Se afișează postările cu eticheta conferinţă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta conferinţă. Afișați toate postările

duminică, 20 mai 2018

Despre familie și nu numai...

Din septembrie 2016 până în septembrie 2017 am trăit un an în Spania unde, împreună cu soțul meu, pr. Constantin Sturzu, având binecuvântarea Preasfințitului Timotei, episcopul ortodox român al Spaniei și Portugaliei, am călătorit spre a le împărtăși românilor de acolo câte ceva din felul în care am văzut noi căsătoria și familia cu sens.










Seminariile pe care le-am ținut au depășit granițele Spaniei, ajungând de două ori și în Franța, la Paris, la Limours și la Montpelier, la invitația părinților de acolo.







Anul acesta, după ce în martie am călătorit din nou, în Italia de această dată, la câteva parohii românești de acolo - la Roma, Lodi, Forli și Torino. La Roma am avut o întâlnire cu preotesele din acea zonă, dar și cu credincioase din parohia la care am fost invitați.





În mai, ne-am întors la Paris, la invitația ÎPS Iosif, mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale și Meridionale, la congresul MOREOM, unde, de asemenea, am avut un mic atelier despre familie.




miercuri, 12 decembrie 2012

Serile Talpalari, 11 decembrie 1012 - rezumatul anului


11 dec 2012 ST maica Siluana Vlad, pr Constantin Sturzu from Cristina Sturzu on Vimeo.

Parintele duhovnic atunci cand terminam spovedania prin dezlegarea de pacate imi arata ca sunt iubita de Dumnezeu. Atunci ma simt eliberata de cineva, de ceva. Important e sa facem diferenta intre eu cea care pacatuiesc si pacatul meu. Ca sa ne dam seama cum sa ne iubim, pentru mine Biserica a rezistat de atata timp si a instaurat aceste Taine. Atata timp cat eu ma identific cu pacatul meu, eu nu voi constientiza ca sunt iubit. Biserica ma invata ca eu sunt extrem de importanta pentru Dumnezeu. Nu ne iubim atata timp cat indragim pacatul. Prima forta de iubire adevarata este ura pacatului. Iubitul credincios nu este iubitul pacatos. Noi nu suntem tot una cu rautatea din noi.
Avem nevoie sa uram pacatul din noi. Asa voi putea sa ma iubesc pe mine si sa-i iubesc si pe ceilalti.


Putem sa traim anumite stari sufletesti si simultan in duhul nostru sa traim bucurie, rabdare, pace. Asta avem nevoie sa invatam, sa nu uitam ca avem si o dimensiune duhovniceasca si sa nu ne identificam complet cu simtirea. Astfel pot sa spun Multumesc chiar cand nu am recunostinta. Rostirea mea poate sa iasa din injuratura si sa rosteasca cuvintele duhovnicesti si mintea mea sa le dea atentie. Omul cel nou e format prin rostirea rugaciunii si atentie. Asa vine si simtirea lui Dumnezeu.
Autenticitatea noastra e rapita de cel rau, de sentimentele noastre, asa ca avem nevoie de exercitiu in a da slava Domnului si sa ne lipim de asta, chiar daca nu simtim recunostinta.


Omul cazut are o portita de scapare la furie. Spunem ... Ma sufoc... Facand si lovind ne descarcam, dar ne ucidem ocazia de vindecare. Eu am nevoie sa spun Doamne, nu pot, ajuta-ma!
Tot ce spune psihologia e cu doua taiusuri. Ne ajuta sa spunem pe nume problemelor, dar apoi e riscul de a-L folosi psihologic pe Dumnezeu, in a trai doar pe orizontala, in a folosi harul lui Dumnezeu pentru a avea succes, pentru a fi puternic si in a-mi hrani egoul.

Sa nu dispretuim rugaciunea nici unui om din lumea asta, indiferent cum s-ar ruga si cum L-ar numi pe Dumnezeu. Dumnezeu va lucra si-L va aduce acasa, pentru ca ortodoxia este firea omului. Ortodoxia este singura religie in care omul e gasit de Dumnezeu.

Diavolul ataca prin ganduri. Pofta nu este demonica, ea e BIO si daca primim ganduri referitoare la pofta ea devine rea, demonica.

