Rugăciune de ajutor la post

În Sâmbăta Brânzei cum se spune ultimei sâmbete dinaintea Marelui Post se face pomenirea tuturor sfinților, bărbați și femei, care au strălucit în sihăstrie.

sursa imagine

Iată câteva cântări din Triod, prin care se amintește de aceste femei, spre întărirea noastră în drumul postului ce acum se deschide:

”Veniți să aducem cântări după datorie femeilor, celor ce au viețuit cu cuviință și întocmai cu îngerii și să strigăm: Pentru ale lor rugăciuni, Dumnezeule, miluiește-ne pe noi pe toți.

Purtătoarea de Hristos Vriena, cu dumnezeiasca Fervonia să se cinstească, și Tomaida cu Ieria și Platonida să se laude cu credință; împreună cu acestea și Melania.

Laudă fie Eupraxiilor celor cu minte îngerească și celor două Teodore; Anastasiilor celor prea fericite, mărire și laudă neîncetată, care au servit minunat lui Dumnezeu. 

Maria Egipteanca a fost ca o lumină în lume, și cel ce s-a numit Marin, stea lumii s-a arătat, și Eufrosina ca un soare strălucind cu bunătățile. 

Luminoasă ca focul a fost Teodula în viață și a strălucit întru pustnicie Iulita, și împreună cu acestea luminează întru fapte prea fericita Isidora.

Cugetătoarea de cele cerești Marina acum să se cinstească cu Matroana cea mare; Singlitichia și Sarra cu Iusta, întru cântări, ca niște înțelepte să se laude.

Pelaghia, îngerul Domnului, Taisia, sfeșnicul pocăinții și oricare alta din femeile care au strălucit prin sihăstrii să se laude.”

Cu ale lor sfinte rugăciuni și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase ajută-ne să punem început bun și acestui Sfânt și Mare Post care începe.

În Săptămâna Albă

Prin Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, am intrat în Săptămâna Brânzei.
Ne apropiem de Sfântul și Marele Post cu pași repezi.
În Triod găsim cântările ce se rostesc în această perioadă.

În săptămâna Albă, cum se mai numește săptămâna premergătoare începutului Postului, în fiecare zi se citesc cuvinte care deschid mintea și sufletul spre lucrare. Creștinul se pregătește treptat.

• Astfel, Luni auzim:

”Apropiatu-s-a această întru tot cinstită săptămână acum, mai nainte curățitoare, vestindu-ne primăvara sfântului post, care luminează trupurile și sufletele noastre.”... 

”Cu pașnică așezare, cu dragoste curată, să primim credincioșii, prea sfințită, vremea sfântului post, cerând iertare de cele ce am greșit fiecare, ca să dobândim bucuria de acolo.”

• Marți ni se spune:

”Intrând toți cu inimă voioasă și luminați prin ușile cele din naintea sfântului post, să aducem lui Hristos cântări de mulțumire”.

• Miercuri învățăm:

”Postul să-l sfințim cu dragoste; să propovăduim oprirea poftelor, să strigăm cu lacrimi către Dumnezeu: Dă-ne Doamne dar, să ne ajutorezi spre voile Tale, mult îndurate. Primind darul postului, să preaslăvim pe Cel ce ni l-a dat spre mântuire; și să-l lucrăm cu deadinsul, ca să luăm iertarea greșelilor noastre, din mâna Celui care ne-a făcut. ”
”Răsărind vremea postului, duhovnicește luminează simțirile sufletului și gonește negura patimilor. Pentru aceasta să-l cuprindem din inimă, înălțând pe Hristos întru toți vecii.”

• Joi cerem de la Domnul:

”Pentru că mulțimea greșelilor celor cumplite m-a cuprins, cu lacrimi cad înaintea Ta, Hristoase, cerând să-mi dai loc de iertare în vremea postului. Pentru că sunt legat cu lanțurile nedezlegate ale poftelor mele, suspin și strig către Tine, Mântuitorule: slobozește-mă și pe mine ca să laud cu bucurie milostivirea Ta.”

• Vineri aflăm:

”În ce chip se ivesc zorile, așa și darul postului ne pune înainte vremea pocăinței, risipind întunericul păcatelor. Să hrănim pe săraci ca să luăm milă în loc de milă; și cu apa cea dumnezeiască a postului să ne spălăm întinăciunile sufletești.”

