{O carte pe lună} 11. Cum să-ți îmblânzești rebelul interior

Provocarea {O carte pe lună} se apropie de final. N-aș fi crezut că va fi atât de greu. Și cred că nici voi, dacă ați citit și încercat să lucrați măcar la câteva din cărțile propuse. Poate ar fi trebuit să vă prezint această carte de la început. Sau poate acum e cel mai bine, pentru că, văzând practic că vă confruntați cu greutăți, să recunoașteți acest rebel interior. Cartea acestei luni este Cum să-ți îmblânzești rebelul interior - Ghid pentru transformarea comportamentului de autosabotare. Tot un ghid, scris de Pauline Wallin, psiholog clinician cu practică privată, autoarea a numeroase articole în ziare și reviste. Despre carte, Albert Elis, un alt psiholog renumit spunea că „această carte arată cu claritate cititorilor câteva dintre modurile în care se sabotează singuri și explică foarte clar cum pot modifica acest eșec.”
Cine e rebelui interior? Veți afla mai multe citind în carte. Eu redau aici doar câteva modalități prin care acesta încearcă să preia controlul asupra vieții tale:

Photo by NeONBRAND on Unsplash

• Comportamente adictive
• Furia
• „Bietul de mine” (autocompătimirea)
• Incapacitatea autosabotoare de a acționa

Probabil că le cunoașteți din experiență; eu știu că m-am confruntat de multe ori cu ele.
Autoarea concluzionează:
„Rebelul interior, ca parte din mintea ta, are putința de a-ți sabota și cel mai bine intenționate eforturi, dar partea ta rațională e și ea perfect echipată ca să mențină un echilibru sănătos.
Nu vei ajunge niciodată să deții un control total asupra impulsurilor tale - cel puțin așa sper, pentru că latura pozitivă a impulsivității o constituie spontaneitatea și creativitatea. Tocmai din acest motiv trebuie să ții permanent o portiță deschisă pentru capricii și dorințe. Firește, pe acolo vor scăpa din când în când unele impulsuri contraproductive, dar acum, că ai câteva instrumente cu care să te ocupi de ele, poți să le reduci la minimum impactul negativ. Nu va mai trebui să te simți la cheremul rebelului tău interior.”
Vă doresc spor la lectură și la lucru, ca de obicei!

{O carte pe lună}: 5. Cultivă-ți viziunea

În cartea prezentată luna trecută, unul dintre motivele principale pentru care nu reușim în realizarea unor lucruri în viață este tocmai absența viziunii. Cartea pe care v-o propun în această lună se numește Cultivă-ți viziunea. Planul lui Dumnezeu pentru cultivarea și păstrarea viziunii personale, scrisă de Andy Stanley.
După cum spune autorul, cultivarea propriei viziuni este cursul pe care orice om îl urmează pentru a-și transforma visele în realitate. Este procesul prin care ideile și convingerile prind substanță.
Stanley propune o formulă simplă:
CULTIVAREA VIZIUNII=INSPIRAȚIE+CONVINGERE+ACȚIUNE+HOTĂRÂRE+ÎMPLINIRE
Viziunea dă semnificație detaliilor altfel nesemnificative din viața noastră. Ea reunește patru aspecte în țesătura experienței noastre zilnice:

• Pasiunea
• Motivația
• Direcția
• Scopul

Dacă despre acestea ați mai citit în multe alte cărți de dezvoltare personală, Stanley vine cu perspectiva creștină.
Ca și creștini, avem nevoie să ne subordonăm viziunea lui Dumnezeu, a descoperi viziunea Lui pentru ceea ce ar putea și ar trebui să fie viața noastră.
”Căci a Lui făptură suntem, zidiți întru Iisus Hristos spre fapte bune, pe care mai înainte le-a gătit pentru noi, ca să umblăm întru ele.” (Efes. 2, 10)
Iată și cele 20 de cărămizi care construiesc viziunea, pe care le găsim detaliate în carte:

Photo by CHU TAI on Unsplash

1. Viziunea începe ca o preocupare
2. Viziunea nu reclamă neapărat acțiune imediată
3. Roagă-te să ți se ofere prilejuri favorabile și fă planuri de parcă Dumnezeu ți-a răspuns deja la rugăciuni
4. Dumnezeu folosește împrejurările în care te afli pentru a te pregăti și pentru a te duce în poziția din care să poți realiza viziunea pe care El o are pentru viața ta
5. Ce plănuiește Dumnezeu, El și călăuzește spre împlinire
6. Fă câțiva pași înainte de a spune ceva; cercetează, apoi inițiază!
7. Prezintă-ți viziunea ca pe o soluție la o problemă ce trebuie rezolvată imediat
8. Comunică-ți viziunea oamenilor potriviți la momentul potrivit
9. Nu te aștepta ca alții să-și asume un risc mai mare sau să facă sacrificii mai mari decât tine
10. Nu confunda planurile tale cu viziunea lui Dumnezeu
11. Viziunile se cizelează - ele nu se schimbă; planurile se revizuiesc; ele rareori rămân aceleași
12. Răspunsul tău la critică să fie rugăciunea, aducerea aminte și, dacă este necesar, o revizuire a planului
13. Viziunile prosperă într-un climat de unitate; ele mor într-un mediu dezbinat.
14. Abandonează viziunea înainte de a-ți abandona integritatea morală
15. Nu te lăsa abătut în viziunea pe care o ai
16. Există un potențial divin în tot ce preconizezi să faci
17. Sfârșitul viziunii pe care ți-a dat-o Dumnezeu este Dumnezeu
18. Menținerea viziunii necesită aderarea la un set de convingeri și atitudini comportamentale fundamentale
19. Viziunile reclamă o atenție constantă
20. Menținerea viziunii reclamă o gestionare îndrăzneață.

