Biblia intr-un an

"Astãzi este Duminica Floriilor când Mântuitorul nostru Iisus Hristos intrã ca un împãrat în Ierusalim, spre a se da de bunã voie la chinuri si la moarte pentru noi pãcãtosii. Ati auzit în Sfânta Evanghelie cu câtã bucurie Îl însotea multimea si cu câtã urã si zavistie Îl priveau cãrturarii si arhiereii iudeilor.
***
Astãzi se încheie Postul Mare si începe Sãptãmâna Mare a Sfintelor si mântuitoarelor patimi. Cei care ati fost mai silitori cred cã pânã acum v-ati spovedit si împãrtãsit cu Trupul si Sângele Domnului. Care încã nu v-ati curãtit de pãcate prin spovedanie si Sfânta Împãrtasanie, mai aveti numai câteva zile pânã la Sfintele Pasti. Nu mai amânati, ci alergati la preot, cã nu putem sã ne bucurãm de Învierea Domnului necurãtiti si plini de pãcate. Nu vã lãsati pe ultimele zile cã sãptãmâna aceasta preotii sunt foarte ocupati.
***
Fratii mei, din seara aceasta încep deniile, cu patimile lui Hristos. Sunt cele mai frumoase si miscãtoare slujbe si cântãri de peste an. Veniti searã de searã cât mai multi la sfânta bisericã. Cum putem noi sã dormim sau sã lipsim de la bisericã când Hristos privegheazã si se roagã pentru toatã lumea? Cum putem noi sã râdem si sã bem când Fiul lui Dumnezeu este dat în mâinile hulitorilor si ucigasilor necredinciosi? Cum putem noi sã mâncãm acum când Domnul vietii, posteste si suspinã pentru noi? Cum sã lipsim de la bisericã acum, când Hristos este trãdat de propriul sãu ucenic si este vândut iudeilor ca sã fie judecat si rãstignit?
***
Sã mergem sãptãmâna aceasta dupã Iisus Hristos, pe drumul Crucii, care pentru noi este drumul vietii, al iertãrii si al mântuirii. Fãrã acest drum nimeni dintre oameni nu se poate mântui.
...
De vom face asa, ne vom bucura cu totii de lumina învierii Mântuitorului si vom putea cânta cântarea îngereascã de biruintã asupra mortii si a iadului. Amin." (Arhim. Cleopa ILIE, Predica la Duminica Floriilor)

###
In aceste zile care au trecut nu am avut acces la internet, in schimb am continuat sa citesc Biblia, pentru a putea tine pasul cu cei de la OYB.
Pentru a ma familiariza mai bine cu personajele, m-am "intors" in trecut si am citit Iesirea si Leviticul. Am alcatuit chiar si o genealogie a urmasilor lui Israel, pe care o voi publica atunci cand voi avea timp sa o introduc in calculator.
In ziua de 19 s-a citit: Iosua 19:1-20:9 ~ Luca 19:28-48 ~ Psalm 88:1-18 ~ Pilde 13:12-14, iar astazi, lectura biblica cuprinde: Iosua 21:1-22:20 ~ Luca 20:1-16 ~ Psalm 89:1-13 ~ Pilde 13:15-16