• Iar sâmbătă, când se face pomenirea cuvioșilor nevoitori, învățăm și noi:

”Cu înțelepciune, părinților, luminându-ne și ca într-un rai vesel acum intrând, din pârâul desfătării să ne îndulcim; vitejiile acestora cu mirare socotindu-le, să urmăm bunătăților lor, Mântuitorului strigând: cu rugăciunile lor, Dumnezeule, fă-ne pe noi părtași împărăției Tale celei cerești.”

Iată și câteva răspunsuri la niște întrebări pe care poate vi le puneți cu privire la această săptămână:

• De ce ”săptămâna albă?”
• De ce nu se consumă carne în săptămâna brânzei?

Predică la duminica a IV-a din Post - 25 mar 2012 - Bunavestire

Predică la Duminica Ortodoxiei

4 mar 2012, Pr Constantin Sturzu la Biserica Talpalari din Iaşi


Audiţie cu folos tuturor şi săptămână cu Har!

"Călătoria virtuţilor s-a deschis. Cei ce voiţi să vă nevoiţi intraţi, încingându-vă cu nevoinţa cea bună a postului"

Perioada Triodului, începută încă în urmă cu patru săptămâni, cu duminica vameşului şi a fariseului este cea mai importantă perioadă a anului bisericesc şi durează până la sărbătoarea Învierii Domnului.
Este momentul în care toată suflarea îşi începe cu mai mult dor urcuşul spre Înviere.
Duminica lăsatului sec de brânză este Duminica a patra din Triod, a Izgonirii lui Adam din Rai, care mai poartă şi denumirea de "Duminica Iertării", pentru că în această zi avem datoria de a ne cere iertare tuturor, pentru a ne putea angaja în parcursul duhovnicesc ce începe în ziua următoare, prima zi a Sfântului şi Marelui Post.
Cartea din care se citeşte cu precădere în această perioadă poartă aceeaşi denumire: "Triod" şi este o culegere minunată de texte pe care, citindu-le ori urmărindu-le pe parcursul slujbelor, intrăm în contact cu Duhul ortodoxiei şi ne educăm mintea şi sufletul în acest Duh, primind cunoştinţe teologice în duhul nostru.

Triodul Mic




***

Şezut-a Adam în preajma raiului, şi de goliciunea sa, plângând se tânguia: 

"Vai mie, celui ce m-am supus înşelăciunii celei viclene, 

şi am fost furat de ea şi de mărire m-am îndepărtat. 

Vai mie, celui dezbrăcat de nevinovăţie şi lăsat în sărăcie. 

Ci o, raiule, de acum nu mă voi mai desfăta întru dulceaţa ta. 

Nu voi mai vedea pe Domnul şi Dumnezeul şi Ziditorul meu; 

căci în pământ voi merge, din care am fost luat.

 Milostive, îndurate, strig către Tine: Miluieşte-mă pe mine, cel ce am căzut." 

(stihiră de la slujba Vecerniei de sâmbătă seara)

Călătoria virtuţilor s-a deschis. 

Cei ce voiţi să vă nevoiţi intraţi, încingându-vă cu nevoinţa cea bună a postului. 

Că cei ce se luptă după lege, după dreptate se şi încununează. 

Şi luând toată întrarmarea Crucii să ne luptăm împotriva vrăjmaşului, 

ca un zid nestricat ţinând credinţa, 

şi ca o platoşă rugăciunea şi ca un coif milostenia. 

În loc de sabie, postul care taie toată răutatea de la inimă. 

Cel ce face acestea, va primi cununa cea adevărată de la Împăratul tuturor, Hristos, în ziua judecăţii.

(Cântare de la slujba Utreniei)

(http://www.srpskoblago.org/Archives/Decani/exhibits/Collections/Genesis/CX4K2306_l.html)

Şi pentru că suntem la începutul Postului, mă rog să avem cu toţii un post binecuvântat, pe care să-l ducem ajutându-ne cu armele despre care scrie în cântarea de mai sus, pentru a primi cu toţii cununa cea adevărată de la Împăratul nostru.

Predică la Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi

19 feb 2012, Pr Constantin Sturzu la Catedrala Mitropolitană din Iaşi

Audiţie cu folos tuturor şi săptămână cu Har!

Ce mai citesc...