A face voia lui Dumnezeu:
1. Doamne habar n-am cum sa fac voia Ta ca la fiecare pas fac voia mea
2. Sa ma dau pe mana unui duhovnic . Dumnezeu nu-mi poate vorbi direct cu mine pentru ca toata atentia mea e centrata pe voia mea.
3. Imi tai voia pentru Dumnezeu, prin parintele duhovnic
4. Taierea voii in relatiile din casa: renunta la ambitia ta, la ultimul cuvant in casa, la dreptatea mea. Nu-mi tai voia la carciuma. Taie-ti voia in fata sefului tau, chiar daca tu crezi ca e mai prost si roaga -te pt el
5. Incepe sa faci poruncile lui Dumnezeu!
6. Doamne, ma incredintez cu toate Tie!

marți, 11 decembrie 2012

Serile Talpalari / Despre gandul la moarte/ invitat arhim. Nichifor Horia

Despre gandul la moarte cu Parintele Nichifor Gandul la moarte ne cheama sa pretuim ziua. El nu este insotit de o spaima sau de o veste apocaliptica. Momentul mortii este un moment al adevarului, un moment al lui A FI Cel Ce m-ai zidit, miluieste-ma! Domnul are un plan cu mine. Gandul mortii ne ajuta sa intelegem ca Domnul are o relatie de iubire cu noi. De ce ne temem de moarte sau apocalipsa? Pentru ca ne temem de cele ascunse din noi. Gandul mortii : atentie la ce traim Sa traim cele intelese fara amanare, fara amagire. Frica de moarte: Frica de a ma trada in dorul cel mai adanc de a fi cu Domnul. Inlocuirea pocaintei cu invinovatirea permanenta este o piedica in schimbarea si vindecarea noastra. Relatiile sunt ajutate de gandul aducerii aminte de moarte. Dincolo este Cineva si nu e un loc. Daca avem o relatie cu Dumnezeu se naste o indrazneala si o nadejde in mila Lui. Noi nu avem perceptia launtrica a faptului ca vom muri. De aceea amintirea mortii ma ajuta pentru a ne da seama de moarte si de a trai prezent in fiecare lucru pe care il fac. E foarte important ca cei mici sa stie despre moartea celor dragi si de a alege daca sa mearga sau nu la inmormantarea lor. In clipa mortii nu este tarziu sa iertam ceea ce ne-a deranjat la celalalt. Avem sansa sa ne pocaim chiar si in ultima clipa a vietii noastre. Tresarirea carnii vii in fata mortii este darul lui Dumnezeu. Prin aceasta frica eu supravietuiesc. Domnul a asumat aceasta frica in Ghetsimani. Ea este nevinovata in sine, dar poate fi folosita rau si poate deveni patima. Dar ea ne este de folos. Gandul la moarte poate fi si unul de bucurie. In noi este un dor de viata adevarata si stim ca asta se implineste adevarat in viata de dincolo.

Mami, eu cresc, tu ce faci?

Expunerea diac. Sorin Mihalache de la Conferinţa "Ai copil" din 27 nov 2o12

marți, 4 decembrie 2012

Conferinţele ASCOR Iaşi "Naşterea Domnului în inima omului"







Conferinta Maica Siluana

Trupul omului, potir al Trupului Domnului




Ce-o fi fost in capul meu cand am ales aceasta tema?

Glasul inimii mele mi-a spus despre o durere

Inima noastra este locul dupa care tanjeste Domnul ca sa Se odihneasca.

Care este durerea mea?

Domnul iese in fata Sfantului Altar si nimeni nu vine... Domnul pleaca fara ca sa se fi impartasit cineva...

Mergem la Sfanta Liturghie mergem fara a finaliza scopul Liturghiei.

Dar tema este cu referire la mine, cei care ne impartasim. Noi putem sa-L folosim pe Domnul ca pe un Potir care se intoarce inapoi pe Sfanta Masa. Noi nu folosim Duhul Sfant din Sfanta Liturghie. Domnul este acolo, noi nu suntem acolo.

Noi nu stim sa lucram cu aceasta putere data de Domnul.

Nu toti cei care se impartasesc in fiecare zi marturisesc o transformare a fiintei sale.

