{Jurnal de recunoștință : ziua 39 / 90} - Odele lui Solomon

Azi, mulțumesc pentru prietene: pentru Oana 💓, Luminița, pentru Iuliana, pentru Monica, pentru Claudia și... pentru Bianca

Și mulțumesc pentru Odele lui Solomon (poezii creștine din sec. I-II), către care m-a direcționat Iuliana și pe care le pun și aici, să le am aproape.


Oda a treia

1. M-am imbracat cu iubirea Domnului.
2. Si mădularele Lui sunt cu mine si eu depind de ele; si El ma iubeste.
3. Caci n-as fi stiut cum sa-L iubesc pe Domnul, daca El nu m-ar fi iubit mereu.
4. Cine poate discerne iubirea afara doar de cel iubit?
5. Il iubesc pe Cel iubit, si sufletul meu Il iubeste, si oriunde este odihna Lui, acolo sunt si eu.
6. Si nu voi mai fi strain caci nu este invidie la Domnul Cel prea-inalt si indurator.
7. Unitu-m-am cu El, caci iubitorul a gasit pe Cel iubit;
iubit-am pe Cel Ce e Fiul, si eu voi deveni fiu.
8. Intr-adevar, oricine e unit cu Cel nemuritor, cu adevarat va fi nemuritor
9. Si cel ce se bucura in Cel Ce e Viata, va deveni viata.
10. Acesta este Duhul Domnului care nu e mincinos,
Cel ce invata pe fiii oamenilor sa cunoasca Caile Lui.
11. Fii intelept si intelegator si veghetor.
Aliluia.

Oda a patra

1. Nimeni nu poate intina Locul Cel sfant al Tau, Dumnezeul meu;
nici nu-l poate schimba, nici stramuta.
2. Caci nu este nici o putere asupra lui;
caci sanctuarul Tau e planuit de Tine inainte sa fi facut orice loc.
3. Cel Vechi nu poate nu poate fi schimbat de cele ce sunt dupa El.
Tu ai daruit inima Ta, Doamne, credinciosilor Tai.
4. Niciodata nu vei fi nelucrand, nici vei fi fara roade.
5. Caci o ora a credintei Tale e mai vrednica decat toate zilele si anii.
6. Caci cine se va imbraca in harul Tau si va fi ranit?
7. Cunoscuta este pecetea Ta. Si fapturile Tale o cunosc.
8. Si ostirile tale o au si Arhanghelii cei alesi ai Tai sunt investmantati cu ea.
9 Tu ne-ai dat noua prietenia Ta, nu pentru ca aveai nevoie de noi,
ci ca noi pururea avem nevoie de Tine.
10. Ploua peste noi ploaia ta cea lina
si deschide izvoarele Tale cele induratoare
care ne izvorasc noua lapte si miere.
11. Ca la Tine nu e parere de rau,
ca sa-ti para rau de vreuna dintre fagaduintele Tale.
12. Caci stii sfarsitul a toate.
13. Ceea ce dai, le dai de bunavoie,
ca niciodata sa le iei inapoi.
14. Caci totul este cunoscut de Tine ca Dumnezeu
si oranduit de la inceput inaintea Ta.
15. Si Tu, Doamne, pe toate le-ai facut.
Aliluia.

Oda a cincea

1. Pe Tine Te laud, Doamne, căci Te iubesc.
2. O, Prea Înalte, nu mă uita, căci Tu ești nădejdea mea.
3. De bunăvoie am primit harul Tău ca să viez prin el.
4. Veni-vor cei ce mă prigonesc, dar nu mă vor vedea.
5. Fă să cadă asupra lor un nor de întuneric
și o ceață de adâncă întunecime să-i învăluie.
6. Și lasă-i fără lumina de-a vedea, ca să nu mă prindă.
7. Îngreunează planurile lor, așa încât cele ce au uneltit să se întoarcă
împotriva capetelor lor.
8. Căci au uneltit un plan, dar n-a fost să fie.
9. Cu ură s-au pregătit și s-au găsit a fi neputincioși.
10. Și pentru că în Domnul mi-am pus nădejdea, nu mă voi teme.
11. Și pentru că Domnul este mântuirea mea, nu mă voi înfricoșa.
12. Și El este o cunună împletita pe capul meu și nu mă voi tulbura.
13. Chiar dacă totul se va cutremura, eu voi sta drept.
14. Și chiar dacă toate cele văzute vor pieri, eu nu voi muri.
15. Căci Domnul este cu mine și eu cu El.
Aliluia.

