Si noi la scoala

Si la noi, ca peste tot, a fost prima zi de scoala.
La scoala... liniste

S-a cunoscut, intr-adevar, de-a lungul celor patru toamne de pana acum, o evolutie si "cresterea" copiilor. Azi, am vazut cu bucurie, dupa ce in clasa I doamna nu se auzea de galagia copiilor, in clasa a II-a, poate, poate, mai reusea sa-i linisteasca, in clasa a III-a deja trebuiau vreo cateva observatii...
Ei, astazi, Doamna a sunat clopotelul in clasa si, surpriza, toata forfota copiilor care isi povesteau cu aprindere "nemaipomenitele" vacante s-a oprit ca prin farmec.
A fost o surpriza atat de placuta sa-i vad pe toti ca s-au linistit, ca Doamna a putut sa-si tina discursul de inceput de an intr-o liniste perfecta, incat mi-au dat lacrimile, asa, pe furis. Copiii astia chiar au crescut; copiii astia chiar sunt deosebiti. Si le straluceau asa frumos la toti ochisorii, si erau asa frumosi, cu uniforme si cu flori pe masa... A fost cel mai frumos inceput de an, in sensul ca azi am vazut parca rezultatul eforturilor Doamnei din cei trei ani care au trecut.
Si erau atat de incantati sa auda ca vor invata lucruri noi la scoala, ca vor invata si despre istoria poporului nostru si a Europei, si despre geografia Romaniei... Adica erau chiar incantati. Eu nu am trait niciodata acest sentiment de incantare afland ca am de invatat "mai mult". Am avut si eu o invatatoare foarte buna, dar atunci un invatator bun era si foarte sever, asa ca eu nu-mi amintesc cu bucurie asa de mare de momentele in care aveam de invatat. Ei, copiii astia abia asteptau sa invete; si m-am felicitat pentru a nu stiu cata orara ca am facut aceasta optiune, cand le-am dat in clasa I si am multumit lui Dumnezeu ca a avut grija sa le dea copiilor mei un loc bun de unde sa porneasca in viata si o Doamna atat de deosebita.
Exceptional!
***
La gradinita nu este acest "cult" al inceputului de scoala. Copiii sunt adusi ca dupa un sfarist de saptamana. Si aici avem o Doamna foarte buna, care stie extraordinar de bine sa fie apropiata de copii, sa ii iubeasca pe toti, desi sunt destul de multi; la varsta prescolara, ce le trebuie copiilor cel mai mult este iubirea; mai mult decat sa stie sa numere, decat sa cante sau sa recite.
Iar un educator care stie sa iubeasca, ii va face pe acei prichindei si sa numere, si sa cante, si sa se poarte frumos; caci si copiii vor face ceea ce trebuie cuceriti de iubirea ei.
Doamna noastra are cate o vorba pentru fiecare, de parca acel copil, cu care vorbeste, in acel moment, ar fi singurul din mintea ei. Stie sa-l faca pe fiecare copilut sa se simta atat de important si de apreciat!