Blogul acesta e și o fărâmă de jurnal. Atunci când l-am început, în 2008, adică acum exact 10 ani, nu știam că va fi un fel de ”capsulă a timpului” care a colectat fărâme din viața mea, din preocupările mele.
Uneori mai restrâns, alte ori mai pe larg, chiar și câteva postări într-un an, a fost o cronică sumară a ceea ce am trăit.
La acea vreme, fetele mari aveau 10 ani. Acum, firesc, au trecut pe 20. Cea mică, 5, acum 15!
Privind acum retrospectiv, găsesc că bloggereala este o experiență minunată!
Și pentru că vreau să marchez împlinirea a 10 ani, aș vrea să ofer un dar de blog cuiva care va lăsa un comentariu până duminică, 18 februarie. Dacă e mai mult de o persoană, firește, voi găsi o modalitate de a trage la sorți. Acesta va fi cadoul meu de ”la mulți ani!” pentru un blog de un deceniu.
Tot ca aniversare, am ales să reiterez o leapșă găsită într-o postare din decembrie 2008, ”cartea cea mai aproape de tine”
Se desfășura așa:
"cartea care este cea mai aproape de tine". Deschide-o la pagina 123. Găseşte a 5-a propozitie/frază. Postează pe blog textul următoarelor 4 propoziţii/fraze cu aceste instrucţiuni. Nu îndrăzni să scotoceşti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
Dă leapşa mai departe la alţi 6 prieteni.
Cartea cea mai aproape de mine acum e Evangheliile și credința față în față cu psihanaliza, de Françoise Dolto.
La pagina 123, respectând indicațiile, am găsit următorul citat:
”Desigur, se pleacă de la un plan pentru a ajunge la altul. Iisus îi aduce la un alt plan pe cei care-L întâlnesc. El preschimbă fântâna samarinencei în izvor de apă clototitoare, pentru toată viața... fără sfârșit.
Dar locul acestei întâlniri neprevăzute, ceasul când are loc sunt pline de semnificații.”
Din nou, nu dau leapșa mai departe. (Doar dacă dorește cineva, bineînțeles!)