Oda 40

1. Precum mierea picură din stupii albinelor,
Și laptele izvorăște din pieptul femeii care iubește pe pruncii ei,
Tot așa este speranța mea în Tine, Dumnezeul meu.
2. Precum izvorul țâșnește apele sale,
Tot așa inima mea izvorăște lauda Domnului și buzele mele Îi aduc slavă,
3. și limba mea e dulce de psalmii Lui. și membrele mele sunt unse cu odele Sale
4. Și fața mea se veseleste cu bucuria Lui și duhul meu saltă întru iubirea Lui și sufletul meu strălucește întru El.
5. Și cei închinători se încred în El; și mântuirea va fi sădită întru ei cu vrednicie.
6. Și moștenirea lor este viața veșnică, Și cei fără stricăciune au primit-o. Aliluia.

A trăi înseamnă a sărbători

S-au împlinit de curând 40 de zile de la trecerea la Domnul a Matuskăi Juliana (Schmemann) (6 oct 1923-29 ian 2017. O preoteasă pe care mi-aș fi dorit să o cunosc, să învăț de la ea din tainele slujirii preotesei. Dumnezeu să vă aibă în Bucuria Lui cea veșnică!
 ***
 ”Deci a trăi înseamnă a sărbători. Cum putem găsi puterea, cum putem găsi inspirația pentru această sărbătorire? Cum putem simți și ști că este vremea să acționăm, că nu vrem doar să existăm, ci să trăim, să fim cu adevărat vii? Este necesară o transformare a reacției noastre de a fi obosiți, neînțeleși sau epuizați, schimbând-o într-o rugăciune înălțată tăcut în inimile noastre. Fiecare respirație, fiecare detaliu este dăruit și astfel transformat în recunoștință. Dragostea, recunoștința și bucuria, cea mai mare bucurie, sunt o pregustare a Împărăției, prezentă aici și acum, la Ospăț.
Este nevoie de un efort constant pentru a nu cădea, pentru a ne menține această perspectivă, această sfântă stare a minții. Iar când Duhul vede că un suflet i se deschide, El îl umple cu încredere, lumină și har.
Așa că sărbătoriți-vă viața cu credință și libertate mereu, în tot și în toate: acasă, la muncă, în biserică, cu prietenii - trăiți fiecare clipă cu adevărat deplin.” (Prezv. Juliana Schmemann, în Bucuria de a sluji: gânduri pentru preoteasa şi pentru femeia ortodoxă, ed. Teofilia, Făgăraş, 2013, p. 40)

Catre Nascatoarea de Dumnezeu sa alergam cei ce voim sa vedem pe Fiul ei

Catre Nascatoarea de Dumnezeu sa alergam cei ce voim sa vedem pe Fiul ei, Cel ce S-a adus la Simeon; pe Care, cei fara de trupuri, vazandu-L, s-au spaimantat, zicand: 

Minunate vedem acum, si preamarite, necuprinse si negraite. 

Ca Cel ce a zidit pe Adam se poarta ca un prunc

Cel Neincaput, incape in bratele batranului.

Cel ce este in sanurile necuprinse ale Parintelui Sau,

de bunavoie Se cuprinde cu trupul, iar nu cu Dumnezeirea, 

unul, Iubitorule de oameni.

(Minei, februarie)

despre 3 luni de recunoștință aici

De veti face asa, nu veti fi departe de Imparatia cerurilor

”Am auzit pe unii care petrec in lume cu nepasare, zicand: Cum putem noi, cei ce vietuim impreuna cu sotiile (sau cu sotii) noastre, sa petrecem viata calugareasca? Acestora le-am raspuns:

Toate lucrurile bune pe care le puteti face, faceti-le:

nu defaimati pe nimeni,

nu va inaltati fata de nimeni,

nu urati pe nimeni,

nu va despartiti de adunarile de la slujbele din biserica,

patimiti impreuna cu cei lipsiti,

nu pricinuiti nimanui sminteala;

de aceea ce este al altuia sa nu va apropiati;

indestulati-va cu ceea ce va pregatesc femeile voastre.