"Lucrarea rugăciunii lui Iisus, numită de Sfinţii Părinţi trezvie, trebuie să constituie esenţa vieţii monahale. Ea ar fi binevenită şi la mireni, deoarece fără a avea mintea în permanenţă la Dumnezeu, nu este cu putinţă a te mântui." (Vlădica Antonie Mărturisitorul)

Am descoperit recent o carte care m-a captivat. Este vorba despre "Manualul  isihiei. Calea rugăciunii lăuntrice", a lui Antonie Mărturisitorul, Vlădica Antonie, după cum i se spune, Arhiepiscop de Mihailov şi Golânsk (1889-1976), călugăr ascet care a experimentat nevoinţa rugăciunii neîncetate.
Cartea poate fi descărcată de aici

Redau aici cuvântul către cititor al P.S. DORIMEDONT, Episcop de Edineţ şi Briceni

Dacă vorbele omeneşti, nu vor putea să aprindă inima, aşa cum o poate face vederea lucrurilor dumnezeieşti, să încercăm să înaintăm cu toţii „până când ne mai este fierbinte dorinţa”, după cum spunea Sf. Ioan Hrisostom, îndreptându-ne paşii, spre calea lucrării lăuntrice. Prin aceasta, sufletul nostru urcă, treaptă cu treaptă, pe scara cea mântuitoare a rugăciunii lui Iisus, ajungând la acea cunoaştere de sine, necesară oricăruia dintre noi, iar prin ea la acea cunoaştere a lui Dumnezeu. Nu se poate exprima în cuvinte toată măreţia la care se poate ajunge prin intermediul lucrării rugăciunii lui Iisus, datorită faptului că aceasta constituie un dar de la Dumnezeu.
Însă regulile necesare în începerea acestei lucrări sunt voinţa de fier şi răbdarea fără de margini. Dacă unii sfinţi au dobândit darul ei într-un mod minunat, acesta nu este un motiv care ar îndreptăţi pe cei ce nu sunt atraşi să o cunoască şi să o practice.
Aceasta constituie „mâna” întinsă a lui Dumnezeu, sau colacul de salvare, pe care Mântuitorul ni-l aruncă spre a putea înota în marea învolburată a acestei vieţi.
Astăzi lumea, din zidire a lui Dumnezeu, se transformă pe zi ce trece în înşelătoria celui rău care aduce lucruri şi întâmplări, tocmai ca să alunge amintirea lui Hristos din mintea oamenilor. Nu vom putea intra în locaşurile lui Dumnezeu decât doar dacă ne vom asemăna vameşului care, spunând în taină „Dumnezeule milostiv, fii mie păcătosului”, a fost iertat de către Acesta şi s-a întors folosit la casa sa.
Aşadar, să valorificăm fiecare clipă pe care ne-a dat-o Dumnezeu, prin amintirea numelui Său căci timpul omului este preţios şi vieţuirea lui pe pământ este limitată, iar „ziua de mâine, nu-i dată nimănui”. Prin aceasta se împlinesc cuvintele Psalmistului care zice „Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului.”

***
Un prim fragment despre rugăciunea lui Iisus, din Cuvântul înainte


„Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine, paharul acesta; Însă nu precum voiesc eu, ci precum tu." (Mt. 26,39).
Două idei exprimate aici - „Doamne miluieşte-mă” şi „Fie Doamne voia Ta cea sfântă”- constituie esenţa rugăciunii lui Iisus. Mai întâi de toate, trebuie ştiut că rugăciunea Iui Iisus este de fapt esenţa lucrătoare a pocăinţei, indicată de către Mântuitorul. Aceasta îl învaţă pe lucrător să şi taie voia, să-L iubească pe Dumnezeu mai mult decât făptura, să nu se încreadă în sine, să se smerească cu adevărat, să se cerceteze pe sine, să nu-şi atribuie sieşi tot ce face el mai bun, ci lui Dumnezeu, Căruia să-i dea slavă pentru toate. Rugăciunea Iui Iisus te apropie de Dumnezeu, iar împăcarea cu El naşte adevărata dragoste de aproapele. Rugăciunea uneşte sufletul cu Mirele Ceresc, adică cu Dumnezeu, şi devine o împreună-vorbire între suflet şi Creator...
***
Câteva fragmente din carte:

