Se afișează postările cu eticheta Viata crestina - femeia si bucuria lecturii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Viata crestina - femeia si bucuria lecturii. Afișați toate postările

joi, 2 ianuarie 2020

Proiecte pentru suflet si inima


La multi ani! Deja 2 ianuarie 2020
Anul acesta, pe langa proiectele profesionale pe care le am in desfasurare, imi propun niste proiecte de lectura pentru suflet:
1. Biblia intr-un an
2. Filocalia intr-un an

1. Desi lectura Bibliei este obligatorie pentru tot crestinul, trebuie sa recunosc ca, in ciuda faptului ca ma apuc structurat in fiecare an de acest proiect, la un moment dat, mai devreme sau mai tarziu, ma ratacesc si ajung sa citesc tot in salturi. Incep atunci sa citesc carti intregi odata (cum sunt cartile regilor sau ale proorocilor) si las zile intregi in care nu mai citesc deloc. Sau invers 😅. Se pare ca nu mi se potriveste stilul militaresc, in care sa-mi propun un numar de pagini pe zi, program pe care sa-l urmez apoi cu sfintenie tot anul. Asa incat, desi exista numeroase sugestii si tabele de planificare a lecturii, anul acesta am decis sa ma organizez altfel, dupa o structura care sa se potriveasca mai bine felului meu de a fi.
Cateva lucruri am avut in vedere:
Mai intai, am hotarat ca vreau sa citesc o data atat Vechiul, cat si Noul Testament (in paralel, adica).
Apoi, am stabilit ca unitatea de masura este anul. Subunitatea, luna. Am impartit matematic dupa numarul de pagini, pe 12 luni, ambele Testamente. Nu mi-am mai facut vreo planificare scrisa de lectura, ci am pus cate un semn in dreptul fiecarei cantitati de pagini corespunzatoare fiecarei luni.
La Biblia pe care o am eu, impartirea a dus la aproximativ 90 pagini/luna pentru Vechiul Testament si 25 pagini/luna - Noul Testament. Aproximativ, pentru ca nu am pus semn chiar in mijlocul capitolului, daca asa cadea matematic. Dupa aceasta impartire, Biblia mea arata cam asa:



Pentru urmarirea lecturii zilnice, am pus semne de carte diferite ca si culoare.

 In felul acesta, lectura Bibliei devine mai ``naturala`` pentru mine.

2. Al doilea mare proiect de lectura pentru anul acesta, Filocalia intr-un an, este mai simplu; ca structura ma refer. Filocalia este deja impartita in 12 volume, tot ce-mi mai ramane de facut este sa citesc un volum pe luna. Spuneam despre simplitatea ca structura. Ca si lectura, fiind atat de consistenta din punctul de vedere al continutului si necesitand o anume pregatire, sper sa-mi ajute Domnul sa pot duce pana la capat si acest proiect si sa fie si spre folosul meu si al celorlalti. Personal, simt mare nevoie. In ultima vreme, lecturile mele au fost cu precadere profesionale si am simtit intrucatva o anume ariditate sufleteasca si imprastiere. M-am vazut agatandu-ma ca de masca de oxigen de cartile duhovnicesti... Insa mastile de oxigen din avion, dincolo de faptul ca se desprind din cutia lor in caz de depresurizare a cabinei - ceea ce indica la nivel sufletesc ca simteam deja acea stare de ``depresurizare``, nici nu sunt mobile, deci nu le poti purta cu tine ``in afara cabinei`` - adica, la nivel sufletesc, cateva randuri citite sporadic nu pot sustine viata in tumultul ei.  Lectura duhovniceasca sustinuta si constanta e de mare ajutor la recentrare si reconectare cu ceea ce este esential pentru viata noastra - Duhul Insusi - dar in anul ce a trecut am tinut-o la limita de supravietuire, iar asta s-a simtit la nivel sufletesc. Poate de aici si intentia declarata de fericire pentru 2020, care la o prima vedere ar putea parea un truism (pentru ca noi, in fapt, tot ce suntem si facem, le facem cu speranta de a fi fericiti. Iar atunci cand si implinim tot ce ne propunem, ar trebui sa fie inteles de la sine ca suntem fericiti. Insa, daca nu suntem permanent atenti la legatura cu Dumnezeu si nu suntem in orice clipa conectati la El, orice am face, oricat de inaltator si oricat de implinitor ar parea, nu ne satisface deplin si nu ne aduce fericirea dorita - iar experienta anului 2019 imi confirma inca o data ipoteza, daca mai era nevoie - si se pare ca era nevoie, de vreme ce s-a intamplat asa!).
Revenind la Filocalie, marile intalniri ale lunii ianuarie vor fi cu sf. Antonie cel Mare (pe care il si praznuim in Biserica Ortodoxa la data de 17 ianuarie), avva Evagrie Ponticul, sf. Ioan Casian, care anul acesta va fi praznuit chiar pe 29 februarie, fiind an bisect), Nil Ascetul, Marcu Ascetul, Diadoh al Foticeii si Isaia Pustnicul.

Va doresc un an cat mai ``ozonat`` duhovniceste!





marți, 10 decembrie 2019

{O carte pe lună} 12. Curajul de a fi vulnerabil

Iată că am mai ajuns la sfârșitul unui an. Când am început acest proiect, vă mărturisesc că am avut teama că va fi ca altele începute tot aici. Scrisul pe blog nu este întotdeauna o prioritate și chiar a fost o provocare să duc la capăt ce mi-am propus. Am rugat însă pe Dumnezeu să-mi sprijine determinarea (mai știți? cuvântul anului!) și în ce privește a vă recomanda câte o carte în fiecare lună și iată că m-a ajutat. Slavă Ție, Doamne! Sper ca și vouă să vă fi fost de folos și să fi citit și lucrat măcar la una dintre cărți. Ultima carte pe care v-o propun în acest an 2019 este Curajul de a fi vulnerabil, a lui Brené Brown. Am avut prima dată contact cu ea mai înainte de a-i fi traduse cărțile, urmărind-o într-o prezentare pe TED, exact pe această temă a vulnerabilității. Mi-a plăcut tare mult cum a expus. Este profesoară universitară, autoare de cărți și articole și vorbitoare în public din Statele Unite. Actualmente, este cercetătoare la Colegiul Postuniversitar de Asistență Socială de la Universitatea din Houston, Texas. S-a ocupat de cercetare într-o arie largă de subiecte, care include vulnerabilitatea, curajul, sentimentul valorii personale și cel al rușinii și a ținut conferințe pe aceste teme.
După cum ați văzut de-a lungul anului, prezentările de carte nu sunt tocmai un rezumat al cărții propuse, dar vă ofer câteva idei de lucru cuprinse în parcursul respectivului volum.
Și acum, voi reda miturile vulnerabilității despre care vorbește autoarea:
  • Vulnerabilitatea înseamnă slăbiciune
  • Nu stă în firea mea să fiu vulnerabil
  • Să fii vulnerabil înseamnă să renunți la intimitate
  • Cel mai important este să te descurci de unul singur
Și iată câteva rânduri din carte, cu care voi și încheia:
„A îndrăzni cu orice preț n-are legătură cu înfrângerea sau cu victoria. În esență, e vorba de curaj. Într-o lume dominată de cultura nemulțumirii și de rușine și în care a-ți fi teamă a devenit a doua noastră natură, vulnerabilitatea e ceva subversiv. Ceva inconfortabil. Este și cam periculoasă, câteodată. Și, fără îndoială, a ne expune pe noi înșine presupune un risc mai mare de a fi răniți. Cu toate acestea, când mă gândesc la viața mea, la ce a însemnat pentru mine să îndrăznesc cu orice preț, pot spune cu sinceritate că numic nu e la fel de inconfortabil, de periculos și de dureros decât să stai și să te gândești la viața ta și să te întrebi cum ar fi fost dacă ai fi avut curajul să te arăți celorlalți așa cum ești tu, în realitate”
 Spor la lectură!