De veti face asa, nu veti fi departe de Imparatia cerurilor”. (Sf. Ioan Scararul, Scara, EIBMBOR, Bucuresti, 1992, p 56/ 37)

despre 3 luni de recunoștință aici

”Unde este venirea Imparatului si randuiala vine”

Cel Ce se imbraca cu lumina ca si cu o haina,
pentru noi bine a voit a se face ca noi.
Si in repejunile Iordanului se imbraca astazi,
nu Lui insusi trebuindu-i aceasta spre curatire,
ci noua ntru sine randuindu-ne a doua nastere, o minune!
Fara de foc se fierbe
si zideste fara sfaramare
si mantuieste pe cei intru Dansul luminati,
Hristos Dumnezeu si Mantuitorul sufletelor noastre.
***
Astazi faptura se lumineaza.
Astazi toate se veselesc,
cele ceresti impreuna si cele pamantesti.
Ingerii si oamenii se amesteca;
ca unde este venirea Imparatului si randuiala vine.
Deci sa mergem toti la Ioran, sa vedem toti pe Ioan
cum boteaza crestetul cel nefacut de mana si fara de pacat.
Pentru aceasta apostolescul glas aducand, cu un glas sa strigam:
Aratatu-s-a Darul lui Dumnezeu cel mantuitor tuturor oamenilor,
luminand si dand credinciosilor mare mila.
(din slujba Litiei in ziua Botezului Domnului)

despre 3 luni de recunoștință aici

gând de după-amiază ploioasă de toamnă

"În fiecare acţiune a ta, chiar şi în cea mai mică mişcare a ta, Dumnezeu să fie centrul. Îndreaptă către Dumnezeu întreaga ta fiinţă. Dacă îl iubeşti pe Dumnezeu, mintea ta va căuta continuu cum să-L mulţumească, cum să-I placă Lui, iar nu cum să placă oamenilor. Aceasta te va ajuta mult să te slobozeşti din lanţurile grele ale dorinţei de a plăcea oamenilor, care îţi este o piedică pentru viaţa mai înaltă. Iar când te vei bucura că ai scăzut în ochii oamenilor, atunci vei fi îndulcită lăuntric de Dulcele Iisus". (Sf. Paisie Aghioritul )

realitate primordială

"În Hristos și odată cu venirea Duhului Sfânt, Dumnezeu ne-a dat revelația deplină și finală a Lui Însuși. Ființa Sa este de acum incomparabil mai evidentă pentru noi ca Realitate Primordială decât toate fenomenele efemere și trecătoare ale acestei lumi. Simțim prezența Sa dumnezeiască atât înăuntrul nostru, cât și în afara noastră : în măreția supremă a universului, în fața omenească, în fulgerarea gândului.  El ne deschide ochii ca să putem vedea și să ne desfătăm de frumusețea creației Lui. El ne umple inimile cu iubire față de întreaga umanitate. Atingerea Sa negrăit de blândă străpunge inima noastră. Și în ceasurile în care Lumina Sa nepieritoare luminează inima noastră, știm că nu vom muri. Știm aceasta cu o cunoaștere cu neputință de dovedit în mod obișnuit, dar care pentru noi nu cere nici o dovadă, întrucât Duhul Însuși dă mărturie înăuntrul nostru. " (arhim. Sofronie, Rugăciunea, experiența Vieții Veșnice )

Meditație duminicală

"Tot ceea ce există este darul lui Dumnezeu pentru om 

şi totul există pentru a-L face pe Dumnezeu cunoscut omului, 

pentru a face din viaţa omului comuniune cu Dumnezeu. 

Este iubire divină devenită hrană, devenită viaţă pentru om. 