Ce se intampla cu noi, de ce suntem asa?

Ma duc sa ma impartasesc pentru ca Il doresc pe Domnul.

Dorul acesta e dulce pentru ca nu se termina si este hranitor pentru ca ne scoate dorirea din efemer si ne altoieste viata de zi cu zi pe El.

Arde cu focul fara de materie pacatele mele.

Acest foc arde pacatul si ma lumineaza.

Cand arde pacatul?

Focul care intra in noi este nestins si arde tot timpul. Doar ca nu arde daca nu pun pe foc. El nu ma arde daca eu nu-i dau. Eu n-o sa pot sa ma bucur de cealalta lucrare a focului, adica desfatarea de Domnul, luminare, daca nu fac aceasta prima lucrare. Focul altfel nu face lumina, ci scoate fum.

In fiecare minut al vietii mele eu pun pe focul acesta. El nu vrea sa faca asta fara mine si o face treptat si pe masura ce Il chem.

I-au acest foc ca sa pun la lucrare acest foc. Schimbarea este cand tu ma injuri, eu ce fac: pacat sau nu. Trupul nu va deveni nesimtit la cele care il dor, ci pot sa aleg sa folosesc harul pentru a accepta, binecuvanta.

Cand sunt in durere stau deoparte si integrez durerea pentru a nu cadea in pacat.

In acest caz acest foc imi aminteste ca El este in mine si ma duc acolo cu mintea mea. De obicei noi ne ducem la doctorie, la ce as putea spune.

Ocazia cea mai buna pentru a ne bucura duhovniceste este atunci cand suntem tristi.

Daca in durerea imi duc mintea in inima la El si vorbesc cu El. Bucuria Lui e in inima si nu e chimica, e vibrationala.

Eu ma bucur de amandoua venirile Lui: arde pacatele mele si in acelasi timp ma desfatez de bucuria si iubirea Lui.

Trupul este ecranul sufletului. Eu ca persoana cand stiu ca m-am impartasit pot sa hotarasc ca trupul meu sa ia el initiativa. Eu in loc sa astept veselia venita ce urmare a Impartasaniei, pot sa incep sa dau slava Lui Dumnezeu, fiind atent la ce spun. O mica particica din mine ramane libera si pot sa dau slava Domnului . Dar am nevoie sa incep cu starea pe care o am, Ii arat supararea mea si I-o dau Lui si apoi Ii dau slava.

Ii dau supararea mea ca sa o transforme in Iubirea Lui.

Sf Apostol Pavel in Ep catre Corinteni spune ca cel ce mananca cu nevrednicie isi aduce osanda.

Doar Dumnezeu ne invredniceste sa ne impartasim. Este erezie sa spui ca Nu sunt vrednic. Sa cer vrednicie, adica sa fiu harnic.

Mai spune ca unii se imbolnavesc pentru ca se impartasesc cu nevrednicie.

Cei care s-au impartasit nevrednici, aceea primesc moartea sau boala pentru a nu fi osanditi.

Putem folosim neputinta ca sa ne apropiem de Domnul. Puterea Mea se desavarseste in slabiciune. Acea slabiciune poate fi izvor de pacat sau loc de intalnire cu Domnul. Ma bucur in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri.

Ramanem cu indemnul sa ne cercetam.

Oglinda in care sa ne privim este Imnul dragostei de la Corinteni 13
De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
Dragostea îndelung rabdă;
dragostea este binevoitoare,
dragostea nu pizmuieşte,
nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă,
nu caută ale sale,
nu se aprinde de mânie,
nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată.

Il rog pe Domnul sa vina in durerea si neputinta noastra si sa transforme in iubirea Lui.

Asa o sa traim bucuria ca nu suntem Potire care nu folosesc Harul Impartasaniei.




Poti sa nu mai faci pacatul indurand durerea care premerge lui. Pacatul e ca un drog care ma ajuta sa nu mai simt acel gol al neputintei si durerii mele. Doar ca prin pacat golul devine si mai mare si voi face pacate din ce in ce mai mari. Inainte a pune mana pe pahar , de a tipa ma rog sa indur durerea si greul chemand pe Domnul in ce simt.

marți, 8 mai 2012

Ai Copil, editia a 3a!