marți, 12 noiembrie 2019

{O carte pe lună} 11. Cum să-ți îmblânzești rebelul interior

Provocarea {O carte pe lună} se apropie de final. N-aș fi crezut că va fi atât de greu. Și cred că nici voi, dacă ați citit și încercat să lucrați măcar la câteva din cărțile propuse. Poate ar fi trebuit să vă prezint această carte de la început. Sau poate acum e cel mai bine, pentru că, văzând practic că vă confruntați cu greutăți, să recunoașteți acest rebel interior. Cartea acestei luni este Cum să-ți îmblânzești rebelul interior - Ghid pentru transformarea comportamentului de autosabotare. Tot un ghid, scris de Pauline Wallin, psiholog clinician cu practică privată, autoarea a numeroase articole în ziare și reviste. Despre carte, Albert Elis, un alt psiholog renumit spunea că „această carte arată cu claritate cititorilor câteva dintre modurile în care se sabotează singuri și explică foarte clar cum pot modifica acest eșec.”
Cine e rebelui interior? Veți afla mai multe citind în carte. Eu redau aici doar câteva modalități prin care acesta încearcă să preia controlul asupra vieții tale:
Photo by NeONBRAND on Unsplash
  • Comportamente adictive
  • Furia
  • „Bietul de mine” (autocompătimirea)
  • Incapacitatea autosabotoare de a acționa
Probabil că le cunoașteți din experiență; eu știu că m-am confruntat de multe ori cu ele.
Autoarea concluzionează:
„Rebelul interior, ca parte din mintea ta, are putința de a-ți sabota și cel mai bine intenționate eforturi, dar partea ta rațională e și ea perfect echipată ca să mențină un echilibru sănătos.
Nu vei ajunge niciodată să deții un control total asupra impulsurilor tale - cel puțin așa sper, pentru că latura pozitivă a impulsivității o constituie spontaneitatea și creativitatea. Tocmai din acest motiv trebuie să ții permanent o portiță deschisă pentru capricii și dorințe. Firește, pe acolo vor scăpa din când în când unele impulsuri contraproductive, dar acum, că ai câteva instrumente cu care să te ocupi de ele, poți să le reduci la minimum impactul negativ. Nu va mai trebui să te simți la cheremul rebelului tău interior.”
Vă doresc spor la lectură și la lucru, ca de obicei!

marți, 15 octombrie 2019

{O carte pe lună} 10. Ascultă-mă ca să te ascult


Ne aflăm în luna a 10-a a anului. A 10-a carte pe care v-o recomand este Ascultă-mă ca să te ascult, a lui Michael P. Nichols. Tot o carte cu exerciții, în care autorul, profesor de psihologie la colegiul William & Mary, terapeut și orator de succes, pornește de la dorința omului de a fi înțeles și explică de ce ascultatul este atât de important, cum ne modelează și ne unește ascultatul unii cu ceilalți, care sunt lucrurile care întrerup comunicarea. În continuare, ne sunt prezentate motivele reale pentru care unii oameni nu ascultă, lipsa capacității de amânare a împlinirii propriilor nevoi, presupunerile ascunse, ori emoțiile care ne fac defensivi. În continuare, autorul arată cum să fim empatici, cum să fim cu adevărat atenți la nevoile interlocutorilor și cum să dezactivăm reactivitatea emoțională. În cele din urmă, câteva capitole despre ascultarea în diferite contexte: parteneri intimi, familia, copii și adolescenții, prietenii și colegii.
Cu siguranță, nu pot reda aici toate lucrurile importante cuprinse în 450 de pagini.
Photo by rawpixel on Unsplash
Așa încât mă opresc la ascultarea între partenerii intimi. Autorul spune că multe cupluri își văd problemele ca fiind mai grave decât sunt. Adevărata tragedie provocată de această situație dramatică este că abilitatea noastră de a vedea ceea ce se întâmplă este compromisă. Ne concentrăm asupra lucrurilor neplăcute pe care le face partenerul nostru și ne vedem problemele ca fiind inevitabile.
Atunci când totul este spus și făcut, căsătoria și faimoasele ei complicații pot fi clarificate concentrându-ne pe un lucru: tiparul de bază al interacțiunii dintre două persoane. Începe de la lucrurile dureroase pe care le face partenerul tău - evitarea sau egoismul sau instabilitatea - dar apoi întreabă-te: Care este jumătatea complementară a acestui tipar?

Plângere Completare
Nu vorbește cu mine Nu îi place felul în care asculți
Nu este foarte afectuoasă Are resentimente nedestăinuite
Este egoist Crede că ești egoistă
Nu mă întreabă niciodată ce fel de zi am avut Nu îl întrebi niciodată ce fel de zi a avut

Cealaltă jumătate a ecuației - partea ta - nu trebuie să fie ceva ce faci care să provoace problema. Poate fi doar felul tău de a menține situația.

Ce te deranjează Ce menține situația
Mă atinge într-un fel care mă deranjează El se gândește: „Hai să o luăm de la capăt!”
Nu îi arăți cum îți place să fii atinsă Nu te lasă să ajungi la esența grijilor tale și te face să simți că a înțeles

marți, 9 iulie 2019

{O carte pe lună} 7. Cum e să fii căsătorit cu mine?

Lună de vară, lună de vacanță. Dar preocupările pentru îmbunătățirea relației de căsătorie nu trebuie să ia vacanță. Cum e să fii căsătorit cu mine? V-ați pus vreodată această întrebare? Dacă nu, poate e momentul să o faceți, ajutându-vă de exercițiile propuse de Linda Dillow.



Ceea ce vei deveni ca soție influențează intimitatea, pasiunea și bucuria trăite în căsnicie.
Dar cum ajungi unde îți dorești?
În Cum e să fii căsătorit cu mine?, Linda Dillow vă provoacă să vă puneți întrebări riscante:
  • Cum e sa fie sotul meu?
  • Cum e sa faca dragoste cu mine?
  • De ce ma incapatanez sa fiu suparata pe el?
Photo by Nathan Dumlao on Unsplash
Extrem de sincera si personala, Linda va dezvaluie cele mai bune si cele mai rele lucruri pe care le-a facut in cei aproape cincizeci de ani de casnicie si va conduce spre inima lui Dumnezeu ca sa aflati cum poate fi casnicia voastra. Oferindu-va indrumare pentru scrierea propriei declaratii de intentie cu privire la casatorie, "Cum e sa fii casatorit cu mine?" vorbeste despre diferenta dintre a avea dorinta sa ai o casnicie mai buna si a-ti stabili telul de a avea o casnicie mai buna in timp ce te privesti in oglinda pentru a vedea in ce fel te poti schimba.
De fapt, aceasta nu este deloc o carte despre casatorie.
Este o carte despre cum sa-ti traiesti casatoria din plin, zi dupa zi si an dupa an, devenind sotia care iti doresti sa fii si urmarind efectul pe care acest lucru il are asupra propriei casnicii.
Cuprinde un studiu biblic pentru zece sau douasprezece saptamani
Linda Dillow este autoarea a numeroase carti, printre care "Linisteste-mi inima ingrijorata", "Partenera creativa" si "Conversatii intime" (scrisa impreuna cu Lorraine Pintus), cu vanzari de peste 1,5 milioane de exemplare.
Cunoscuta vorbitoare la conferintele pentru femei din lumea intreaga, Linda locuieste in Monument, Colorado, cu sotul ei, Jody. Familia Dillow are patrucopii si zece nepoti. 