Dumnezeu binecuvintează tot ceea ce El creează, iar în limbaj biblic aceasta înseamnă că 

El face din întreaga creaţie 

semn şi mijloc al prezenţei şi al înţelepciunii, al iubirii şi al revelaţiei Sale. 

«Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul» (Ps. 33,8)

... singura reacţie naturală a omului, căruia Dumnezeu i-a dat această lume binecuvântată şi sfinţită, 

este de a-L binecuvânta şi el pe Dumnezeu, 

de a-I mulţumi, 

de a vedea lumea aşa cum o vede Dumnezeu 

şi-n acest act de recunoştinţă şi adorare 

- de a cunoaşte, a numi şi a stăpâni lumea".

(Alexander Schmemann, Pentru viaţa lumii. Sacramentele şi Ortodoxia, trad. rom. A. Jivi, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, p. 13)

Vă doresc o duminică în harul Lui!

"Bucură-te, cel ce de sineți cu totul te-ai în­străinat"

Dumnezeiască iubire ai avut în inima ta, mucenice, și foc al dragostei celei către Hristos;
de care înfierbântându-ți-se min­­­tea, în­dumnezeit cu totul și înfocat te-ai făcut;
și pe toate acestea de față ca un vis le-ai socotit, cân­tând lui Dumnezeu: Aliluia!

frescă bizantină de la o mănăstire din Muntenegru

Către închinătorul de idoli, Dioclețian, zicea nevoitorul Gheorghe: Pentru ce în­târzii, judecătorule, și nu-mi gătești în grăbă toate chinurile? Căci pe toate sunt gata a le primi pentru Ziditorul meu! De aceea auzi:

Bucură-te, nemăsurată iubire către Dum­nezeu;
Bucură-te, înfocată dorință către Hristos;
Bucură-te, foc nestins al dragostei celei dum­nezeiești;
Bucură-te, iubirea cea neîncetată a Stă­pânului;
Bucură-te, că pe toate le-ai dat și pe Hristos L-ai cumpărat;
Bucură-te, că, pentru Dumnezeu, pe toate cele dureroase desfătări le-ai socotit;
Bucură-te, că prin dor dorul trupului ai biruit;
Bucură-te, că văpaia prin văpaie ai stins-o;
Bucură-te, primitorul bunei desfătări;
Bucură-te, cel ce duhovnicește iubeai și îm­preună asemenea erai iubit;
Bucură-te, cel ce de sineți cu totul te-ai în­străinat;
Bucură-te, că de Hristos cu totul te-ai apropiat;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­­­cenice Gheorghe!

(fragment din Acatistul Sf. Gheorghe)

La mulţi ani tuturor sărbătoriţilor acestei zile. Domnul să vă dea aceeaşi nemăsurată iubire către El şi să vă poarte spre biruinţă pentru rugăciunile Sfântului Gheorghe!

"Luminează-mi sufletul şi lumina de simţit, căci curat pre Dumnezeu văzând, să-L vestesc la toţi..."

" Nu pricep, Curată, nici îngerii, nici oamenii, Maică şi Fecioară, ce în tine s-a săvârşit. În mâini ţine Simeon bătrânul, îmbrăţişat, pe al legii Făcător şi Stăpânul tuturor. Veniţi, pre Hristos vedeţi, pe al tuturor Stăpân, pe Care astăzi Simeon îl şi poartă în locaş. Trăind încă Simeon până pre Hristos văzu, către Dânsul a strigat: slobozeşte-mă acum. Luminează-mi sufletul şi lumina de simţit, căci curat pre Dumnezeu văzând, să-L vestesc la toţi. Pre Acel de slugi de Sus, cu cutremur ascultat, astăzi însă Simeon în mâini L-a îmbrăţişat... "

"Călătoria virtuţilor s-a deschis. Cei ce voiţi să vă nevoiţi intraţi, încingându-vă cu nevoinţa cea bună a postului"

