Calendarul zonelor de lucru

FlyLady a împărţit casa în 5 teritorii diferite. Le vei găsi cu siguranţă şi în casa ta. Eu le-am găsit. În fiecare săptămână lucrăm la o altă zonă. În fiecare lună, vom trece o dată prin toată casa. Fără să realizăm că am făcut "curăţenie generală" :-)

Acesta este calendarul pentru luna martie:

• Zona 1: Scările, uşa de la intrare şi holul: la inceputul lui martie, nu avem :-) (30 martie-4 aprilie)
• Zona 2: Bucătăria şi cămara (3-7 martie)
• Zona 3: Baia şi dressingul (10-14 martie)
• Zona 4: Dormitorul nostru şi camera de zi (17-21 martie)
• Zona 5: Dormitorul fetelor (24-28 martie)

Apostolul zilei:

Dragostea ne învaţă să ne rugăm pentru cei morţi

„Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi, ca ceilalţi, care nu au nădejde, pentru că, de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa (credem) că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El. Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnului, că noi, cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nu vom lua înainte celor adormiţi, pentru că Însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi cei morţi întru Hristos vor învia întâi, după aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi aşa pururea vom fi cu Domnul.“ (I Tesaloniceni 4, 13-17)

***

Un cuvânt de nădejde ne pune Biserica în această sâmbătă. A ne aduce aminte de cei adormiţi este un lucru firesc. A nu uita pe cei ce i-am cunoscut, pe cei care ne-au fost poate părinţi, chiar copii, rude sau prieteni este o datorie cât se poate de normală şi de firească. Şi această datorie este întărită de credinţa că sufletul este veşnic, cei ce au plecat din această lume nu au dispărut în neant sau în nefiinţă, ci au trecut pragul spre o altă lume, o lume care nu mai are sfârşit. Noi, când ne aducem aminte de ei, de fraţii noştri cei adormiţi, ne amintim de faptul că în viaţă nu am reuşit să le oferim toată dragostea noastră. Aceasta este marea durere atunci când ne despărţim, pe marginea mormântului, de cineva drag: că nu am reuşit să-i oferim toată iubirea noastră. Nu am reuşit pentru că dragostea este infinită, nelimitată, iar omul, pe pământ, este trecător. Dragostea este aceea care ne învaţă că trebuie să ne rugăm pentru cei morţi. Şi aceasta, nu pentru că ştim cu siguranţă că noi mai putem schimba ceva, ci pentru că Dumnezeu ne-a poruncit ca să iubim pe oameni fie că sunt în viaţă, fie că sunt trecuţi la cele veşnice.

Ciprian OLINICI, Radio Trinitas

Evanghelia zilei

Urmarea lui Hristos

„Şi trecând, Iisus a văzut pe Levi al lui Alfeu, şezând la vamă, şi i-a zis: «Urmează-Mi!». Iar el, sculându-se, I-a urmat. Şi când şedea El în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi şedeau la masă cu Iisus şi cu ucenicii Lui. Că erau mulţi şi-I urmau. Iar cărturarii şi fariseii, văzându-L că mănâncă împreună cu vameşii şi păcătoşii, ziceau către ucenicii Lui: «De ce mănâncă şi bea Învăţătorul vostru cu vameşii şi păcătoşii?». Dar, auzind, Iisus le-a zis: «Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi ci pe păcătoşi la pocăinţă».“ (Marcu 2, 14-17)

***

Mâine, în Duminica a III-a din Postul Patimilor, Răstignirii şi Învierii Domnului Iisus Hristos, vom aduce cuvenita cinstire Sfintei Cruci. În biserici, pe iconostasul din dreapta, va fi aşezată Sfânta Cruce, lângă icoana Învierii Domnului Hristos. Vom avea, astfel, în faţă sinteza jertfei şi dragostei lui Dumnezeu pentru neamul omenesc. Sfânta Cruce ne schimbă perspectiva asupra vieţii, ne arată cum trebuie să fim, ne arată până unde trebuie să ajungem. Dumnezeu are o cruce pentru fiecare. La vederea crucii, unii se descurajează, alţii nu o doresc, iar alţii o hulesc. Oare ştia Levi, vameşul din fragmentul evanghelic de azi, ce cruce îi va pune Dumnezeu pe umeri? Sigur nu ştia, dar L-a urmat pe Mântuitorul. Un tablou celebru ni-l înfăţişează pe Levi-Matei stând în faţa unei mese pline cu chitanţe, cu diferite monede şi unelte de scris. El se ridică şi pleacă, lăsând în urmă atmosfera care nu avea nimic de-a face cu sfinţenia. Trebuie să observăm că el pleacă să-L urmeze pe Hristos. Nimic nu a mai contat când L-a văzut pe Fiul lui Dumnezeu. Levi era un păcătos pe care Hristos l-a primit cu dragoste. Crucea vameşului Levi a fost să scrie prima carte din Noul Testament - Evanghelia Sfântului Apostol şi Evanghelist Matei. Dintr-un funcţionar al vămii, a ajuns sfânt. Nu a mai perceput taxe, ci a oferit şi oferă lumii întregi pe Cel care l-a chemat la mântuire prin cuvintele: „Vino după Mine!“. Şi pe noi, cei de astăzi, Mântuitorul Iisus Hristos ne îndeamnă să-L urmăm.

pr. Dumitru PĂDURARU

Memoria zilei

Sâmbătă: Sfântul Cuvios Mucenic Marcu, episcopul Aretuselor
(pomenirea morţilor)