Sensul vieţii omeneşti constă în aceea de a lucra necontenit asupra ta

"Dar nouă, în aceste condiţii în care trăiam, ne era destul de greu să dobândim harul rugăciunii inimii. Pentru noi este necesar ca tot timpul să ne ţinem de veşmântul Domnului şi să nu-I uităm niciodată Numele, iar dacă ne-am risipit şi ne-am sustras atenţia imediat să ne adunăm şi iarăşi să zicem rugăciunea. Numai astfel ne vom învăţa treptat şi numai aşa vom dobândi şi acea frică de a nu pierde rugăciunea şi de a nu ne îndepărta de Domnul. Vlădica ne spunea tuturor să ne sfărâmăm, să ne rupem sau să ne frângem limba în zicerea rugăciunii lui Iisus. El citea şi se ruga fără încetare căci „Filocalia” de pe masa lui nu era deloc închisă. Îi plăceau mult acatistele şi nu se întâmpla niciodată ca el să se plictisească. Vlădica ne învăţa că sensul vieţii omeneşti constă în aceea de a lucra necontenit asupra ta. Oricine de ţi-ar zice ceva sau te-ar jigni, să consideri că Domnul a îngăduit şi că aceasta a trebuit să se întâmple. Dacă te-au jignit sau te-au umilit, primeşte-le pe toate acestea cu bucurie şi cu răbdare şi ca din mâna lui Dumnezeu. Atunci când vei începe să cultivi în tine aceste calităţi îţi va fi foarte uşor (în viaţă) căci nici mâhnirea nu te va apăsa şi vei avea numai bucurii.
Răutatea se sălăşluieşte în om sub influenţa puterii demonice şi trebuie să ne străduim să trăim astfel încât să nu-i permitem diavolului accesul înlăuntrul nostru. Însă, aceasta se dobândeşte doar prin smerenie. Dacă aţi fost atacaţi cu cuvinte jignitoare şi cu învinuiri, smeriţi-vă. Acest simţ trebuie antrenat în noi înşine şi astfel, treptat, se va şlefui şi omul dinăuntrul nostru."

Postul nu este pentru Domnul, el este doar pentru noi


"Trebuie să avem dreaptă socoteală în toate. De pildă, în vremea noastră, este imposibil să postim cu stricteţe
pentru că dacă vom lua asupra noastră o astfel de nevoinţă, îl vom supăra pe vrăjmaş. Dar de ce să-l superi când nu eşti în stare să lupţi cu el? Acest lucru îl puteau face marii nevoitori dar veacul nostru nu este un veac al postului, ci al răbdării şi al bolilor. Postul nu-l apropie pe om de Dumnezeu dar nici nu-l îndepărtează.
Postul nu este pentru Domnul, el este doar pentru noi. Iar dacă vom lua asupra noastră un post aspru şi peste puterile noastre, atunci pur şi simplu nu vom fi în stare să-l ţinem. Noi avem nevoie de un post lăuntric pentru a ne înfrânge pe noi înşine şi pentru a deveni blânzi, smeriţi şi răbdători. Dacă Domnul ne îngăduie să suferim, trebuie să primim aceasta cu smerenie. Căci ceea ce este îngăduit de Domnul, trebuie primit ca din mâna Lui şi trebuie să răbdăm tot. Adevăratul post este atunci când omul suportă cu răbdare şi fără supărare toate atacurile şi jignirile, considerând că le-a meritat pe bună dreptate. Pentru ce? Pentru viaţa pe care a avut-o în trecut şi pentru tinereţea uşuratică."

Dacă îţi va fi milă de tine, atunci vrăjmaşul te va doborî

"Creştinii de acum au doar suferinţe lăuntrice. Şi împotriva acestor suferinţe şi boli ale noaste nu există decât un singur leac: acela de a te lupta cu tine însuţi. De te vei învinge pe tine şi te vei ridica la rugăciune, atunci Domnul îţi va da tărie şi putere şi nu vei fi biruit de vrăjmaş. Dar dacă îţi va fi milă de tine, atunci vrăjmaşul te va doborî de tot şi-ţi va fi foarte greu să te ridici."

"Astăzi cuprinde mormântul pe Cel ce cuprinde făptura cu palma"

Pe Tine, Cel ce te îmbraci cu lumina ca şi cu un veşmânt,
pogorându-Te de pe lemn Iosif cu Nicodim şi văzându-Te mort,
gol, neîngropat, luând plângere cu umilinţă şi tânguindu-se au zis:
"Vai mie, preadulce Iisuse!
Pe Care, cu puţin mai înainte văzându-Te soarele răstignit,
cu întuneric s-a îmbrăcat
şi pământul de frică s-a cutremurat
şi catapeteasma Templului s-a rupt.
Dar iată, Te văd acum pe Tine,
supunându-Te morţii de bună-voie pentru mine.
Cum Te voi îngropa, Dumnezeul meu?
Sau cum Te voi înfăşura cu giulgiuri?
Sau cu ce mâini mă voi atinge de trupul Tău cel nestricat?
Sau ce cântări voi cânta ducerii Tale de aici, Îndurate?
Slăvesc Patimile Tale, cu cântări laud îngroparea Ta
împreună cu Învierea, cântând:
Doamne, slavă Ţie!"

