Lumină de seară

"Dar și acum îndură-te, și acum miluiește-mă și aprinde-mi, Hristoase al meu, căldura inimii mele, pe care a stins-o ușurătatea cărnii mele ticăloase, somnul, săturarea pântecelui și băutul a mult vin. Acestea au stins flacăra în tot sufletul meu și au uscat izvorul, țâșnirea lacrimilor. Flacăra odrăsleşte lacrimile, iar lacrimile flacăra, întru care m-au adus indeletnicirea celor dumnezeiești,  meditarea poruncilor. Și paza rânduielilor Tale, care și-au luat împreună - lucrătoare cu ele pocăința, și ele m-au făcut să stau în mijlocul celor ce sunt și a celor viitoare; de unde, ajungând dintr-o dată afară din cele văzute, am căzut cu frică de unde am fost izbăvit. Iar văzând de departe cele viitoare, în mine s-a aprins focul dorului și după puțin s-a văzut în chip negrăit o flacără - mai întâi în mintea, iar mai apoi în inima mea - și flacăra dorului dumnezeiesc a făcut să țâșnească lacrimile și mi-a dat împreună cu ele o dulceață negrăită. Increzându-mă, deci, în mine însumi, căci îmi spuneam: nu poate să se stingă, că arde prea frumos,  și lenevindu - mă am slujit nebunește somnului și ghiftuirii pântecelui și, inmuindu-mă, am folosit mult vin; nu mă îmbătam dar mă ghiftuiam; și îndată s-a stins minunea aceea cutremurătoare, dorul inimii,  flacăra care ajungea până la cer și ardea cu putere în mine, dar nu mistuia ființa ierboasă (is. 40,6) care e în măruntaiele mele, ci  - o minune - o prefăcea întreagă în flacără și iarba care atingea focul nu ardea deloc, sau, mai bine zis, focul nu ardea iarba, se unea cu ea și o păstra întreagă nemistuita (iş 3,2). O putere a focului dumnezeiesc, o lucrare străină!  Cel ce faci să se destrăme stânci și dealuri numai de frica ta și de fața Ta  (ps 113, 6-7, idt 16, 15), Hristoase, Dumnezeul meu, cum te amesteci cu iarba cu întreaga ființă dumnezeiască,  Dumnezeul meu, Cel ce locuiești într-o lumină cu totul de nesuportat? Cum rămânând neschimbat, cu totul neapropiat, păzești ființa ierbii și păstrând-o neschimbată o schimbi întreagă și, rămânând ea iarbă e lumină, dar lumina nu e iarbă,  ci Tu,  Lumina, Te unești fără contopire cu iarba și iarba se face ca lumina fiind prefăcută fără schimbare?" (Sf. Simeon Noul Teolog, Imne, p.175-176)

Hristos este pacea noastră

Apostolul zilei:

”Fraţilor, Hristos este pacea noastră,
El care a făcut din cele două - una,
surpând peretele din mijloc al despărţiturii,
desfiinţând vrăjmăşia în trupul Său,
legea poruncilor şi învăţăturile ei,
ca, întru Sine,
pe cei doi să-i zidească într-un singur om nou
şi să întemeieze pacea,
şi să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi,
uniţi într-un trup, prin cruce,
omorând prin ea vrăjmăşia.
Şi, venind, a binevestit pace,
vouă celor de departe,
şi pace celor de aproape;
că prin El avem şi unii şi alţii apropierea către Tatăl,
într-un Duh.
Deci, dar, nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici,
ci sunteţi împreună-cetăţeni cu sfinţii 
şi casnici ai lui Dumnezeu,
zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor,
piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos.
Întru El orice zidire bine alcătuită creşte
ca să ajungă un locaş sfânt în Domnul,
în Care voi împreună sunteţi zidiţi,
spre a fi locaş al lui Dumnezeu în Duh.”
(Efeseni 2, 14-22 )

O duminică minunată!

În această duminică vă propun ca punct de pornire la meditație câteva întrebări lansate de pr. Constantin Sturzu în predica rostită anul trecut la duminica a 5-a din Post, a Sfintei Maria Egipteanca.

De ce suntem chemaţi în această săptămână să reflectăm la modelul pe care ni-l oferă sf. Maria Egipteanca?

Ce/cine a adus-o pe această sfântă la biserică?
Patima ei. Vă vine să credeţi că tocmai această patimă a adus-o la biserică? Cum a adus-o? Noi avem impresia că doar virtuţile ne aduc la biserică...

E uimitor ce se întâmplă cu noi în momentul în care suntem oneşti cu viaţa noastră.

