimic ieșit din comun
8. Să ne gândim la cei care suferă. A ne gândi cu bunăvoință la suferința celorlalți, cu rugăciune.
9. Să ne înconjurăm de oameni care ne fac bine. Să ne alegem anturajul! Să fim atenți la cine sunt cei cu care ne petrecem cel mai mult timp, poate avem ceva de schimbat. Să avem grijă de copiii noștri și să ne bucurăm de perzența lor atâta timp cât mai sunt încă alături de noi.
10. Să rămânem autentici. A alege să fim noi înșine, pur și simplu.

 Spor la lectură!