Am zis sa incep si eu cu o postare de anul nou, deja suntem in 4 ianuarie.
Vad ca 2009 a inceput cum s-a sfarsit 2008. In acelasi ton ciudat, necunoscut.
Nu am niciun plan pentru anul acesta. E ciudat pentru mine, anii trecuti, in perioada asta faceam bilanturi, ma pregateam sufleteste pentru ce ma asteapta sau ce astept... Anul acesta, nu "ma asteapta" nimic si nu astept nimic.
Sunt exact ca un caiet cu 365 de file albe, pe care astept sa scriu, ce traiesc, in fiecare zi. (am auzit asta pe undeva, nu mai stiu pe unde, nu-s originala)
Intotdeauna am avut imaginea asta despre viata mea, ca e ca un joc tetris, in care vin formele, eu doar trebuie sa fiu atenta, sa le orientez si sa le aranjez in pozitie buna. Imi era ciuda cumva, imi parea cam previzibila si in acelasi timp cam... lipsita de libertate.
As fi vrut sa fie invers, eu sa fiu cea care propun formele si tot eu sa dictez directia si aranjamentul. Sa am cumva o imagine de ansamblu, sa stiu desenul la care vreau sa ajung, ca la mozaic.
Acum ma vad in situatia ca nu stiu nici formele, nu stiu nici imaginea. Ca sunt doar pe un drum, catre ceva ce nu cunosc, ca nu am instrumentele cunoasterii acelui ceva, dar cu increderea ca e bine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
{Jurnal de recunostinta} Ziua a 10-a: Miracolul vietii
Azi sunt recunoscatoare pentru miracolul vietii care a ajuns si la mine dupa zeci, sute de mii de ani de existenta pe aceasta planeta, si ca...
-
Cand slaviti ucenici Asculta mai multe audio Evenimente » Troparul Joiei celei Mari (la Denie / Utrenie) "Când slăviţii ucenici...
-
Azi sunt recunoscatoare pentru miracolul vietii care a ajuns si la mine dupa zeci, sute de mii de ani de existenta pe aceasta planeta, si ca...