Ce pot să spun eu în urma experienței personale de a folosi această carte în seminariile pe care le țin eu? Este de foarte mare ajutor. Vine cu idei la care este esențial să ne gândim.

marți, 11 iunie 2019

{O carte pe lună}: 6. Organizarea perfectă a timpului

Da, îmi place să fiu organizată. De fapt, mare parte din liniștea pe care o trăiesc eu este datorată și faptului că, organizându-mi activitățile pe cât posibil, evenimentele posibil aducătoare de stres sunt ferite de acela al precipitării și lipsei timpului (deși nu sunt total scutită de aceasta). Îmi place să savurez momentele vieții, așa încât cred că unul din primele lucruri pe care m-am străduit să-l învăț a fost acela al gestionării timpului.


Îmi aduc aminte de anii de gimnaziu în care, lipsită de mijloacele tehnice actuale, îmi făceam singură planificări desenate pe coli de scris. E drept că uneori rămâneam frustrată dacă nu reușeam să duc la capăt tot ce îmi propun (din cauza perfecționismului), însă în timp mi s-a format o abilitate care a devenit o resursă extrem de valoroasă în zilele noastre.
O carte foarte folositoare în acest sens este Organizarea perfectă a timpului. Tot ceea ce îți trebuie pentru a reuși de prima dată, de Ted Johns.
Apărută la noi în 1998, cartea aceasta mi-a fost de mare folos de-a lungul vremii.
Deși e adresată în special managerilor, fiind scrisă de un consultant în afaceri, cartea e deosebit de importantă pentru oricine vrea să își formeze această deprindere de a stăpâni cât de cât timpul acesta care zboară nici nu știi când.
Din această carte se poate afla care sunt problemele tipice legate de organizarea timpului (și mai ales amânarea), cum să facem față întreruperilor, cum să economisim timp, care e legătura dintre stres și slaba organizare a timpului.
Este prezentată aici și faimoasa matrice a generalului Eisenhower (deși nu e numită astfel), pentru sistematizarea priorităților.
Matricea împarte sarcinile după urgență și importanță. Astfel, vom avea de regulă patru situații:

1. Urgente și importante - de făcut primele = crize, deadline-uri.
2. Importante și neurgente - de planificat = țeluri, vise, construire de relații, planificare, preveniri și pregătiri.
3. Urgente și neimportante - de delegat = întreruperi, rapoarte, întâlniri neimportante, mailuri, telefoane.
4. Neurgente și neimportante - de evitat = relaxare excesivă, mailuri irelevante, jocuri, TV.
sursa imagine
 Raportate aceste informații la activitățile casnice, vom dobândi mare ajutor întrucât vom învăța să petrecem cât mai puțin timp în cadranul urgențelor - care de obicei sunt mari cauzatoare de stres. Unele lucruri sunt chiar urgente, prin natura faptului că sunt fortuite. Dar câte dintre activitățile pe care le avem de făcut nu ajung urgențe doar pentru că nu le-am abordat mai din timp?
Cadranul al doilea, al planificărilor, al lucrurilor cu semnificație, de întreținere, este cel mai valoros. Acolo avem grijă de relațiile noastre, acolo ne „adunăm” ne vedem unde suntem în raport cu unde vrem să fim. Este unul din secretele împlinirii lucrurilor pe care ni le propunem în viață.

marți, 14 mai 2019

{O carte pe lună}: 5. Cultivă-ți viziunea


În cartea prezentată luna trecută, unul dintre motivele principale pentru care nu reușim în realizarea unor lucruri în viață este tocmai absența viziunii. Cartea pe care v-o propun în această lună se numește Cultivă-ți viziunea. Planul lui Dumnezeu pentru cultivarea și păstrarea viziunii personale, scrisă de Andy Stanley.
După cum spune autorul, cultivarea propriei viziuni este cursul pe care orice om îl urmează pentru a-și transforma visele în realitate. Este procesul prin care ideile și convingerile prind substanță.
Stanley propune o formulă simplă:
CULTIVAREA VIZIUNII=INSPIRAȚIE+CONVINGERE+ACȚIUNE+HOTĂRÂRE+ÎMPLINIRE
Viziunea dă semnificație detaliilor altfel nesemnificative din viața noastră. Ea reunește patru aspecte în țesătura experienței noastre zilnice:
  • Pasiunea
  • Motivația
  • Direcția
  • Scopul
Dacă despre acestea ați mai citit în multe alte cărți de dezvoltare personală, Stanley vine cu perspectiva creștină.
Ca și creștini, avem nevoie să ne subordonăm viziunea lui Dumnezeu, a descoperi viziunea Lui pentru ceea ce ar putea și ar trebui să fie viața noastră.
”Căci a Lui făptură suntem, zidiți întru Iisus Hristos spre fapte bune, pe care mai înainte le-a gătit pentru noi, ca să umblăm întru ele.” (Efes. 2, 10)
Iată și cele 20 de cărămizi care construiesc viziunea, pe care le găsim detaliate în carte:
Photo by CHU TAI on Unsplash
  1. Viziunea începe ca o preocupare
  2. Viziunea nu reclamă neapărat acțiune imediată
  3. Roagă-te să ți se ofere prilejuri favorabile și fă planuri de parcă Dumnezeu ți-a răspuns deja la rugăciuni
  4. Dumnezeu folosește împrejurările în care te afli pentru a te pregăti și pentru a te duce în poziția din care să poți realiza viziunea pe care El o are pentru viața ta
  5. Ce plănuiește Dumnezeu, El și călăuzește spre împlinire
  6. Fă câțiva pași înainte de a spune ceva; cercetează, apoi inițiază!
  7. Prezintă-ți viziunea ca pe o soluție la o problemă ce trebuie rezolvată imediat
  8. Comunică-ți viziunea oamenilor potriviți la momentul potrivit
  9. Nu te aștepta ca alții să-și asume un risc mai mare sau să facă sacrificii mai mari decât tine
  10. Nu confunda planurile tale cu viziunea lui Dumnezeu
  11. Viziunile se cizelează - ele nu se schimbă; planurile se revizuiesc; ele rareori rămân aceleași
  12. Răspunsul tău la critică să fie rugăciunea, aducerea aminte și, dacă este necesar, o revizuire a planului
  13. Viziunile prosperă într-un climat de unitate; ele mor într-un mediu dezbinat.
  14. Abandonează viziunea înainte de a-ți abandona integritatea morală
  15. Nu te lăsa abătut în viziunea pe care o ai
  16. Există un potențial divin în tot ce preconizezi să faci
  17. Sfârșitul viziunii pe care ți-a dat-o Dumnezeu este Dumnezeu
  18. Menținerea viziunii necesită aderarea la un set de convingeri și atitudini comportamentale fundamentale
  19. Viziunile reclamă o atenție constantă
  20. Menținerea viziunii reclamă o gestionare îndrăzneață.