Perioada Triodului, începută încă în urmă cu patru săptămâni, cu duminica vameşului şi a fariseului este cea mai importantă perioadă a anului bisericesc şi durează până la sărbătoarea Învierii Domnului.
Este momentul în care toată suflarea îşi începe cu mai mult dor urcuşul spre Înviere.
Duminica lăsatului sec de brânză este Duminica a patra din Triod, a Izgonirii lui Adam din Rai, care mai poartă şi denumirea de "Duminica Iertării", pentru că în această zi avem datoria de a ne cere iertare tuturor, pentru a ne putea angaja în parcursul duhovnicesc ce începe în ziua următoare, prima zi a Sfântului şi Marelui Post.
Cartea din care se citeşte cu precădere în această perioadă poartă aceeaşi denumire: "Triod" şi este o culegere minunată de texte pe care, citindu-le ori urmărindu-le pe parcursul slujbelor, intrăm în contact cu Duhul ortodoxiei şi ne educăm mintea şi sufletul în acest Duh, primind cunoştinţe teologice în duhul nostru.

Triodul Mic




***

Şezut-a Adam în preajma raiului, şi de goliciunea sa, plângând se tânguia: 

"Vai mie, celui ce m-am supus înşelăciunii celei viclene, 

şi am fost furat de ea şi de mărire m-am îndepărtat. 

Vai mie, celui dezbrăcat de nevinovăţie şi lăsat în sărăcie. 

Ci o, raiule, de acum nu mă voi mai desfăta întru dulceaţa ta. 

Nu voi mai vedea pe Domnul şi Dumnezeul şi Ziditorul meu; 

căci în pământ voi merge, din care am fost luat.

 Milostive, îndurate, strig către Tine: Miluieşte-mă pe mine, cel ce am căzut." 

(stihiră de la slujba Vecerniei de sâmbătă seara)

Călătoria virtuţilor s-a deschis. 

Cei ce voiţi să vă nevoiţi intraţi, încingându-vă cu nevoinţa cea bună a postului. 

Că cei ce se luptă după lege, după dreptate se şi încununează. 

Şi luând toată întrarmarea Crucii să ne luptăm împotriva vrăjmaşului, 

ca un zid nestricat ţinând credinţa, 

şi ca o platoşă rugăciunea şi ca un coif milostenia. 

În loc de sabie, postul care taie toată răutatea de la inimă. 

Cel ce face acestea, va primi cununa cea adevărată de la Împăratul tuturor, Hristos, în ziua judecăţii.

(Cântare de la slujba Utreniei)

(http://www.srpskoblago.org/Archives/Decani/exhibits/Collections/Genesis/CX4K2306_l.html)

Şi pentru că suntem la începutul Postului, mă rog să avem cu toţii un post binecuvântat, pe care să-l ducem ajutându-ne cu armele despre care scrie în cântarea de mai sus, pentru a primi cu toţii cununa cea adevărată de la Împăratul nostru.

La mulţi ani, Constantinilor şi Elenelor

Cu dorul şi dragostea lui Hristos, rănită fiind maica odraslei celei preadulce,
grăbindu-se a venit la sfântul Sion, la locul cel sfânt,
întru care s-a răstignit voind Mântuitorul nostru,
ca să ne mântuiască pe noi;
unde Crucea ridicând, bucurându-se a strigat:
Slavă Celui ce mi-a dăruit mie aceea de care aveam nădejde.

Lumina cea prealuminoasă, luceafărul cel de seară,
din necredinţă la credinţa Dumnezeirii venind,
te-ai adus să sfinţeşti pe popor şi cetatea.
Şi chipul Crucii pe Cer văzându-l, ai auzit de acolo:
Întru acesta biruieşte pe vrăjmaşii tăi;
de unde luând cunoştinţa Duhului,
preot te-ai uns şi împărat cu untdelemn,
întărind Biserica lui Dumnezeu,
părinte al ortodocşilor împăraţi,
al căruia şi sicriul izvorăşte tămăduiri,
Constantine cel ce eşti întocmai cu apostolii,
roagă-te pentru sufletele noastre.
(cântări de la vecernia sărbătorii Sfinţilor Împăraţi Constantin şi mama sa Elena)

"Eu pentru tine m-am făcut om..."

imagine

La scăldătoarea oilor zăcea un om în neputinţă
şi văzându-Te pe Tine, Doamne, striga:

"Om nu am ca atunci când se tulbură apa să mă arunce în ea
că până merg eu, altul apucă înaintea mea şi ia tămăduire,
iar eu zac neputincios."