Ea a fost onestă şi şi-a trăit credinţa ei (că viaţa asta înseamnă: să se folosească de trupul său în felul acela) până la capăt.

O duminica minunata!

"Unirea deplină între un bărbat şi o femeie, corespunzând unei iubiri desăvârşite, e netrecătoare. Căci fiecare a găsit în celălalt nu un obiect, ale cărui posibilităţi de satisfacere sunt limitate şi care se ascunde ca persoană atunci când e tratat ca obiect, ci o persoană inepuizabilă şi veşnic nouă în capacitatea şi imaginaţia ei de autodăruire. 
Cei doi se iubesc pentru că se completează, pentru că nu-şi sunt uniformi. Iubirea nu se naşte între două suflete care sună la fel, ci care sună armonic, spune Schiller . Iubirea este un schimb de fiinţă, o întregire reciprocă. Iubirea îmbogăţeşte pe fiecare pentru că primeşte şi dăruieşte la nesfârşit, pe când ura sărăceşte , pentru că nu dă şi nu primeste nimic." (Pr. D. Staniloae, Teologia dogmatica ortodoxa, vol3)

***

Predici la Duminica Înfricoșătoarei Judecăți

Pr. Constantin Sturzu, Catedrala Mitropolitană Iași 19 feb 2012
Pr. Constantin Sturzu, Catedrala Mitropolitană Iași, 23 feb 2014

Pentru ieri, de la o duminică minunată!

O icoană pe care o îndrăgesc mult preluată de aici

și un cuvânt



O săptămână plină de har de la Domnul și multă seninătate vă doresc!!!
 

Meditație duminicală

"Tot ceea ce există este darul lui Dumnezeu pentru om 

şi totul există pentru a-L face pe Dumnezeu cunoscut omului, 

pentru a face din viaţa omului comuniune cu Dumnezeu. 

Este iubire divină devenită hrană, devenită viaţă pentru om. 

Dumnezeu binecuvintează tot ceea ce El creează, iar în limbaj biblic aceasta înseamnă că 

El face din întreaga creaţie 

semn şi mijloc al prezenţei şi al înţelepciunii, al iubirii şi al revelaţiei Sale. 

«Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul» (Ps. 33,8)

... singura reacţie naturală a omului, căruia Dumnezeu i-a dat această lume binecuvântată şi sfinţită, 

este de a-L binecuvânta şi el pe Dumnezeu, 

de a-I mulţumi, 

de a vedea lumea aşa cum o vede Dumnezeu 

şi-n acest act de recunoştinţă şi adorare 

- de a cunoaşte, a numi şi a stăpâni lumea".

(Alexander Schmemann, Pentru viaţa lumii. Sacramentele şi Ortodoxia, trad. rom. A. Jivi, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, p. 13)

Vă doresc o duminică în harul Lui!

"Călătoria virtuţilor s-a deschis. Cei ce voiţi să vă nevoiţi intraţi, încingându-vă cu nevoinţa cea bună a postului"

Perioada Triodului, începută încă în urmă cu patru săptămâni, cu duminica vameşului şi a fariseului este cea mai importantă perioadă a anului bisericesc şi durează până la sărbătoarea Învierii Domnului.
Este momentul în care toată suflarea îşi începe cu mai mult dor urcuşul spre Înviere.
Duminica lăsatului sec de brânză este Duminica a patra din Triod, a Izgonirii lui Adam din Rai, care mai poartă şi denumirea de "Duminica Iertării", pentru că în această zi avem datoria de a ne cere iertare tuturor, pentru a ne putea angaja în parcursul duhovnicesc ce începe în ziua următoare, prima zi a Sfântului şi Marelui Post.
Cartea din care se citeşte cu precădere în această perioadă poartă aceeaşi denumire: "Triod" şi este o culegere minunată de texte pe care, citindu-le ori urmărindu-le pe parcursul slujbelor, intrăm în contact cu Duhul ortodoxiei şi ne educăm mintea şi sufletul în acest Duh, primind cunoştinţe teologice în duhul nostru.

Triodul Mic




***

Şezut-a Adam în preajma raiului, şi de goliciunea sa, plângând se tânguia: 

"Vai mie, celui ce m-am supus înşelăciunii celei viclene, 

şi am fost furat de ea şi de mărire m-am îndepărtat. 

Vai mie, celui dezbrăcat de nevinovăţie şi lăsat în sărăcie. 

Ci o, raiule, de acum nu mă voi mai desfăta întru dulceaţa ta. 

Nu voi mai vedea pe Domnul şi Dumnezeul şi Ziditorul meu; 

căci în pământ voi merge, din care am fost luat.