Voi aveți o viziune? În ce domeniu?
Spor la lectură și la lucru!

sâmbătă, 20 aprilie 2019

{O carte pe lună}: 4. Pași simpli către vise imposibile

Mai este un pic și ajungem să trăim din nou Învierea Domnului. Am ales ca aceste cărți pe care le propun să nu fie din literatura teologică, ci mai curând să privesc soluțiile laice din perspectivă creștină. Cum poate un creștin să împroprieze descoperiri făcute de oameni laici, aducându-le în viziunea creștină. De aceea, ați observat deja, propun la prezentarea cărților și câte o sugestie de aplicare asumat creștină. Uneori înțelegem creștinismul și ”ce dă Dumnezeu” ca o invitație la lipsă de inițiativă (mai ales, noi, românii, suntem campioni la asta și ne ascundem lipsa demnității în spatele unei smerenii prost înțelese, care numai umilință nu e. Dacă nu mă credeți, priviți cu câtă mândrie este cântat faptul că suntem români și săraci - la modul propriu, căutați spre exemplu să vedeți cum e cântat ”Doamne, ocrotește-i pe români”). Nu suntem atenți însă că, de fapt, tot timpul luăm decizii, iar cei mai mulți ne gândim prea puțin la Dumnezeu atunci când le luăm. Însă dăm vina pe El pentru faptul că „nu ne ies”. Dar să nu părăsesc subiectul pentru care am deschis această postare.


Pași simpli către vise imposibile, scrisă de Steven K. Scott, oferă cincisprezece secrete ale oamenilor de succes. Eu am ediția apărută la noi la editura Curtea Veche în anul 2000 în traducerea Adrianei Ciorbaru, dar văd că a fost reeditată în 2007.
Cartea pornește de la motivele care ne împiedică să ne realizăm visele, ducându-ne spre a observa că suntem ca o rachetă ținută la pământ de șase lanțuri, pe care ceva ne împiedică să le rupem. Aceste lanțuri ar fi acelea că suntem programați pentru mediocritate, ne e frică de eșec, evităm critica, ne lipsește viziunea, ne lipsesc cunoștințele și ne lipsesc și resursele.
În continuare, autorul ne învață practic cum să aprindem motoarele rachetei.
Cele șapte motoare sunt: productivitatea, puterea, parteneriatul, pozitivismul, puterea de convingere, perseverența și planificarea.
Mai înainte de orice, dacă vrem să punem în aplicare pașii propuși în această carte, avem nevoie de un jurnal - caiet de lucru.
Pentru ruperea primului lanț, e nevoie să ne aducem aminte că suntem înzestrați ”cu cel mai bun computer din univers”, după cum spune autorul.
Și primele întrebări la care avem de răspuns sunt:
  1. Care credeți că sunt punctele dumneavoastră tari?
  2. Care credeți că sunt punctele dumneavoastră slabe?
  3. Care credeți că sunt punctele dumneavoastră slabe în domeniul profesional?
  4. Care credeți că sunt punctele dumneavoastră tari în domeniul profesional?
  5. Photo by rawpixel on Unsplash
  6. Care sunt lucrurile care v-ar plăcea realmente să le faceți și lucrurile pe care le faceți bine? 
Pornirea primului motor se referă la stabilirea unei viziuni. Și pentru definirea acestei viziuni, e necesară mai întâi întocmirea unei liste a domeniilor vieții, începând de la cele mai importante. Spre exemplu, lista lui Scott constă în:
  • Relația cu Dumnezeu
  • Căsnicia
  • Copiii
  • Sănătatea, fericirea, siguranța și viitorul familiei
  • Sănătatea personală
  • Afacerea și cariera
  • Activitățile extraprofesionale și pasiunile
După ce întocmiți lista, luați câte o foaie de hârtie pentru fiecare domeniu și scrieți-l sus. Pe fiecare pagină scrieți toate visele din categoria respectivă la care vă puteți gândi. Ele nu trebuie să fie puse în ordine; scrieți-le așa cum vin în minte și dați câte amănunte doriți. După ce notați aceste vise, întoarceți-vă și și notați-le pe fiecare conform priorității lui.

Pașii, explicați în carte pe larg, cu multe exemple, ar fi:
  1. Definirea unui vis în scris
  2. Transformarea visului în obiective specifice
  3. Transformarea fiecărui obiectiv în pași specifici
  4. Transformarea fiecărui pas în sarcini specifice
  5. Fixarea unei durate de timp sau a unei date limită pentru îndeplinirea fiecărei sarcini.
Nu îmi propun să scriu aici toată cartea. Aș dori să mai aduc unul dintre secretele prezentate: Dobândirea pasiunii
I. Pe fiecare pagină a visului din jurnal descrieți pasiunea pe care o aveți acum în acest domeniu. Cât de des vă gândiți la acest vis? Cât de importantă este pentru dumneavoastră realizarea acestui vis?
II. În cazul „viselor importante” pentru care simțiți că vă lipsește pasiunea, răspundeți la următoarele întrebări:
  • Aveți într-adevăr o imagine clară și precisă a acestui vis?
  • Ați ”transformat” în scris acest vis în obiective, pași și sarcini? Dacă nu ați făcut-o, ”speranța” dumneavoastră se va baza pe o ”dorință” și nu pe un plan detaliat. Iar fără speranță bine fundamentată, pasiunea va fi foarte slab susținută.
  • Permiteți criticii să vă submineze entuziasmul și pasiunea? (dacă da, citiți cap. 6)
  • Vă este frică de eșec? (dacă da, faceți exercițiile de la cap. 5)
  • Vă descurajează lipsa cunoștințelor sau lipsa resurselor?
Ei, cum stați cu visele? Vă mai permiteți să visați?
Spor la lectură!