Fundatia Varlaam va invita sa participati la a treia editie a conferintei “Ai Copil. Invata sa fii parinte”. Organizatorii au pregatit un format nou: 3 conferinte de cate 2 ore, in 3 seri diferite, deschise publicului larg, urmate de un atelier de 1 zi sustinut de formatorul Sorin Mihalache.
Cele 3 conferinte au loc in Aula Magna “Mihai Eminescu” a Universitatii Al. I. Cuza si vor avea intrarea libera, pentru a oferi cat mai multor parinti si profesori interesati oportunitatea de a participa.
Programul evenimentelor este urmatorul:
1. Luni, 14 Mai, 18:00 – 20:00,  Maica Siluana Vlad“Copilul meu, 2 vieti si 3 mosteniri”
2. Marti, 22 Mai, 18:00 – 20:00, Diac. Profesor Sorin Mihalache“Copilul meu si Inteligenta Spirituala”

3. Joi, 24 Mai, 18:00 – 20:00, Psihoterapeut specializat in Psihoterapia copilului si Parenting Diana Teodorescu“Cum imi construiesc o strategie pentru educatia copilului meu?”
Atelierul lui Sorin Mihalache se desfasoara Sambata, 26 Mai 2012, intre orele 9:00 – 18:00. Tema acestui atelier este „Cum dezvolt inteligenta copilului meu”. Investitia pentru participarea la acest atelier este de 150 ron/persoana sau 200 ron „Pachetul pentru doi”. Inscrierile se pot face pe adresa monica.costea@fundatiavarlaam.ro sau telefonic la 0727.377.334.

vineri, 2 martie 2012

Conferinţă

Serile Talpalari, 21 feb  2012


Primul subiect al conferinţei porneşte de la vizionarea filmului Fard


Spicuiri


Omul, oricât de rău ar cădea, niciodată, cât e în viaţă nu e iremediabil căzut. Pentru că lumea întreagă e ţinută de Dumnezeu. Dumnezeu o ţine în iubirea Lui şi în grija Lui... Noi având libertate pornim spre bine sau spre rău. Dumnezeu ne menţine în lucrarea asta prin pronia Lui, dar nu ne sprijină. Ceea ce spunem noi că Dumnezeu îngăduie, nu e ceva pasiv... El merge cu noi în direcţia păcatului şi niciodată nu voi pieri de tot cât sunt în viaţă, cât mai am voinţa să merg spre bine sau spre rău.

Când voi înţelege ce minune se întâmplă cu mine când mă întorc de la rău spre bine, nu poţi să nu doreşti fiecăruia să se întoarcă.

„Doamne, vindecă Tu durerea pe care am făcut-o eu celorlalţi!” Umblând cu Dumnezeu în durerile tuturor celor pe care i-am rănit noi, imposibil ca atunci când ai dorit măcar o secundă să repari răul pe care l-ai făcut înţelegi că nu poţi, că nu se mai poate şi atunci rugăciunea devine atât de puternică, încât îţi doreşti să existe un Dumnezeu care să vindece durerile pe care le-ai făcut.

Avem o stare interioară sufletească de a ne îndrăgosti de o stare de a fi nevrednici. Există o etapă în care vedem că suntem nevrednici. Când ajungem la asta, avem un orgoliu al pedepsirii de sine, o mândrie prin care dorim să ne pedepsim pe noi pentru că suntem aşa cum suntem. O mândrie întoarsă, un egoism... dacă nu pot să fiu bun, atunci să fiu rău. Pur şi simplu, ca să pot să mă justific în faţa mea ca să rămân în această stare...

miercuri, 7 decembrie 2011

The Sunset Limited

Un film absolut impresionant:



Vizionaţi acest film, de la care porneşte conferinţa aceasta, în cadrul serilor Talpalari, desfăşurată în 6 decembrie 2011

Spicuiri din conferinţă:


lepădarea de sine înseamnă lepădarea de lume. lepădarea de ce a făcut lumea cu tine.

eu nu sunt viaţa mea, eu sunt administratorul vieţii mele

taina Bisericii e că Dumnezeu ne învaţă ca pe nişte copii

dar unii dintre noi vrem să rămânem copii, nu vrem să ne maturizăm.

a mă lepăda de mine înseamnă să renunţ la cunoaşterea prin simţuri şi să cunosc prin relaţia cu El

lepădarea convingerilor mele, a valorilor mele şi însuşirea valorilor lui Dumnezeu, întruparea lui Hristos.