(din Vecernia de Vineri - Săptămâna Patimilor)

Astăzi cuprinde mormântul pe Cel ce cuprinde făptura cu palma;
acoperă cu piatra pe Cel ce acoperă cerurile cu bunătatea;
doarme Viaţa şi iadul se cutremură şi Adam din legături se dezleagă.
Slavă rânduielii Tale, prin care, săvârşind toate,
ne-ai dăruit nouă odihnă veşnică,
prin Sfântă Învierea Ta cea din morţi.

(din Denia de Sâmbătă - Săptămâna Patimilor)

"Cel ce eşti necuprins, Doamne, slavă Ţie!"

 

Astăzi văzându-Te pe Tine, Cuvinte, spânzurat pe Cruce,

Fecioara cea fără prihană, tânguindu-se cu milă ca o maică,

s-a rănit la inimă cu amar, 

şi suspinând cu durere din adâncul sufletului,

zgâriindu-şi obrazul, se chinuia;

de aceea în piept bătându-se, striga cu jale:

"Vai, mie, Dumnezeiescule Fiu!

Vai mie, Lumina lumii!

Cum ai apus de la ochii mei, Mielul lui Dumnezeu?"

Pentru care oştile celor fără de trupuri erau cuprinse de spaimă, zicând:

"Cel ce eşti necuprins, Doamne, slavă Ţie!"

(Denia de Joi seara - în Săptămâna Patimilor )

"Rămâneţi în Mine, ca să aduceţi struguri, că Eu sunt viţa vieţii"

Învăţând spre cele de taină, Doamne, pe ucenicii Tăi, i-ai învăţat zicând: "o, prietenilor! Vedeţi să nu vă despartă de Mine vreo frică; că deşi pătimesc, dar pentru lume pătimesc. Să nu vă smintiţi deci în Mine, că n-am venit să-Mi slujească cineva Mie, ci să slujesc Eu şi să-Mi pun sufletul răscumpărare pentru lume. De-Mi sunteţi deci prieteni, faceţi ca Mine; cel ce voieşte să fie întâi, să fie cel din urmă; stăpânul, ca slujitorul. Rămâneţi în Mine, ca să aduceţi struguri, că Eu sunt viţa vieţii"

(din Denia de Miercuri seara - în Săptămâna Patimilor)

"Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul"

Să lepădăm lenea departe de la noi, şi să întâmpinăm pe Hristos, Mirele cel fără de moarte, cu făclii luminoase şi cu cântări, grăind: "Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul".

Să avem din destul în vasele sufletului nostru untdelemn de împărtăşire, ca nefăcând vremea răsplătirilor vreme de cumpărare, să cântăm: "Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul".

Câţi aţi luat talantul de la Dumnezeu, înmulţiţi-vă harul încă pe atâta, cu ajutorul lui Hristos, Celui ce l-a dat, cântând: "Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul".

(din Tricântarea de la Denia de Luni seara în Săptămâna Mare)

"....Şi împreună vă voi înălţa pe voi la Ierusalimul cel de sus"

Mergând Domnul spre Patima cea de bunăvoie, a zis apostolilor pe cale:
Iată, ne suim în Ierusalim şi se va da Fiul Omului precum scrie despre Dânsul.
Să venim dar şi noi cu gânduri curate, să mergem împreună cu Dânsul şi împreună să ne răstignim
şi să ne omorâm pentru Dânsul, despre desfătările lumeşti;
ca să şi vieţuim împreună cu Dânsul şi să-L auzim pe El zicând:
De acum, nu Mă voi mai sui în Ierusalimul cel pământesc, ca să pătimesc;
ci Mă voi sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru
şi împreună vă voi înălţa pe voi la Ierusalimul cel de sus, în împărăţia cerurilor.
(stihiră de la Denia din Duminică seara - în Săptămâna Mare)

Luni, in Intâia săptămână a Postului

Luminat să primim, credincioşilor, intrarea Postului
şi să nu ne mâhnim, ci să ne spălăm feţele noastre
cu apa nepătimirii,
binecuvântând şi preaînălţând pe Hristos în veci.
***

Cu untdelemnul milostivirii ungându-ne noi sufletul,
să nu grăim multe către Tatăl nostru Cel din ceruri,
rugăciuni trimiţând,
binecuvântând şi preaînălţându-L în veci.