miercuri, 6 martie 2019

{O carte pe lună}: 3. Fericirea neobișnuită a oamenilor obișnuiți

Psihologia pozitivă este o ramură în plină ascensiune. Martin Seligman, promotorul ei a prins ideea  din zbor la propriu, în timp ce se afla în avion, într-o discuție cu vecinul de loc. Acest om, șef de întreprindere, aflând despre Seligman că este cercetător în psihologie, interesat la acea dată de sentimentul de neputință ca factor major al depresiei, îl întreabă simplu: ”Și v-ați gândit la reversul medaliei? Puteți prezice care subiecți nu renunță niciodată?” Acesta a fost un punct de cotitură în istoria psihologiei.
Cartea Fericirea neobișnuită a oamenilor obișnuiți, scrisă de Lucie Mandeville, a apărut la noi la editura Niculescu în anul 2017 în traducerea Ginei Belabed.
Lucie Mandeville este psiholog și profesor la departamentul de psihologie al Facultății de Litere și Științe Umaniste a Universității Sherbrooke din Canada, unde predă psihoterapia umanistă și pozitivă. Este considerată cea mai importantă specialistă în psihologia pozitivă din Québec.
Dintre cărțile de psihologie pozitivă care există pe piață la ora actuală, mi s-a părut cea mai complexă și mai completă și propune multe exerciții practice.
Autoarea propune un exercițiu simplu chiar din începutul cărții:
CUM SĂ FACI PE CINEVA FERICIT
„Să încercăm experimentul următor. Să ne interesăm de ceea ce merge bine în viața unui prieten, a unui apropiat, a unui vecin sau a unui client, să-l rugăm să ne povestească despre un eveniment fericit, să vorbească despre o întâmplare plăcută. Să-l ascultăm cu atenție. Să-i punem întrebări, pentru a-l face să ne ofere detalii. Să-i arătăm că spusele lui ne interesează. Să observăm cum interlocutorul nostru zâmbește atunci când vorbește despre lucrurile pozitive din viața lui. Se însuflețește. Dacă îl vom încuraja să continue, o va face cu mare satisfacție, cu entuziasm și... se va simți bine!
Relatarea unor întâmplări pozitive declanșează o reacție spontană de stare de bine. În viața de zi-cu-zi, acest lucru ne face fericiți. În cazul oamenilor care suferă, a vorbi despre ceea ce merge bine poate vindeca ceea ce merge rău. Are un efect terapeutic!
Nu voi prezenta toată cartea, lăsându-vă să o faceți singuri.
Mai prezint doar un decalog al principiilor fericirii, descrise cu multe amănunte în ultimul capitol, din care eu voi reda doar câteva crâmpeie.
  1. Să ne amintim de lucrurile bune din viața noastră: ”Suntem ceea ce untem din cauza a ceea ce ne amintim” (Robert Emmons) - povestea noastră este formată din bucurii și tragedii, dar mai ales din amintiri. O modalitate de a fi fericiți e să prețuim amintirile frumoase.
  2. Să ne reeducăm creierul prin ecuația fericirii. Autoarea prezintă patru modalități, eu vă propun doar una din ele. Atunci când suntem copleșiți de sentimente neplăcute și când le observăm mai îndeaproape, ele pot dispărea, iar puterea lor se poate astfel risipi.
  3. Să trăim din plin momentul prezent. A recunoaște un sentiment în momentul în care el apare și a-l lăsa să se manifeste necesită, la bază, capacitate de concentrare. Trebuie să ne focalizăm atenția tot timpul, pentru că ni se întâmplă să ne pierdem printre gândurile noastre. Autoarea prezintă modalitățile ei, dar noi, ca și creștini, învățăm să trăim clipa având permanent în minte Rugăciunea lui Iisus.
  4. Să ne oprim pentru a exista cu adevărat. Când încetinim ritmul existenței, avem o mai bună privire de ansamblu. Avem de asemenea sentimentul că ea ne aparține.
  5. Micile bucurii care vor crește mari. Fericirea este trecătoare. Pentru a ajunge la o mare fericire, avem nevoie de o anumită formă de perseverență care să transforme fiecare gest într-un mod de viață adaptat obiceiurilor noastre. Din nou, pentru noi, creștinii, necesitatea conectării atenției la Hristos în fiecare moment.
  6. Să dăm dovadă de umilință. Fericirea nu este egoistă. Fericirea nu este posibilă fără umilință, această ”oroare a vremurilor moderne”, după cum o numește autoarea.
  7. Să le dăm celoralți o mână de ajutor. Al șaptelea principiu constă în a contribui la binele celorlalți, dând o mână de ajutor unui prieten, telefonându-i mamei, spunându-i bun venit unui vecin nou, ajutând un coleg de serviciu. Nimic ieșit din comun
  8. Să ne gândim la cei care suferă. A ne gândi cu bunăvoință la suferința celorlalți, cu rugăciune.
  9. Să ne înconjurăm de oameni care ne fac bine. Să ne alegem anturajul! Să fim atenți la cine sunt cei cu care ne petrecem cel mai mult timp, poate avem ceva de schimbat. Să avem grijă de copiii noștri și să ne bucurăm de perzența lor atâta timp cât mai sunt încă alături de noi.
  10. Să rămânem autentici. A alege să fim noi înșine, pur și simplu.
 Spor la lectură!

marți, 12 februarie 2019

{O carte pe lună}: 2. Primește iubirea pe care o dorești

Pentru că suntem în luna februarie, vă ofer spre lectură o carte de ”sezon”. E scrisă de harville Hendrix.
Harville Hendrix este terapeut clinician, cunoscut la nivel global pentru lucrul terapeutic cu cuplurile. El deține un doctorat în psihologie și religie, după ce a absolvit School of Divinity de la University of Chicago. În urma divorțului survenit în 1975, s-a dedicat studiului relațiilor de cuplu pentru a înțelege mai bine cum a ajuns la divorț și pentru a căuta elementele care stau la baza unei relații maritale de succes. Începând din anul 1977, a practicat terapia de cuplu, a susținut workshop-uri pe aceeași temă și a susținut conferințe publice despre relația maritală. În 1982 s-a căsătorit cu Helen LaKelly Hunt, iar împreună cu Helen a scris mai multe cărți despre relațiile umane fundamentale.


Primește iubirea pe care o dorești este cel mai vândut ghid de transformare a unei relații intime într-o sursă neîntreruptă de iubire și armonie. În această carte, Harville Hendrix prezintă abilitățile de relaționare care au ajutat deja sute de mii de cupluri să înlocuiască eficient confruntarea și criticile cu un proces de vindecare ce are la bază dezvoltarea și susținerea reciproce.
Acest ghid extraordinar de practic descrie tehnica revoluționară a Terapiei Relaționale Imago, ce combină mai multe discipline – printre care se numără științele comportamentale, psihologia abisală, terapia cognitivă și terapia Gestalt – pentru a crea un program ce urmărește rezolvarea conflictelor și înnoirea comunicării și pasiunii.
Primește iubirea pe care o dorești descrie cele trei etape ale relațiilor intime, furnizează studii de caz ilustrative și oferă recomandări folositoare pentru a depăși obstacolele care stau în calea celor trei etape, în vederea creării unei legături mult mai puternice în interiorul cuplului.
În primul rând, ea expune stadiile majorității relațiilor – atracția, iubirea romantică și lupta pentru putere – și sugerează modalități prin care partenerii pot asocia conflictele din relația lor cu fiecare dintre aceste stadii.
Apoi explorează metode pentru obținerea unei „Căsnicii Conștiente”, în cadrul căreia sunt readuse în atenție fazele inițiale ale iubirii romantice și confruntarea este înlocuită treptat cu dezvoltarea și susținerea.
În cele din urmă, autorii încorporează aceste idei într-un curs terapeutic unic, oferind o serie de exerciții utile care conduc la înțelegere, rezoluție și revitalizare. Aceștia descriu, pas cu pas, modul în care putem comunica mai clar și cu o sensibilitate sporită, felul în care ne putem debarasa de comportamente distructive și în care ne putem focaliza energia spre împlinirea nevoilor partenerului. Primește iubirea pe care o dorești se adresează, așadar, cuplurilor aflate în orice etapă a relației, oferindu-le soluții unice pentru rezolvarea conflictelor și pentru obținerea unei satisfacții emoționale reciproce.
Pentru reușita aplicării exercițiilor propuse, e nevoie de un angajament ferm de a lucra la îmbunătățirea relației de cuplu. Acest angajament trebuie asumat înainte de orice. Pentru această asumare, mai întâi gândiți-vă cât de important este pentru dumneavoastră să creați o relație mai iubitoare, care să fie un punct real de sprijin în viață. Sunteți dispus să luați parte la un proces pe alocuri anevoios de autodezvoltare? Dacă da, luați o foaie de hârtie și scrieți un enunț prin care să vă exprimați disponibilitatea de a vă implica în acest demers.
Exercițiile cuprinse în carte sunt foarte bine explicate, cu indicații referitoare la paginile de citit și la timpul necesar efectuării.
Voi pune doar câteva din listă, pentru a vă face poftă:
  1. Viziunea asupra propriei relații
  2. Rănile copilăriei
  3. Aprofundarea propriului imago
  4. Frustrările copilăriei
  5. Dialogul părinte-copil
  6. Profilul partenerului
  7. Afaceri neîncheiate
  8. Dialogul imago
  9. Decizia de a-și lua un angajament
  10. Reromantizarea
  11. Lista cu surprize
  12. Lista activităților distractive

Spor la lucru!

marți, 8 ianuarie 2019

{O carte pe lună}: 1. Șapte greșeli prostești pe care oamenii inteligenți le fac în relația de cuplu

Mi-am propus ca în acest an să abordez provocarea de a prezenta o carte pe lună.
Am sucit și răsucit cărțile din bibliotecă și prima a ieșit aceasta a unei psihoterapeute cu experiență, Carolyn N. Bushong. Autoarea este psiholog și consilier, terapeut de cuplu și familie. Este autoare a cărților Loving Him Without Losing You (1993), Bring Back the Man You Fell in Love With (2006) și a acesteia, Șapte greșeli prostești pe care oamenii inteligenți le fac în relația de cuplu, tradusă în limba română de către Ana-Veronica Mircea și apărută în 2008 la editura Curtea Veche.
Mi-a plăcut că a pornit de la o idee de bază: aceea că cei doi parteneri au nevoie să își dorească să înfrunte și să depășească necazurile care se ivesc în decursul căsătoriei. Am întâlnit cupluri care la momentul la care au întâmpinat divergențe cu privire la rezolvarea unor probleme au crezut sincer că mariajul lor s-a sfârșit, că iubirea s-a consumat.

