"Cum poate să cuprindă cineva în cuvinte puţine toate cele ce se cuvin mântuirii sufleteşti? [...]
Se cuvine a şti că Hristos Mântuitorul Adevăratul Dumnezeul nostru, Care vrea ca tot omul să se mântuiască şi să ajungă la cunoştinţa adevărului, faptele bune le-a hotărât şi caută şi cere de la toţi creştinii ortodocşi, atât călugărilor, cât şi mirenilor ce trăiesc în mijlocul lumii cu neveste şi copii, cea mai sârguitoare lucrare a unor asemenea fapte bune, adică înfăptuirea dumnezeieştilor Sale porunci evanghelice [...] Şi nu cu osteneală trupească se înfăptuiesc sfintele lui porunci, ci numai cu bunăvoire sufletească, pentru că jugul poruncilor este binele, iar sarcina lucrării lor e uşoară, nu atârnă dar de osteneală trupească, dar de învoire sufletească [...]
Poruncile evanghelice, iar mai ales cele cuprinzătoare în ele, sunt atât de trebuitoare pentru mântuire, încât măcar una de va scăpăta, mântuirea sufletului nu se face, iar acestea sunt:
- dragostea către Dumnezeu şi către aproapele său,
- blândeţe şi smerenie,
- pace cu toţi şi răbdare,
- aproapelui tău să-i ierţi din inimă greşelile,
- pe nimeni să nu osândeşti,
- ură faţă de nimeni să nu ai,
- să-ţi iubeşti vrăjmaşii,
- milostenie după putere să faci şi sufletească şi trupească,
Iar mai vârtos decât toate, a iubi pe Dumnezeu din toată inima sa şi cu toată tăria sa, şi cu tot cugetul său, şi pe aproapele său ca pe sine însuşi [...]
***
Încă se mai cuvine creştinilor ortodocşi să păzească şi să păstreze cu sârguinţă şi poruncile bisericeşti, pentru că sunt foarte trebuincioase pentru mântuire. Iară taina pocăinţei se sprijină pe aceea ca să se pocăiască cu adevărat înaintea lui Dumnezeu şi să se îndepărteze de păcatele sale, şi punere înainte să aibă ca, prin ajutorul Lui, mai mult la ele să nu se întoarcă. La fel şi înaintea duhovnicului ca înaintea însuşi a lui Dumnezeu să mărturisească toate păcatele sale şi dezlegare de la el să primească, şi canonul, adică epitimia, de la el să ia pentru greşelile sale, după rânduiala Bisericii şi după puterea Sfintelor Pravile.
Pentru pregătirea către împărtăşirea Sfintelor Taine, încă şi acestea vă mai răspund, precum că se cuvine a se face după rânduiala Sfintei Biserici, adică cu mărturisire curată, cu post şi umilinţă şi cu împăcare desăvârşită cu toţi, şi cu ascultare în zilele hotărâte a toată Pravila Bisericească (citirea Rânduielii Sfintei Împărtăşanii), şi celor ce nu au canon să care să-i oprească de la împărtăşire, să se apropie şi cu frică şi cu cutremur, cu credinţă şi cu dragoste şi cu închinare cuviincioasă unuia Dumnezeu, de împărtăşirea cu Preacinstitele şi de viaţă făcătoarele Taine ale lui Hristos întru iertare de păcate şi viaţa veşnică.
***
Iar întru aşezarea casei şi a nevestei, şi a copiilor, şi pentru toată datoria creştinească puteţi avea cea mai desăvârşită povăţuire din învăţăturile de Sfântul Duh luminate ale Sfântului Ioan Gură de Aur şi a altor sfinţi, citindu-le cu luare aminte şi cu frica lui Dumnezeu."
(Extras din Sf. Paisie de la Neamţ, Cuvinte şi scrisori duhovniceşti, vol. 1, Iaşi, Doxologia, 2010)