***
Ziua postului părăsire de păcate să-ţi fie, suflete
şi către Dumnezeu plecare şi apropiere;
ca să scapi din prăpastia răutăţii
şi să iubeşti numai căile care duc la odihna cea de acolo.

***
Venit-a postul, maica curăţiei,
cea care învinovăţeşte păcatul
şi este vestitoarea pocăinţei,

purtarea îngerilor

şi mântuirea oamenilor;
să strigăm credincioşii:

Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi

(Stihiri de la Lunea din prima săptămână a Postului)

Post cu folos!

„Călătoria virtuţilor s-a deschis.
Cei ce voiţi să vă nevoiţi intraţi, 
încingându-vă cu nevoinţa cea bună a postului. 

Căci cei ce se luptă după lege, 
după dreptate se şi încununează. 
Şi luând toată întrarmarea Crucii, 
să ne luptăm împotriva vrăjmaşului, 
ca un zid nestricat ţinând credinţa, 
şi ca o platoşă rugăciunea, 
şi ca un coif milostenia. 
În loc de sabie, postul care taie toată răutatea de la inimă. 
Cel ce face acestea va primi cununa cea adevărată 
de la Împăratul tuturor, Hristos, în ziua judecăţii.”




***

"Sosit-a vremea inceputului luptelor celor duhovnicesti
biruinta cea impotriva demonilor,
infranarea cea intrarmata,
podoaba ingerilor,
indraznirea cea catre Dumnezeu.
Ca prin aceasta Moise s-a facut vorbitor cu Ziditorul
si nevazut a primit glas in urechile lui.
Doamne, prin aceasta invredniceste-ne si pe noi
sa ne inchinam patimilor Tale
si Sfintei Invieri
ca un iubitor de oameni."

(Stihiri de la Duminica lasatului sec de branza)

Despre gânduri şi gândire la Canonul Sf. Andrei Criteanul

În seara asta am fost la Denie, la Canonul Sfântului Andrei Criteanul.
Ce mi-a atras atenţia ascultând cântările a fost mai ales importanţa acordată gândurilor.
În toată lucrarea ascetică ortodoxă, gândurile ocupă un rol important, fiind premergătoare păcătuirii cu fapta, astfel încât, e normală observarea şi încercarea curăţirii minţii, ca şi tăiere a răului de la rădăcină.
Dar cum se face această curăţire? Tot prin gânduri - căci gândirea, fiind pusă de la Doamne, e bună foarte dacă e folosită cu scopul pentru care a fost creată - prin întoarcerea şi oferirea acestora către Domnul, Singurul care le poate curăţi şi lumina şi le aduce la înălţimea pentru care i-a fost dată omului puterea gândirii.

Câteva exemple din Canon, despre gândurile prinse la nivelul material:

Gândurile pun "tâlhăreşte" păcatele - răni ale trupului şi ale sufletului - în sufletul omului
Gândurile sunt tâlhari - "Eu sunt cel căzut între tâlhari, în gândurile mele; cu totul sunt rănit acum de ele și plin de bube"
Gândurile sunt cele care împodobesc toate impulsurile naturale ale omului, transformându-le în păcat şi patimă: "Împodobitu-mi-am chipul trupului cu îmbrăcămintea de multe feluri a gândurilor rușinoase"
Gândurile legate doar de viaţa şi satisfacţiile materiale ne fac să fim "grei la minte" ("ca şi Faraon cel cumplit")
Despre gândurile orientate doar spre trup în canon găsim expresia "Cu lut mi-am amestecat gândul".

Gândurile se curăţă în baia lacrimilor, pentru a-L putea vedea pe Dumnezeu Însuşi:

"Spală-mă, Stăpâne, în baia lacrimilor mele, mă rog Ție, albă ca zăpada făcând haina trupului meu".
"Siloam să-mi fie mie lacrimile mele, Stăpâne Doamne, ca să-mi spăl și eu luminile sufletului și să Te văd cu gândul pe Tine, Lumina cea mai înainte de veci.