Omul nu poate să se lepede de sine fără Dumnezeu. Dumnezeu nu vine şi zice „nu mai păcătui”, ci îţi dă o putere ca să nu mai faci ce făceai. Dar dacă tu foloseşti acea putere ca să şi faci ce făceai, să şi-ţi asiguri loc în rai, atunci nu merge.

în Biserica Ortodoxă, vindecarea nu se poate face decât prin ambele căi: prin Sfintele Taine şi prin coexistenţa cu Dumnezeu, adică prin rugăciune... Rugăciunea care are forme până la a trăi cu Dumnezeu, a trăi El în mine şi eu în El. Eu îi dau trupul meu şi El îmi dă trupul Lui şi trăim o singură viaţă.
Rgăciunea este viaţa mea.... la capătul ei de lucrare ascetică e bucurie, e uimire. Eu mă minunez de El, El se minunează de mine. El se bucură de mine, eu mă bucur de El... Dar trupul meu, fiinţa mea, sinele meu nu se îndumnezeieşte decât în Hristos ca persoană. Eu sunt individ, dar sunt chemat să devin persoană. Rugăciunea mă face persoană. Spun „Tu, Doamne, Tu mi-ai vorbit mie.” Eu sunt eu şi Tu eşti tu Eu nu pot să-I spun lui Dumnezeu „eu-şi-Tu” decât dinlăuntru, şi nu poate să fie înlăuntru decât dacă intră El înlăuntru şi locuieşte în mine. Şi nu intră înlăuntru dacă nu intră Hristos cu Trupul şi Sângele Lui ca să locuiască în mine. Dar dacă nu devin un „tu” pentru El, eu voi fi un butoi plin cu Dumnezeu. Foamea mea e atât de mare, încât pot să mă umplu cu cuvinte din Sfânta Scriptură, din Sfinţii Părinţi. Dar ca să ce?!? Cine e “tu”-ul meu? Pentru cine sunt eu “tu”? Cine se miră de mine şi moare de dragul meu? Că dacă mă împărtăşesc numai ca să nu mă uit la filme porno… parcă-i cam puţin… sau ca să mă fac om de treabă. Dumnezeu n-a venit ca să ne facem oameni de treabă. Sigur că e mai sănătos să joci rummy decât să te îmbeţi. Dar poţi să fii mort veşnic fiind treaz: ce faci acolo?
Deci numai rugăciunea, numai comunicarea faţă către faţă, de la persoană la Persoană … avem nevoie să facem paşii aceştia să simţim că suntem “eu”, că suntem subiecte, că suntem persoană, şi că atâta timp cât spun “dreptatea mea, plăcerea mea, simţirea mea, ciocolata mea, casa mea, credinţa mea, ortodoxia mea”... de fapt, eu sunt definit prin ce am şi nu cine sunt.
De ce să-L mâncăm? Ca toţi să fie una, să fim cu El. Acest El, eu, tu… ca noi să fim una.
E taina Persoanei. A fi ca Dumnezeu înseamnă a avea o existenţă personală, înseamnă a exista pentru un “tu” şi împreună cu un celălalt, cu “el”.

Cum se iubesc oamenii, când se iubesc atât de mult încât ar vrea să se topească unul în altul.
Această dorinţa de a fi una poate fi un pericol să renunţăm şi să dispărem, să ne topim, să scăpăm de noi, fiind una. Or aici suntem una, suntem acelaşi Om, dar nu aceeaşi persoană. Sunt alte ipostasuri.
Iubirea presupune contemplare… să-l vezi pe celălalt, să-i vezi taina şi să simţi că eşti una.
***
Îndumnezeirea e scopul în sine. Împărtăşirea e ca să ieşim în pace, să ieşim în lume cu Dumnezeu, ca să fiu martorul Lui în lume, că El este bucuria mea, viaţa mea.



vineri, 11 noiembrie 2011

Din nou, conferinţa "Ai copil. Învaţă să fii părinte"

Despre ediţia 1 a Conferinţei "Ai copil. Învaţă să fii părinte" am vorbit aici. A fost o experienţă foarte interesantă, care mi-a folosit şi din ale cărei informaţii am folosit în comunicare nu doar cu fetele, ci şi cu ceilalţi. Aşa încât, voi merge şi în ediţia a 2-a.