 Milostive, îndurate, strig către Tine: Miluieşte-mă pe mine, cel ce am căzut." 

(stihiră de la slujba Vecerniei de sâmbătă seara)

Călătoria virtuţilor s-a deschis. 

Cei ce voiţi să vă nevoiţi intraţi, încingându-vă cu nevoinţa cea bună a postului. 

Că cei ce se luptă după lege, după dreptate se şi încununează. 

Şi luând toată întrarmarea Crucii să ne luptăm împotriva vrăjmaşului, 

ca un zid nestricat ţinând credinţa, 

şi ca o platoşă rugăciunea şi ca un coif milostenia. 

În loc de sabie, postul care taie toată răutatea de la inimă. 

Cel ce face acestea, va primi cununa cea adevărată de la Împăratul tuturor, Hristos, în ziua judecăţii.

(Cântare de la slujba Utreniei)

(http://www.srpskoblago.org/Archives/Decani/exhibits/Collections/Genesis/CX4K2306_l.html)

Şi pentru că suntem la începutul Postului, mă rog să avem cu toţii un post binecuvântat, pe care să-l ducem ajutându-ne cu armele despre care scrie în cântarea de mai sus, pentru a primi cu toţii cununa cea adevărată de la Împăratul nostru.

Post cu folos!

„Călătoria virtuţilor s-a deschis.
Cei ce voiţi să vă nevoiţi intraţi, 
încingându-vă cu nevoinţa cea bună a postului. 

Căci cei ce se luptă după lege, 
după dreptate se şi încununează. 
Şi luând toată întrarmarea Crucii, 
să ne luptăm împotriva vrăjmaşului, 
ca un zid nestricat ţinând credinţa, 
şi ca o platoşă rugăciunea, 
şi ca un coif milostenia. 
În loc de sabie, postul care taie toată răutatea de la inimă. 
Cel ce face acestea va primi cununa cea adevărată 
de la Împăratul tuturor, Hristos, în ziua judecăţii.”




***

"Sosit-a vremea inceputului luptelor celor duhovnicesti
biruinta cea impotriva demonilor,
infranarea cea intrarmata,
podoaba ingerilor,
indraznirea cea catre Dumnezeu.
Ca prin aceasta Moise s-a facut vorbitor cu Ziditorul
si nevazut a primit glas in urechile lui.
Doamne, prin aceasta invredniceste-ne si pe noi
sa ne inchinam patimilor Tale
si Sfintei Invieri
ca un iubitor de oameni."

(Stihiri de la Duminica lasatului sec de branza)

Evanghelia de duminica

sursa imaginii

Evanghelia duminicii a XVIII-a după Rusalii

(Pescuirea minunată)

Luca 5, 1-11

"1. Pe când mulţimea Îl îmbulzea, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, şi El şedea lângă lacul Ghenizaret,

2. A văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele.

3. Şi urcându-Se într-una din corăbii care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat. Şi şezând în corabie, învăţa, din ea, mulţimile.

4. Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mână la adânc, şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi.

5. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele.

6. Şi făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele.

7. Şi au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se afunde,

8. Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos

9. Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuitul peştilor pe care îi prinseseră.

10. Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni.

11. Şi trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El."

***

Am ales pentru astazi, un fragment dintr-o predica a parintelui profesor Vasile Raduca, preluata de aici, din care voi da doar cateva fragmente:

Pentru un pescar încercat, cum era Simon, a arunca mrejele pentru pescuit în miezul zilei era de-a dreptul de neconceput. În apele limpezi, cum sunt cele ale lacului Ghenizaret, pescuitul se făcea noaptea, nu ziua. A arunca mrejele în asemenea ape pe timpul zilei ar fi fost dovada celei mai naive nepriceperi [...] Simon a depăşit conştiinţa competenţei sale într-ale pescuitului şi va face act de reală supunere faţă de porunca lui Iisus. Consecinţa supunerii smerite a avut drept urmare prinderea unei impresionate cantităţi de peşte, pentru care Simon a avut nevoie de concursul tovarăşilor săi şi de barca acestora...

Fiecare dintre noi, atenţi la învăţătura lui Hristos, avem şansa şi privilegiul să devenim ucenici ai lui Hristos, angajaţi, în câmpul Evangheliei, cu condiţia să fim sinceri în ascultarea şi primirea cu smerenie a Cuvântului Evangheliei. Cuvântul împărăţiei ni se adresează tuturor. Eficienţa lui în noi depinde de câtă atenţie îi acordăm şi cu câtă smerenie ne punem, ca Simon Petru, sub ascultarea lui.