Iată câteva rânduri din carte:
”O relație fericită este un dar de la Dumnezeu; este una dintre cele mai mari plăceri ale vieții. Însă este o entitate vie, care evoluează și care trebuie hrănită dacă vă așteptați să supraviețuiască provocărilor și schimbărilor întâlnite în cale. Când relația dumneavoastră își descoperă echilibrul, când reușiți amândoi să faceți compromisuri din proprie inițiativă și să vă impuneți menținerea sincerității emoționale, legătura care vă unește devine mai puternică. Problemele pot fi uși către o intimitate mai profundă, în loc de ziduri care să vă despartă.”

Autoarea e de părere că facem aceste greșeli în primul rând din cauza convingerilor greșite despre cuplu cu care intrăm în relație. 
„Cuplurile care săvârșesc oricare dintre cele mai prostești șapte greșeli sunt ca doi bucătari care stau în fața unui castron cu aluat, încercând să facă o prăjitură excelentă din două rețete greșite. Fără să-și dea seama, amestecă ingrediente incompatibile (precum abuzul și dragostea, secretomania și intimitatea), otrăvitoare (precum resentimentele și pedepsele) sau imposibil de digerat (precum minciuna și comportamentele despotice sau dependente). În loc să pornească de la zero, fiecare bucătar respectă o altă rețetă. Când prăjitura nu crește, glazura e sărată și umplutura acră, fiecare presupune, fără să stea pe gânduri, că partenerul său a greșit ceva. Niciunul nu pune la îndoială rețeta.”

Și iată lista celor șapte greșeli, precum și a modalităților de prevenire, conform Carolynei Bushong:
  1.  Forțarea intimității - Protejarea intimității personale și a nu fugi după partener
  2.  Pretenția ca partenerul să-ți citească gândurile - Comunicarea sentimentelor și dorințelor
  3.  Adoptarea rolului de martir - Rezolvarea problemelor emoționale din trecut
  4.  Presupunerea că ai întotdeauna dreptate - Întreținere dragostei și respectului
  5.  Salvarea partenerului - Când partenerul nu vrea să coopereze, retragere cu explicarea acestei atitudini, precum și stabilirea unor limite pentru a putea schimba purtările urâte ale partenerului
  6.  Convingerea că ai un partener sigur - A fi partener, nu părinte
  7.  Pasiunea lăsată să se stingă - A rămâne activă din punct de vedere sexual
 Autoarea îndeamnă la cunoaștere de sine, la asumarea propriei identități, la asumarea greșelilor și la controlarea propriei vieți, nu pe cea a partenerului. Ceea ce vă doresc și eu!
Spor la citit!

miercuri, 13 ianuarie 2016

De veti face asa, nu veti fi departe de Imparatia cerurilor

”Am auzit pe unii care petrec in lume cu nepasare, zicand: Cum putem noi, cei ce vietuim impreuna cu sotiile (sau cu sotii) noastre, sa petrecem viata calugareasca? Acestora le-am raspuns:

Toate lucrurile bune pe care le puteti face, faceti-le:

nu defaimati pe nimeni,

nu va inaltati fata de nimeni,

nu urati pe nimeni,

nu va despartiti de adunarile de la slujbele din biserica,

patimiti impreuna cu cei lipsiti,

nu pricinuiti nimanui sminteala;

de aceea ce este al altuia sa nu va apropiati;

indestulati-va cu ceea ce va pregatesc femeile voastre.

De veti face asa, nu veti fi departe de Imparatia cerurilor”. (Sf. Ioan Scararul, Scara, EIBMBOR, Bucuresti, 1992, p 56/ 37)

despre 3 luni de recunoștință aici


duminică, 22 noiembrie 2015

Luna recunostintei, ziua a 19-a: Spre cunoasterea si iubirea lui Hristos

”Pentru creștinii din vechime, Trupul lui Hristos se află pe altar, pentru că El este în mijlocul lor. Pentru creștinii de azi, Hristos este aici, deoarece Trupul Lui se află pe altar. Pare o analogie, dar în realitate, între primii creștini și noi există o diferență esențială. Pentru ei, totul constă în cunoașterea și iubirea lui Hristos. Pentru noi, totul este dorința de a fi luminați. Primii creștini se împărtășeau pentru a-L urma pe Hristos, pe când astăzi Hristos nu e singurul motiv al împărtășirii.” (Pr. Al. Schmemann, Biografia unui destin misionar, ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 83)


despre 3 luni de recunoștință aici


miercuri, 15 ianuarie 2014

12 atitudini sfințitoare pentru o soție: Să fie... gospodină

Nu știu dacă ați reușit să cumpărați și să citiți cărțile lui Charlie Shedd, Scrisori Caterinei sau Scrisori către Filip apărute în București, la editura Bizantină. Luna Ianuarie a anului 2014 este dedicată, după cum spuneam aici, observării trăsăturilor întâlnite în Epistola către Tit a Sf. Ap. Pavel în ce privește atitudinea soției față de soț:
să fie cumpătate,
curate, gospodine, bune,
plecate bărbaţilor lor,
ca să nu fie defăimat cuvântul lui Dumnezeu(Tit 2, 5)
Pentru postarea de astăzi aflată sub acest îndemn, m-am gândit să vă ofer o scrisoare care are în vedere a fi gospodine. Și o gospodină își arată desăvârșirea în bucătărie, așa încât am ales ”Alfabetul bucătăriei parfumate” din cartea Scrisori Caterinei. Sfaturi unei tinere căsătorite. Mie îmi este de ajutor, sper că și vouă

***

Draga mea Caterina,
Comentariile mele referitoare la tema gătitului vor avea nevoie de un suport exterior. Ştii că nu exagerez în ceea ce priveşte bucătăria şi gătitul. Capacităţile mele n-au depăşit niciodată nivelul unui bucătar amator.  De fiecare dată când mama ta mergea la maternitate ca să-mi aducă pe lume următorul copilaş, eu mă străduiam în bucătărie pe cât se putea, dar  cu toată strădania mea rezultatul, nu a fost niciodată cel dorit. Spre seară, vă auzeam rugându-mă în cor: „Tati, nu ar fi mai bine să ieşim să mâncăm undeva?”
Pentru că sunt un ignorant în materie de bucătărie şi pentru că avem lângă noi un expert al bucătăriei rafinate, adică pe mama ta, pe care am rugat-o să-mi dea o mână de ajutor la acest capitol. Ea mi-a venit în întâmpinare cu o idee extraordinară: mi-a oferit „alfabetul bucătăriei parfumate”, cu cele mai delicioase mâncăruri… Într-un singur loc am adăugat şi eu o paranteză.