Şi îndată, milostivindu-se Mântuitorul, a zis către dânsul:

"Eu pentru tine m-am făcut om, pentru tine m-am îmbrăcat cu trup,
iar tu zici că nu ai om. Ridică-ţi patul tău şi umblă!"

Toate îţi sunt Ţie cu putinţă, Doamne, toate Te ascultă, toate Ţi se supun.
Adu-Ţi aminte şi de noi şi ne miluieşte, ca un iubitor de oameni.
(Slava de la litie din Duminica Slăbănogului)

"Astăzi cuprinde mormântul pe Cel ce cuprinde făptura cu palma"

Pe Tine, Cel ce te îmbraci cu lumina ca şi cu un veşmânt,
pogorându-Te de pe lemn Iosif cu Nicodim şi văzându-Te mort,
gol, neîngropat, luând plângere cu umilinţă şi tânguindu-se au zis:
"Vai mie, preadulce Iisuse!
Pe Care, cu puţin mai înainte văzându-Te soarele răstignit,
cu întuneric s-a îmbrăcat
şi pământul de frică s-a cutremurat
şi catapeteasma Templului s-a rupt.
Dar iată, Te văd acum pe Tine,
supunându-Te morţii de bună-voie pentru mine.
Cum Te voi îngropa, Dumnezeul meu?
Sau cum Te voi înfăşura cu giulgiuri?
Sau cu ce mâini mă voi atinge de trupul Tău cel nestricat?
Sau ce cântări voi cânta ducerii Tale de aici, Îndurate?
Slăvesc Patimile Tale, cu cântări laud îngroparea Ta
împreună cu Învierea, cântând:
Doamne, slavă Ţie!"

(din Vecernia de Vineri - Săptămâna Patimilor)

Astăzi cuprinde mormântul pe Cel ce cuprinde făptura cu palma;
acoperă cu piatra pe Cel ce acoperă cerurile cu bunătatea;
doarme Viaţa şi iadul se cutremură şi Adam din legături se dezleagă.
Slavă rânduielii Tale, prin care, săvârşind toate,
ne-ai dăruit nouă odihnă veşnică,
prin Sfântă Învierea Ta cea din morţi.

(din Denia de Sâmbătă - Săptămâna Patimilor)

"Cel ce eşti necuprins, Doamne, slavă Ţie!"

 

Astăzi văzându-Te pe Tine, Cuvinte, spânzurat pe Cruce,

Fecioara cea fără prihană, tânguindu-se cu milă ca o maică,

s-a rănit la inimă cu amar, 

şi suspinând cu durere din adâncul sufletului,

zgâriindu-şi obrazul, se chinuia;

de aceea în piept bătându-se, striga cu jale:

"Vai, mie, Dumnezeiescule Fiu!

Vai mie, Lumina lumii!

Cum ai apus de la ochii mei, Mielul lui Dumnezeu?"

Pentru care oştile celor fără de trupuri erau cuprinse de spaimă, zicând:

"Cel ce eşti necuprins, Doamne, slavă Ţie!"

(Denia de Joi seara - în Săptămâna Patimilor )

"Rămâneţi în Mine, ca să aduceţi struguri, că Eu sunt viţa vieţii"

Învăţând spre cele de taină, Doamne, pe ucenicii Tăi, i-ai învăţat zicând: "o, prietenilor! Vedeţi să nu vă despartă de Mine vreo frică; că deşi pătimesc, dar pentru lume pătimesc. Să nu vă smintiţi deci în Mine, că n-am venit să-Mi slujească cineva Mie, ci să slujesc Eu şi să-Mi pun sufletul răscumpărare pentru lume. De-Mi sunteţi deci prieteni, faceţi ca Mine; cel ce voieşte să fie întâi, să fie cel din urmă; stăpânul, ca slujitorul. Rămâneţi în Mine, ca să aduceţi struguri, că Eu sunt viţa vieţii"

(din Denia de Miercuri seara - în Săptămâna Patimilor)

"Iubeşte-mă pe mine, ceea ce Te iubesc..."