***
Vechiul Testament
_____________
Intrucat, dupa cum ziceam, am citit zilele din urma si un pic din istoria poporului Israel de dinainte de venirea lui Iosua, voi da aici cateva randuri din Iosua Navi, capitolul 1, pentru a se vedea cum de a ajuns el sa imparta pamanturile lui Israel:
După moartea lui Moise, robul Domnului, a grăit Domnul cu Iosua, fiul lui Navi, slujitorul lui Moise, şi a zis: "Moise, robul Meu, a murit. Scoală dar şi treci Iordanul tu şi tot poporul acesta, în ţara pe care o voi da fiilor lui Israel. Tot locul pe care vor călca tălpile picioarelor voastre, îl voi da vouă, cum am spus lui Moise: De la pustie şi de la Libanul acesta până la râul cel mare, până la râul Eufratului şi până la marea cea mare spre asfinţitul soarelui vor fi hotarele voastre. Nimeni nu se va putea împotrivi ţie, în toate zilele vieţii tale. Precum am fost cu Moise, aşa voi fi şi cu tine; nu Mă voi depărta de tine şi nu te voi părăsi. Fii tare şi curajos, că tu vei împărţi poporului acestuia, prin sorţi, tara pe care M-am jurat părinţilor lor să le-o dau. Fii dar tare şi foarte curajos, ca să păzeşti şi să împlineşti toată legea pe care ţi-a încredinţat-o Moise, robul Meu; să nu te abaţi de la ea nici la dreapta nici la stânga, ca să pricepi toate câte ai de făcut. Să nu se pogoare cartea legii acesteia de pe buzele tale, ci călăuzeşte-te de ea ziua şi noaptea, ca să plineşti întocmai tot ce este scris în ea; atunci vei fi cu izbândă în căile tale şi vei păşi cu spor. Iată îţi poruncesc: Fii tare şi curajos, să nu te temi, nici să te spăimântezi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine pretutindenea, oriunde vei merge. "
Fac precizarea ca Iosua fusese slujitorul lui Moise si il urma pe acesta inclusiv cand mergea sa primeasca poruncile lui Dumnezeu; putem spune ca fusese un ucenic de-al lui Moise si de aceea aputut prelua sarcina impartirii teritoriilor.
Revenind la capitolele de astazi, vedem cum s-a finalizat aceasta impartire, vedem, de asemenea, desemnarea oraselor de scapare, despre care aminteam intr-o postare anterioara, le-a dat cetati levitilor, care nu primisera pamanturi, deoarece ei traiau din "partea Domnului".
Concluzia, pe care o putem citi, la sfarsitul capitolului 21 este: "Astfel a dat Domnul lui Israel toată ţara, pe care jurase să o dea părinţilor lor şi au primit-o ei moştenire şi s-au aşezat în ea. Şi le-a dat Domnul linişte şi odihnă din toate părţile, cum jurase părinţilor lor, şi nimeni dintre toţi vrăjmaşii lor n-a putut sta împotriva lor, ci pe toţi vrăjmaşii lor i-a dat Domnul în mâinile lor.
Şi n-a rămas neîmplinit nici un cuvânt din toate cuvintele cele bune pe care le vorbise Domnul casei lui Israel: toate s-au împlinit."
Asa se intampla si cu noi toti atunci cand ascultam si facem ceea ce ne zice Domnul, prin duhovnicul nostru.
***
Capitolele din Noul Testament se refera chiar la Intrarea Domnului in Ierusalim, Floriile pe care le serbam si noi astazi. Atunci cu totii il asteptau pe Mesia, pe Imparatul care, credeau ei, le va face dreptate aici, pe pamant; peste cateva zile, tot acestia, il aruncau in bratele mortii ca pe un talhar.
Oare noi cum suntem? Il respectam in continuare ca pe Imparatul, sau il "omoram" prin neascultare?

***
Psalmi
_____

Cand ajungem in situatii care ne par fara iesire, uitam ca nici un fir din parul capului nu cade fara stirea lui Dumnezeu. Daca am putea sa ne dam inapoi si sa zicem, in acele momente, cu psalmistul: "Ale Tale sunt cerurile şi al Tău este pământul; lumea şi plinirea ei Tu le-ai întemeiat." ne-am da seama ca lumea nu a inceput cu noi si nici nu se sfarseste cu noi, ca cel care ne "cearta" sau ne pune in situatii neplacute este si el tot in fata aceluiasi Dumnezeu care ne stie pe toti, indiferent daca noi credem sau nu asta.

***
Pilde
___
Cel ce nu ia în seamă cuvântul (lui Dumnezeu) este dat pierzării, iar cel ce se teme de porunca Lui este răsplătit.
^^^
Învăţătura celui înţelept este izvor de viaţă, ca să putem scăpa de cursele morţii.
^^^
Buna înţelegere rodeşte har; calea celor vicleni este spre pieirea lor.
^^^
Orice om înţelept lucrează cu chibzuinţă, numai cel nebun îşi desfăşoară nebunia.

Despre nesimtire

Din nou raman uimita sa ma regasesc in randurile credinciosilor carora le-a raspuns Sf. Teofan.
Primul raspuns se refera la toate "tentativele" de imbunatatire a vietii, fie ea spirituala sau materiala - si ma refer aici la indeplinirea sarcinilor zilnice, care nu toate imi sunt placute, sau daca, placute fiind, mi se par ca sunt "prea multe" si ma coplesesc.
Al doilea raspuns se refera la momente pe care le-am trait si eu, si pentru care Avva imi zicea sa am rabdare; sa ma rog, caci viata noastra e precum valurile, acum sus, acum jos.


Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!