ALFABETUL BUCĂTĂRIEI PARFUMATE


 „A” Masa ta trebuie să arate impecabilă. Ai grijă totdeauna ca mâncărurile tale să fie colorate – galben, verde, roşu, maroniu sunt culori care, dacă sunt bine potrivite pe masă, crează o ambianţă fermecătoare.
 „B” Masa presupune bună dispoziţie. Manualele de specialitate spun că digestia bună este în directă legătură cu buna dispoziţie.  Un prieten psiholog a ales expresiile „m-am săturat”, „asta nu e de mâncat”, „îmi stă în gât” pentru a-şi argumenta afirmaţia că ulcerul este mai degrabă rezultatul indispoziţiei decât al indigestiei…
 „C” Costul mesei trebuie să se încadreze în posibilităţile voastre financiare. În facultate, când eram deja căsătorită cu tatăl tău, am învăţat că există numeroase modalităţi de a găti pastele făinoase… Cumpărăturile de la supermarket pot deveni o adevărată artă dacă înveţi să te informezi corect despre piaţă, să observi ofertele speciale şi să nu-ţi scape reducerile.  Şi în aceste condiţii poţi cumpăra produsele de cea mai bună calitate.
 „D” Nu uita detaliile! La o masă, toate au rostul lor – de la şerveţelele potrivite - şi tacâmurile necesare, sarea şi piperul din cele două margini ale mesei, până la vazele împodobite cu flori frumoase.  (Nouă, florile ne creau întotdeauna probleme… Nu rămâneau niciodată drepte!)
„E” Poţi să te eschivezi uneori de la obligaţiile tale de gospodină ca să te destinzi, având totuşi grijă ca mâncarea să fie gata la timp. Să nu-ţi permiţi niciodată, dar niciodată, ca plimbările tale să împiedice pregătirea la timp a mesei.
 „F” Din când în când este nevoie şi de puţină festivitate.  O masă în lumina lumânărilor poate da o notă distinctă vieţii voastre.  Ii cunoşti pe prietenii noştri Brooks, cât de mult se potrivesc. Ei spun că respectă destul de des această regulă. El îşi pune costumul şi cravata, ea rochia de seară, se aşază la masă lângă şemineu, cu lumânările aprinse, cu muzică de cameră. Copiii sunt deja la culcare. Spun că aceste momente sunt dintre cele mai deosebite pe care le gustă în viaţa lor.
 „G” Creează mâncăruri ca un gurmand. Caută reţete pentru mâncăruri alese şi gustoase în cărţile de bucate pe care le ai şi spune: „Slavă Domnului că sunt persoane care se întâmplă să ştie mai multe decât mine în domeniul culinar!”
„H” îngrijeşte-te ca mâncarea să fie hrănitoare, pentru a asigura sănătatea tuturor, fără să uiţi să pregăteşti, din când în când, şi unele delicatese care plac celor dragi.
 „I” Este vorba de idei trimise de Dumnezeu, aşa cum sugestiv ne spunea un cunoscut: „Pune-ţi mintea la contribuţie, şi vei vedea că din resturile unei mese poţi să mai aranjezi încă una.”
„Δ Este vorba de cum te îmbraci pentru masă. Să nu te aşezi niciodată la masă neîngrijită. Să fii mereu atentă să-ţi aranjezi părul şi faţa înainte de masă, indiferent ce făceai puţin mai înainte. Şorţul de bucătărie este pentru gătit şi lenjeria de noapte este pentru pat. Acestea trebuie scoase înainte de a te aşeza la masă.
 „J” în timpul mesei jertfiţi televizorul şi radioul. Ele trebuie să rămână închise pe durata mesei. (Ştii foarte bine că în familia noastră era nevoie de o hotărâre unanimă pentru a se deschide televizorul în timpul mesei. Îmi amintesc decepţia pe care am trăit-o eu cu fratele tău mai mare atunci când se transmitea finala campionatului de fotbal şi când cineva a votat „nu” şi televizorul a rămas închis.)
„K” Kilogramele şi silueta ta nu trebuie să devină pricină de înfometare a soţului tău. La masă unii mănâncă mai mult, alţii mai puţin, dar zgârcenia nu place nimănui.
 „L” Masa necesită liniște. Odată, când tatăl  tău a mers la o conferinţă, te-a luat şi pe tine cu el. A doua zi, când s-a întors, ne-a povestit cum a primit o lecţie pe care n-o va uita niciodată. Dacă îmi amintesc bine, aveai pe atunci 11 ani. „Kilometri întregi – ne-a spus tatăl tău – vedeam pe autostradă panouri care făceau reclamă celei mai mari peşteri din lume, care se afla într-un sătuc din statul kansas. Când am ajuns aproape de peşteră mi-a fost imposibil să opresc, pentru că ar fi însemnat să întârzii la conferinţă. Caterina a tăcut câţiva kilometri apoi mi-a spus: „Măi tati, mi-e milă de tine. Atâta te grăbeşti încât pierzi cele mai frumoase părţi ale călătoriei!”  De atunci, tatăl tău s-a hotărât să conducă mai încet şi mai liniştit; şi toate acestea datorită ţie. Acest aspect este valabil şi pentru masă.
 „M” Bunele maniere înfrumuseţează masa. Cuvintele „mulţumesc”, „vă rog”, „mă scuzaţi” contribuie la crearea unei ambianţe confortabile pentru toţi. Este datoria ta să-ţi determini toată familia să le folosească. Lasă cârciumile să aplice vocabularele lor…
 „N” Pregăteşte din când în când surprize neaşteptate. Se povesteşte despre o bătrânică cu suflet bun că „lăsa totdeauna deschisă fereastra dinspre răsărit a sufletului ei pentru fiecare, ca să pătrundă surprizele divine”. In cazul nostru, vei vedea că un meniu pregătit special, care să-l facă pe soţul tău să-şi lingă degetele, un desert special, sau o reţetă nouă de prăjitură luată de la o prietenă, pot săvârşi minuni.
„O” Sunt ocazii speciale de sărbătorit. Noi ne-am stabilit ziua noastră „specială” pe data de 29 a fiecărei luni; şi aceasta pentru că ne-am căsătorit pe 29 mai. Îţi aminteşti cu siguranţă de caracterul sărbătoresc pe care îl îmbracă această zi de fiecare dată şi cu câtă nerăbdare aşteptăm data de 29 a fiecărei luni.
 „P” Fă-i soţului tău o primire călduroasă de fiecare dată când revine acasă, de fiecare dată când se aşază la masă, de fiecare dată când vine împovărat cu o problemă, de fiecare dată când vine să-ţi ofere dragostea lui.
 „R” Rugăciunea să nu lipsească de la masa voastră. Fii atentă! Am spus „la masă”. Tatăl tău ne spunea că atunci când era copil „nimeni nu îndrăznea să întindă mâna spre farfurie până când nu se făcea rugăciunea după rânduială” şi nimeni nu se ridica de la masă până nu se făcea rugăciunea de mulţumire.
 „S” Salvaţi puţin timp pentru scurtele voastre întâlniri. Probabil că deocamdată le amânaţi, crezând că mai târziu veţi găsi mai mult timp liber. Este o amăgire. Şi mâine veţi avea treburi. De aceea economisiţi timp şi ieşiţi singuri, din când în când, să mâncaţi la un restaurant.
 „T” Trezește-te cu puţin înaintea soţului tău şi încearcă să nu-l laşi niciodată să-şi pregătească singur micul dejun. Această regulă este valabilă pentru fetele proaspăt căsătorite şi pentru mame. Aşadar, deşteptarea matinală trebuie să devină o obişnuinţă, dacă vrei să întreţii buna dispoziţie a soţului tău.
 „U” Un sărut înainte de masă. Cred că ştii pe cineva care aplică această regulă, chiar şi când sunt străini de faţă. Şi dacă în viaţa mea există un moment în care mă simt ca o regină înconjurată de curtenii care mă admiră, acela este exact momentul în care tatăl tău mă sărută înainte să ne aşezam la masă. Aceasta îmi dă un plus de dispoziţie pentru tot restul zilei.
 „V” Asigură mesei tale varietatea. Am mai spus şi altă dată că este foarte uşor să se plafoneze cineva. Noutăţile aduc bucurie. De aceea, încearcă mai multe variante pentru binele tuturor. Programează-ţi timpul corect şi gândeşte-te dinainte ce vei găti. O asemenea programare te scuteşte de risipa timpului şi a energiei, te fereşte de stress, de griji şi de o cheltuială în plus.
 „X” Xenofobia. Primeşte-i cu drag pe toţi străinii. Să nu pregeţi să împărţi masa ta cu alţii. Permite-i soţului tău să-şi invite prietenii la masă, asemenea şi copiilor tăi. Te vor adora pentru aceasta. Desigur, trebuie să-i înveţi să te anunţe din timp de venirea musafirilor, ca şi despre orice întârziere.
 O prietenă a mea s-a gândit să-i dea o lecţie de neuitat soţului ei, care uita mereu să o anunţe. Astfel, odată când, întâmplător, directorul general al soţului se afla în oraşul lor, ştiind că soţul îl invită totdeauna la masă pe acesta, fără să o anunţe, în loc să pregătească masa ca de obicei, ea a pus pe masă pâine, salam, câteva roşii proaspete, măsline, a deschis două conserve de carne şi a adus câteva murături. Cu toate acestea, nu şi-a atins scopul, pentru că „înaltul oaspete” i-a mărturisit că a fost cea mai delicioasă mâncare pe care a mâncat-o vreodată.„
 „Z„ Fără zel nu se face nimic bun. Un bun prieten spunea mereu: „O mâncare caldă poate fi stricată de o gospodină foarte rece.” învaţă să-ţi iubeşti bucătăria şi s-o umpli mereu cu toată dragostea inimii tale. Aşadar, iubeşte-ţi soţul, iubeşte-l corect, chiar şi prin „bucătăria” ta. Într-o călătorie spre Sud făcută de curând ne-am oprit în Kentucky, la o micuţă cafenea. Deasupra uşii acesteia trona următoarea inscripţie: „Aveţi grijă de stomacul vostru ca de ochii din cap”. Iată un mesaj pentru fiecare gospodină. Nu crezi?


