Si ati vazut vreodata "how it works"?
Eu nu, pana acum. E fascinant.
Am auzit ca Singer ar fi inventat principiul pornind de la un vis. Se facea ca era o barza pe lac, care a bagat ciocul si a scos o broasca. Si cine stie ce conexiuni i s-or fi invartit prin cap, ca s-a gandit ca pe acelasi principiu ar trebui sa functioneze si o masina de cusut.
Recunosc ca as putea visa mii de berze, fara sa ma duca mintea spre asa ceva. Dar imaginea e foarte sugestiva. Am luat-o de aici.

Vise in curs de implinire

Mi-am luat masina de cusut! E o nebunie! E asa draguta si parca ma astepta.
Are multe optiuni, de la cusut nasturi, la broderii, cusut fermoare, tivuri...
Bineinteles ca am si pus-o in functiune; de, mi-am luat jucarie noua!
Le-am facut la papusile fetelor un rand de hainute (pana ce ma apuc de "lucruri serioase", trebuie sa invat secretele si sa-mi exersez indemanarea)
Le-am explicat si lor, pe masura ce desteleneam cartea tehnica, ce inseamna fiecare element, rugandu-le cu toata insistenta sa nu umble la ea, caci poate deveni periculoasa.
***
Imi amintesc vremea in care, acasa la mama, stricam materiale in timp ce ea era la serviciu. Ea avea o masina mecanica, Ileana, foarte buna de altfel, dar imi aduc aminte ca mama intotdeauna "ne ferea" de a invata sa coasem pentru motivul ca ei nu-i placea sa coase. Nu stiu cum se face ca am ramas cu un dor pentru asta, iar gestul de azi a fost facut cu strangere de inima cumva...
Imi aduce aminte de povestile ori cu frumoasa din padurea adormita, ori cu altele, in care parintii incearca "sa-si fereasca" odorul de "destin" dar pana la urma tot se intampla.
Ca un crestin ce sunt, nu cred in predestinare, dar am simtit intotdeauna acest dor impotriva dorintei mamei mele. Nu am stiut niciodata de ce nu putea sa suporte aceasta activitate, de vreme ce era cu adevarat talentata in ceea ce facea si am putut merge si la banchetul de sfarsit de liceu cu o rochie realizata de ea, o bijuterie.
E adevarat ca a lucrat in domeniul confectiilor, dar nu era croitoreasa; imi aduc aminte cand, micuta, de vreo 5 ani, am mers pentru prima oara la ea la serviciu, o fabrica renumita in vremea aceea, iar o colega de-a ei m-a intrebat ce vreau sa ma fac cand voi fi mare. Iar eu, fireste, ca vreau sa lucrez si eu in fabrica acolo.
Probabil ca i s-a intiparit in minte acea spusa a mea, de "m-a pazit" asa de masina de cusut. Mie, la varsta asta, stiu sigur ca nu mi-ar placea sa lucrez intr-o fabrica. Dar la fel de sigur stiu ca mi-ar placea sa "imbrac" casa cu lucrul mainilor mele, asa cum era la noi acasa, atunci, in vremea copilariei mele.
Ieri am anuntat-o ca-mi iau masina de cusut. Mi-a zis din nou ca nu i-a placut niciodata sa coase. Dar hotararea era luata. S-a oferit sa mi-o dea pe a ei. Nu am primit-o; poate mai vrea si ea sa-si coase o fata de perna, sa indrepte un tiv, ceva.
Mi-am luat-o pe a mea. Si o sa le invat si pe fete, cand va veni momentul, sa coase.
***
Iata si o mostra din ce stie sa faca.