1.Spuneţi că vă osteniţi „nu totdeauna de plăcere, ci mai mult cu de-a sila".
Aceasta este legea: să ne luptăm cu pornirile noastre rele şi să ne silim să facem binele. Asta înseamnă cuvântul Domnului că împărăţia lui Dumnezeu se ia cu sila, si oamenii silei o răpesc pe ea. De asta şi e jug urmarea Domnului. Dacă totul ar fi de plăcere, unde ar mai fi jugul ? în cele din urmă, totuşi, se ajunge să se facă totul cu plăcere şi uşurinţă.
2.Scrieţi: „Năvăleşte asupra mea câte o nesimţire tâmpă; ajung ca un automat, nu mai gândesc, nici nu mai simt nimic". Asemenea stări vin uneori ca „pedeapsă" pentru aplecarea cu gândul şi consimţământul spre oarecare gând rău, iar alteori ca „învăţătură", ca omul să se deprindă a nu aştepta nimic de la propriile puteri, ci să aştepte totul doar de la Dumnezeu. Câteva asemenea experienţe taie încrederea în sine, iar izbăvirea de apăsare arată de unde vine ajutorul şi pe Cine trebuie să ne bizuim întru totul. Starea aceasta este grea, dar trebuie răbdată cu gândul că altceva nici nu merităm. Mijloace împotriva ei nu sunt; trecerea ei stă în voia lui Dumnezeu. Totuşi, trebuie să vă ţineţi şi să strigaţi către Domnului: „Fie voia Ta! Miluieşte! Uşurează!", fără să vă îngăduiţi nicidecum vreo slăbiciune, fiindcă acest lucru este pustiitor şi pierzător. Bine faceţi că vă întristaţi pentru starea asta şi vă încordaţi în tot chipul ca să vă izbăviţi de ea - însă presupunerea Dumneavoastră că aşa vor fi chinurile veşnice nu e corectă. Fericirea veşnică şi chinurile veşnice sunt cu neputinţă de închipuit şi nu pot fi asemuite cu nimic din cele ce se întâmplă în această viaţă. Toate sunt dincolo nemăsurat mai presus decât cele de aici. La Sfinţii Părinţi starea Dumneavoastră se cheamă răcire, uscăciune, şi toţi o socot lucru cu neputinţă de neocolit în viaţa după Dumnezeu, căci fără ele ni urcă repede „duhovnicia" la cap. (Sf. Teofan Zavoratul, Mantuirea in viata de familie)

Psihopedagogie ortodoxa

Am gasit la Irina niste materiale foarte interesante despre educatia copiilor;
Se cunosc atat de bine lucrurile scrise din experienta efectiva a cresterii copilului si experienta "de serviciu", pe care o au unii psihologi!
Iar cand vrei sa-ti cresti copiii in duhul crestinismului, astfel de materiale sunt o binecuvantare.
Dau in randurile care urmeaza doar un mic exemplu:

Standarde

"Iar dacă nu vă place să slujiţi Domnului, atunci alegeţi-vă acum cui veţi sluji: sau dumnezeilor cărora au slujit părinţii voştri cei de peste râu sau dumnezeilor Amoreilor, în ţara cărora trăiţi. Eu însă şi casa mea vom sluji Domnului, că sfânt este!"
(Iosua Navi 24:15)

Ce asteptari sa ai de la copil?

... Am ajuns la concluzia ca trebuie sa trec peste sfaturile “expertilor” si sa decid eu dupa ce standarde doresc sa traiesc si sa ma astept ca si copiii mei sa le urmeze.
"Copilul se dă pe faţă din lucrările lui, dacă purtarea lui este fără prihană şi dreaptă.."
(Proverbe 20:11 )

Intai si intai

Inainte de a incepe sa-ti stabilesti standarde trebuie sa stabilesti faptul ca Dumnezeu ti-a dat autoritate asupra copiilor tai. Asta inseamna sa fii convins ca nu trebuie sa te astepti la nimic altceva decat ascultare de prima data din partea copiilor tai. Nu sa numeri pana la trei. Nu sa negociezi. Cerintele tale trebuie sa fie rezonabile, apoi trebuie sa te astepti sa te asculte imediat si sa-i inveti sa faca asta. Daca nu ai facut inca aceste lucruri, alege o zi si incepe. Incepe fara a privi in urma.
Hotaraste ca de acum inainte sa te daruiesti stabilirii si pastrarii ordinii si autoritatii in caminul tau.