Voi aveți o viziune? În ce domeniu?
Spor la lectură și la lucru!

Lumină de seară

"Dar și acum îndură-te, și acum miluiește-mă și aprinde-mi, Hristoase al meu, căldura inimii mele, pe care a stins-o ușurătatea cărnii mele ticăloase, somnul, săturarea pântecelui și băutul a mult vin. Acestea au stins flacăra în tot sufletul meu și au uscat izvorul, țâșnirea lacrimilor. Flacăra odrăsleşte lacrimile, iar lacrimile flacăra, întru care m-au adus indeletnicirea celor dumnezeiești,  meditarea poruncilor. Și paza rânduielilor Tale, care și-au luat împreună - lucrătoare cu ele pocăința, și ele m-au făcut să stau în mijlocul celor ce sunt și a celor viitoare; de unde, ajungând dintr-o dată afară din cele văzute, am căzut cu frică de unde am fost izbăvit. Iar văzând de departe cele viitoare, în mine s-a aprins focul dorului și după puțin s-a văzut în chip negrăit o flacără - mai întâi în mintea, iar mai apoi în inima mea - și flacăra dorului dumnezeiesc a făcut să țâșnească lacrimile și mi-a dat împreună cu ele o dulceață negrăită. Increzându-mă, deci, în mine însumi, căci îmi spuneam: nu poate să se stingă, că arde prea frumos,  și lenevindu - mă am slujit nebunește somnului și ghiftuirii pântecelui și, inmuindu-mă, am folosit mult vin; nu mă îmbătam dar mă ghiftuiam; și îndată s-a stins minunea aceea cutremurătoare, dorul inimii,  flacăra care ajungea până la cer și ardea cu putere în mine, dar nu mistuia ființa ierboasă (is. 40,6) care e în măruntaiele mele, ci  - o minune - o prefăcea întreagă în flacără și iarba care atingea focul nu ardea deloc, sau, mai bine zis, focul nu ardea iarba, se unea cu ea și o păstra întreagă nemistuita (iş 3,2). O putere a focului dumnezeiesc, o lucrare străină!  Cel ce faci să se destrăme stânci și dealuri numai de frica ta și de fața Ta  (ps 113, 6-7, idt 16, 15), Hristoase, Dumnezeul meu, cum te amesteci cu iarba cu întreaga ființă dumnezeiască,  Dumnezeul meu, Cel ce locuiești într-o lumină cu totul de nesuportat? Cum rămânând neschimbat, cu totul neapropiat, păzești ființa ierbii și păstrând-o neschimbată o schimbi întreagă și, rămânând ea iarbă e lumină, dar lumina nu e iarbă,  ci Tu,  Lumina, Te unești fără contopire cu iarba și iarba se face ca lumina fiind prefăcută fără schimbare?" (Sf. Simeon Noul Teolog, Imne, p.175-176)

12 atitudini sfințitoare pentru o soție

De când e blogul acesta tot am postat articole despre viața de om căsătorit, căi de dobândire și de păstrare a armoniei în cuplu și mai ales despre femeia căsătorită.
Pentru astăzi vă propun să meditați asupra a 12 atitudini dezirabile ale unei soții. Deși toate aceste atitudini se manifestă unitar, dar și adecvat diferitelor momente, atunci când există, totuși, cu ajutorul Domnului, de dragul organizării voi încerca o abordare lunară a fiecăreia, că tot suntem la început de an.

Deci, o soție vrednică...

1. Este cumpătată,
curată, gospodină,
bună, plecată soțului său (supusă), ca să nu fie defăimat cuvântul lui Dumnezeu. (Tit 2, 5)
2. Își iubește soțul (Tit 2, 4)
3. Este de încredere (Pilde 31, 11)
4. Îl încurajează și îl sprijină (Pilde 14, 1)
5. Este iubita lui (I Cor 7, 2-5)
6. Îl ajută la cizelare (Pilde 27, 17)

7. Este alături de el și nu împotriva lui în provocările vieții (Ecclesiastul 4, 12)
8. Își respectă soțul (Efeseni 5, 33)
9. Îi poartă sarcinile (Galateni 6, 2)
10. Se preocupă mai ales de propriile păcate și nu de ale soțului (Matei 7, 5)
11. Este recunoscătoare, nu cârtitoare (Filipeni 2, 14)
12. Își iartă soțul (Matei 18, 22)

Cred și am mai spus-o că a fi soție bună e o calitate la care se ajunge lucrând zi de zi, la orice vârstă. Este o provocare pe care avem nevoie să ne-o asumăm zilnic. Este vorba de a avea o atitudine orientată spre excelență și în acest ”domeniu”. Astfel încât, lucrând cu harul înnoitor primit la taina Cununiei să avem o căsnicie spre slava Lui și spre bucuria noastră.

Vă doresc seninătate în Domnul!