Pe Tine, Fiul Fecioarei, cunoscându-Te desfrânata că eşti Dumnezeu
a zis cu plângere rugându-se ca una ce făcuse lucruri vrednice de lacrimi
Dezleagă-mi datoria, precum mi-am dezlegat şi eu părul;
iubeşte-mă pe mine, ceea ce Te iubesc, care după dreptate eram urâtă
şi Te voi propovădui ca şi vameşii, făcătorule de bine, iubitorule de oameni.

Mirul cel de mult preţ l-a amestecat desfrânata cu lacrimi
şi l-a turnat peste preacuratele Tale picioare, sărutându-le.
Ci, precum pe aceea îndată o ai îndreptat, dăruieşte-ne şi nouă iertare,
Cel ce ai pătimit pentru noi şi ne mântuieşte pe noi.

Când aducea păcătoasa mirul, atunci s-a tocmit ucenicul cel fără de lege.
Aceea se bucura turnând mirul cel de mult preţ,
iar el se grăbea să vândă pe Cel fără de preţ;
aceea a cunoscut pe Stăpânul, iar acesta se despărţea de Stăpânul;
aceea se mântuia, iar Iuda se făcea rob vrăjmaşului.
Rea este lenevirea, mare este pocăinţa, pe care dăruieşte-o mie, Mântuitorule,
Cel ce ai pătimit pentru noi şi ne mântuieşte pe noi.

(Din stihirile deniei de Marţi seara din Săptămâna Mare)

"Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul"

Să lepădăm lenea departe de la noi, şi să întâmpinăm pe Hristos, Mirele cel fără de moarte, cu făclii luminoase şi cu cântări, grăind: "Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul".

Să avem din destul în vasele sufletului nostru untdelemn de împărtăşire, ca nefăcând vremea răsplătirilor vreme de cumpărare, să cântăm: "Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul".

Câţi aţi luat talantul de la Dumnezeu, înmulţiţi-vă harul încă pe atâta, cu ajutorul lui Hristos, Celui ce l-a dat, cântând: "Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul".

(din Tricântarea de la Denia de Luni seara în Săptămâna Mare)

"....Şi împreună vă voi înălţa pe voi la Ierusalimul cel de sus"

Mergând Domnul spre Patima cea de bunăvoie, a zis apostolilor pe cale:
Iată, ne suim în Ierusalim şi se va da Fiul Omului precum scrie despre Dânsul.
Să venim dar şi noi cu gânduri curate, să mergem împreună cu Dânsul şi împreună să ne răstignim
şi să ne omorâm pentru Dânsul, despre desfătările lumeşti;
ca să şi vieţuim împreună cu Dânsul şi să-L auzim pe El zicând:
De acum, nu Mă voi mai sui în Ierusalimul cel pământesc, ca să pătimesc;
ci Mă voi sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru
şi împreună vă voi înălţa pe voi la Ierusalimul cel de sus, în împărăţia cerurilor.
(stihiră de la Denia din Duminică seara - în Săptămâna Mare)

Luni, in Intâia săptămână a Postului

Luminat să primim, credincioşilor, intrarea Postului
şi să nu ne mâhnim, ci să ne spălăm feţele noastre
cu apa nepătimirii,
binecuvântând şi preaînălţând pe Hristos în veci.
***

Cu untdelemnul milostivirii ungându-ne noi sufletul,
să nu grăim multe către Tatăl nostru Cel din ceruri,
rugăciuni trimiţând,
binecuvântând şi preaînălţându-L în veci.

***
Ziua postului părăsire de păcate să-ţi fie, suflete
şi către Dumnezeu plecare şi apropiere;
ca să scapi din prăpastia răutăţii
şi să iubeşti numai căile care duc la odihna cea de acolo.

***
Venit-a postul, maica curăţiei,
cea care învinovăţeşte păcatul
şi este vestitoarea pocăinţei,

purtarea îngerilor

şi mântuirea oamenilor;
să strigăm credincioşii:

Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi

(Stihiri de la Lunea din prima săptămână a Postului)