Cu cele mai bune urări pentru o căsnicie „gustoasă”, 
Mama şi Tata

***

Vă urez și eu o săptămână senină și cu împlinire în căsnicie
 

vineri, 2 noiembrie 2012

Gânduri din încredinţare

Cu bucurie vă anunţ că o parte din rândurile cuprinse pe blogul Gânduri de la Maica Siluana Vlad s-au materializat şi într-o carte, pe care vă invit cu drag s-o citiţi şi să puneţi în fiecare zi început bun pe calea mântuirii

puteţi citi o recenzie aici

sâmbătă, 26 mai 2012

Da

După decenii de observaţii amănunţite şi multă experienţă, esenţa fericirii mi s-a dezvăluit în trei cuvinte. În aceste trei cuvinte, descoperite şi rostite la timpul potrivit, rezidă taina fericirii în relaţia de cuplu.
1. Da
2. Te rog
3. Mulţumesc

Asociez primul dintre aceste cuvinte cu începutul unei zile noi în relaţia de cuplu. În ce fel ne putem bucura de celălalt? Prin faptul că îl acceptăm aşa cum este. Această bucurie este molipsitoare chiar şi pentru partener.
Cuvântul din spatele ei este 'da'. Da pentru partener, da pentru mine, da pentru situaţia noastră aşa cum este, da pentru fericire.
sursa imagine
Uneori, fericirii i se împotriveşte o anumită concepţie. În societatea actuală suntem nevoiţi să plătim aproape pentru tot. Mulţi îşi închipuie că nu poate fi altminteri, că suntem nevoiţi să plătim pentru orice. De aceea încep să plătească şi pentru fericire. În loc să-şi privească partenerul şi să se bucure de el, întind mâna către portofel, pentru a-şi plăti fericirea. Prin asta pierd din vedere partenerul şi astfel fericirea însăşi. Îl vezi ţinând în mână doar câţiva bănuţi, tot ce a rămas din fericirea şi bucuria lui.
Există o pornire adânc statornicită în noi, hrănită cu ideea că trebuie să plătim pentru tot ceea ce primim, şi mai ales pentru fericire. Dar când, în cele din urmă, se pare că am plătit îndeajuns de mult, fericirea ne scapă printre degete.
Concepţia că trebuie plătit pentru orice se extinde şi la Dumnezeu. Se bucură El când Îl plătim? Iată o idee cât se poate de ciudată.
La unul din cursurile mele a venit o persoană care tocmai îşi cumpărase un mercedes. Dar era convinsă că nu ar fi trebuit să facă asta. Era pentru el o fericire prea mare. În familia lui nu se cumpăra decât volkswagen şi doar modele mai vechi. Într-o zi, pe autostradă, cineva l-a lovit din spate. Atunci omul nostru a răsuflat uşurat. A plătit în sfârşit pentru fericirea dobândită. Vi se pare cunoscut? Lucruri ca acesta se petrec zilnic. Mulţi dintre noi nu fac altceva decât să plătească. Plătesc pentru fericirea şi vinovăţia lor. (Bert Hellinger, Fericirea care durează)

miercuri, 22 februarie 2012

Cum să vorbim copiilor

Eram un parinte excelent pana sa am copii.
Nu, nu eu am spus asta, ci e inceputul unei carti pe care am primit-o cândva, "Cum sa vorbim copiilor daca vrem sa ne asculte si cum sa-i ascultam daca vrem sa ne vorbeasca".
O carte buna de avut in biblioteca (si de citit) pentru orice parinte care se respecta, carte ce promite ca "va va oferi cunostintele si aptitudinile de care aveti nevoie pentru a obtine rezultatele dorite in relatia cu copiii vostri".
Eu abia am inceput sa o citesc si deja am vazut multe lucruri foarte interesante.
Spre exemplu, primul capitol se refera la respectarea sentimentelor copilului.
Va regasiti macar in una din urmatoarele afirmatii: "Nu se poate sa crezi asta!", "Spui asa pentru ca esti obosit (nervos, incapatanat)", "Nu ai de ce sa fii asa de suparat!"?, "Pai daca nici tu nu ai fost cuminte..."
Daca da, inseamna ca aveti tendinta de a nu respecta sentimentele celui mic.
Iar respingerea sistematica a sentimentelor ii poate deruta si infuria pe copii. In plus, ii invata sa nu fie constienti de propriile sentimente, sa nu aiba incredere in ele.

"Comuniunea mesei este legatura a dragostei..."

 Iar cand se ispraveau zilele ospatului lor trimitea Iov si ii curata pe ei. (Iov 1.4) Aceasta e cea mai mare dovada de iubire. De aceea si ...