Iată şi lucrarea pentru care ne-a pus Domnul gândire:

"Priveghează, o suflete al meu, și te fă deosebit, ca cel mare între patriarhi; ca să dobândești fapta cu gândirea cea înaltă; ca să te faci minte văzătoare de Dumnezeu, să ajungi în norul cel neapus cu gândirea, și să te faci neguțător de lucruri mari."
"Scara pe care a văzut-o de demult marele între patriarhi, suflete al meu, este arătarea suirii celei de lucrare și a înălțării gândului; deci, de voiești să viețuiești cu lucrarea și cu cunoștința și cu înălțarea gândului, înnoiește-te."
"Născătoare de Dumnezeu, roagă-te împreună cu Apostolii, Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu, Cel necuprins, Care S-a născut în chip de negrăit din tine mai presus de gând, să dăruiască lumii pace curată și să ne dea nouă iertare păcatelor mai înainte de sfârșit, și să învrednicească pe robii tăi împărăției cerești, pentru bunătatea Sa cea prea multă."

Să ne dea Domnul la toţi să răspundem chemării Sale de a ne înălţa cu mintea şi gândurile la El, adresată printr-o expresie scurtă: "Pocăiţi-vă!". A ne pocăi înseamnă a ne întoarce; a ne întoarce de la pământ, la Cer, şi a intra în Împărăţia Cerurilor prin lucrarea Poruncilor.
Doamne, miluieşte!

Răscumpăratu-ne-ai pe noi

sedealna Joia Mare
Asculta mai multe audio Diverse »

Rascumparatu-ne-ai pe noi din blestemul legii, cu scump sângele Tau.
Pe Cruce pironindu-Te si cu sulita împungându-Te,
nemurire ai izvorât oamenilor,
Mântuitorul nostru, slava Tie.

Când slăviţii ucenici

Cand slaviti ucenici
Asculta mai multe audio Evenimente »
Troparul Joiei celei Mari (la Denie / Utrenie)

"Când slăviţii ucenici, la spălarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubire de argint bolnăvindu-se, s-a întunecat şi judecătorilor celor fără de lege pe Tine, Judecătorul cel drept, Te-a dat. Vezi, iubitorule de avuţii, pe cel ce pentru aceasta spânzurare şi-a agonisit; fugi de sufletul nesăţios, cel ce a îndrăznit unele care acestea asupra Învăţătorului. Cela ce eşti spre toţi bun, Doamne, mărire Ţie".

Doamne, femeia ce căzuse

Doamne, femeia ceea ce cazuse...
Asculta mai multe audio Muzica »
Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe,
simţind Dumnezeirea Ta, luând rânduială de mironosiţă şi tânguindu-se
a adus Ţie mir mai înainte de îngropare, zicând:
Vai mie! Că noapte îmi este mie înfierbântarea desfrâului,
şi întunecată şi fără de lună pofta păcatului.
Primeşte izvoarele lacrimilor mele,
Cel Ce scoţi cu norii apă din mare;
pleacă-Te spre suspinurile inimii mele,
Cel Ce ai plecat cerurile cu nespusa plecăciune.
Ca să sărut preacuratele Tale picioare
şi să le şterg pe ele iarăşi cu părul capului meu.
Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în Rai în miazăzi,
de frică s-a ascuns.
Cine va cerceta mulţimea păcatelor mele şi adâncurile judecăţilor Tale,
Mântuitorule de suflete, Izbăvitorul meu?
Să nu mă treci cu vederea pe mine, roaba Ta,
Cel Ce ai nemăsurată milă

Cămara Ta, Mântuitorul meu

Cămara Ta, Mântuitorul meu,
O văd împodobită
Şi îmbrăcăminte nu am
Ca să intru într-însa.
Luminează-mi haina sufletului meu,
Dătătorule de Lumină
Şi mă mântuieşte!

Iată, Mirele

„Iată Mirele vine în miezul nopţii

şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind;

iar nevrednică este iarăşi cea pe care o va afla lenevindu-se.

Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreunezi,

ca să nu te dai morţii şi afară de împărăţie să te încui;

ci te deşteaptă grăind: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule;

pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, miluieşte-ne pre noi”

(Troparul de la Denia de Duminică seara-Utrenia din Sfânta şi Marea Luni)



Aliluia, Iata Mirele
Asculta mai multe audio Muzica »