Temele abordate acum vor fi:

Sa ne ascultam, pe noi insine si copiii… dincolo de a ne auzi! - speaker: Cristina Neguţ

Neurobiologia interpersonala - efectele vietii parintilor in modelarea vietii copiilor - speaker: diac. Sorin Mihalache

Alimentatia Conventionala Vs. Alimentatia Bio - speaker: dr. Pavel Chirilă

Educatie fara pedepse si fara recompense - speaker: Monica Reu



CÂND?


În Bucureşti, Aula ASE, pe 19 Noiembrie ora 10:00
şi
În Iaşi, Teatrul Luceafarul, pe 26 Noiembrie la ora 10:00.

Vino sa petrecem impreuna o zi, de la 10:00 la 18:00, cu specialisti si cu alti parinti care vor cu adevarat ce-i mai bun pentru copilul lor.
Informaţii complete aici

Temeleabordate

Programului propune o abordare integrata a problemelor in Relatia Parinte-Copil. De aceea, fiecare tema va aborda cu prioritate una din cele trei dimensiuni IQ, EQ si SQ integrandu-le insa pe toate.
Noi credem ca numai aceasta abordare integrata a Relatiei Parinte- Copil ofera solutii viabile in realitatea secolului 21.


dincolodeaneauzi!

Speaker:
Cristina Negut
La final vei:
Ne place cand vedem copiii cu"minti" si mai ales ascultatori. Stim ca la conferinta de primavara te-ai gandit ce presupune a fi un parinte cu"minte". Acum iti propunem sa descoperim ce presupune sa fim parinti ascultatori. Ingrediente de baza: creativitate si asumare.Descoperi ca ai pricepere de a asculta nu doar cu urechile :).
Patrunde in cele trei registre ale ascultarii si vei incepe sa le identifici mai atent, reusind ca formulezi mesajele tale autentice si asertive deopotriva.

AlimentatiaConventionalavsAlimentatiaBio.

Speaker:
Dr. Pavel Chirila
La final vei:
Va invitam sa facem impreuna o incursiune in compararea celor doua tipuri de alimentatie accesibile noua astazi: Alimentatia conventionala vs. Alimentatia BioAfla care sunt dezavantajele alimentaţiei convenţionale;
Afla care sunt avantajele alimentaţiei bio;
Şti care sunt bolile induse de rafinarea şi poluarea alimentelor convenţionale;
Cunoaste valoarea profilactică şi terapeutică a alimentelor bio.

Neurobiologiainterpersonala-
efectelevietiiparintilorinmodelareavietiicopiilor.

Speaker:
Sorin Mihalache
La final vei:
Educaţia copilului începe cu transformarea noastră!Afla cât de critic este comportamentul tău ca parinte în formarea copiilor tăi;
Şti care sunt posibilele atitudini şi comportamente care pot influenţa decisiv starea şi dispoziţia copilului tău şi disponibilitatea lui de a învăţa lucruri noi;

Educatiefarapedepsesifararecompense

Speaker:
Monica Reu
La final vei:
"Ca urmare a faptului ca a luat un 4 la matematica, Andrei nu mai are voie sa iasa o saptamâna afara.” “Pentru coronita pe care a primit-o la finele clasei a III-a, Dorina a primit o pisicuta.”"
Pedepsele si recompensele par a fi instrumente de baza în arsenalul multor parinti, bunici, cadre didactice. Dar care este lectia pe care o primesc de fapt copiii pedepsiti sau recompensati?
Putea să afli raspunsul şi să descoperi alternativele educaţionale ale pedepselor şi recompenselor oferite de Comunicarea Non Violenţa

"Comuniunea mesei este legatura a dragostei..."

 Iar cand se ispraveau zilele ospatului lor trimitea Iov si ii curata pe ei. (Iov 1.4) Aceasta e cea mai mare dovada de iubire. De aceea si ...