În timpul împăratului Constantin cel Mare (306-337), Cuviosul Marcu, episcopul Aretuselor, a dărâmat multe temple ale idolilor şi a zidit biserici în locul lor. Însă, Biserica a avut de suferit din partea împăratului păgân Iulian Apostatul (361-363). Din porunca acestuia, episcopul Marcu a fost prins şi supus la chinuri grele. Văzând curajul cu care el a îndurat chinurile, mulţi păgâni s-au convertit la creştinism.
Tot astăzi, Biserica face pomenirea Sfântului Mucenic Chiril, diaconul; a Sfinţilor Mucenici Iona, Varahisiu şi a nouă mucenici, împreună cu dânşii; a Sfântului Cuvios Eustaţiu, episcopul Chiului Bitiniei; a Sfinţilor Apostoli, dintre cei şaptezeci: Sosten, Apolo, Chifa şi Epafrodit; şi a Sfântului Diadoh, episcopul Foticeii, în Epir.

În ziua de 29 martie, istoria consemnează:

- 1870: a murit Paul-Émile Botta, consul, arheolog francez (n. 1802);
- 1891: a murit Georges Seurat, pictor francez neoimpresionist (n. 1859);
- 1952: a murit I.A. Bassarabescu, prozator român (n. 1870);
- 1963: a murit Traian Săvulescu, biolog român, fondator al Şcolii româneşti de fitopatologie, primul care a făcut cunoscută în ţara noastră flora Arabiei şi a Palestinei (n. 1889).

▲ 37 de ani de la moartea lui Perpessicius

Perpessicius - Dumitru S. Panaitescu (n. 21 octombrie 1891, Brăila, d. 29 martie 1971, Bucureşti) a fost istoric şi critic literar, folclorist, eseist şi poet român, cercetător şi editor al operei eminesciene, membru titular al Academiei Române.
S-a născut la Brăila, fiind al doilea fiu al lui Ştefan Panait, muncitor, originar din Ianina, şi al Elisabetei Panait, născută Daraban, originară din Cucora (Putna). A studiat la Liceul „Nicolae Bălcescu“ din Brăila. Până la terminarea liceului, a fost secretar general al societăţii culturale „Avântul“ a elevilor de la Liceul „Nicolae Bălcescu“.
În 1910, devine student al Facultăţii de litere, la secţia de filologie modernă. A luat parte la cursurile ţinute de Ovid Densuşianu, Nicolae Iorga, Ion Bianu, Ion Bogdan, Mihail Dragomirescu.
În anul al treilea de facultate, a primit o bursă lunară în urma unui concurs. Tot în acel an, devine meditatorul nepoţilor lui Ion Ghica. În 1914, obţine licenţa în filologie romanică la Universităţii din Bucureşti.
A debutat cu schiţa „Omida - Din lumea celor care se târăsc“, o replică la volumul „Din lumea celor cari nu cuvântă“ a lui Emil Gârleanu. Schiţa a fost semnată cu pseudonimul Victor Pribeagu şi a apărut în revista brăileană „Flori de câmp“, în 1911.
Semnează cu pseudonimul Perpessicius în „Cronica“ (1915), revistă condusă de Gala Galaction şi de Tudor Arghezi. Mobilizat pe front, este rănit în 1916 şi rămâne invalid de mâna dreaptă. A fost profesor în mai multe localităţi ale ţării, autor al unor apreciate manuale de literatură pentru liceu, elaborate împreună cu Al. Rosetti şi Jacques Byck.
Colaborează la „Cuvântul“, „Lumea“, „Universul literar“, „România“, „Revista Fundaţiilor Regale“, „Letopiseţi“, „Neamul românesc“, „Cartea vremii“, „Flacăra“, „Gândirea“, „Cugetul românesc“, „Ideea europeană“, „Gazeta literară“, „Contemporanul“, „Viaţa românească“, „România literară“, „Steaua“, „Luceafărul“; a ţinut cronica literară la Radio între 1934-1938. A fost director general al Bibliotecii Academiei, al Muzeului Literaturii Române (1957) şi al revistei „Manuscriptum“. (pr. Paul LEHACI)

o fata frumoasa e...

Ok, ok! imi place fata asta la nebunie. oare asa sunt toti tinerii? bine, nu toti, cei frumosi. Imi place atat de mult de ea... pana la lacrimi.

si uite ce spunea joi, sub o secventa de film pe you tube. nu pun secventa, e prea trista, nu as suporta sa o vad aici sau sa o arat altora. Dar gandurile ei, bine, poate luate, gasite, dar impropriate, imi plac... imi amintesc de mine. le las asa cum sunt scrise...

"you're responsible for your own happines

you know it's right when it makes you happy

do the things that you're afraid of, that's when the ego dies and your beautiful being is brought to light"

fancy saturday...

Am intrat azi, dand cautare de ceva gen Wordless Wednesday pentru sambata si am gasit aici ceva ce m-a lasat fara cuvinte: noua limba romana. Nu stiu daca e de bine sau de rau, nici macar nu stiu daca poate fi etichetat moraliceste vorbind; mi-am dat seama ca si eu am aceasta tendinta, de a folosi expresii in limba engleza, le simt cumva ca exprima mai bine ce vreau sa spun.
Am ramas fara cuvinte, cu gura cascata. Ce mai, am ramas wordless.

Il pun si aici, ca nu-mi vine sa cred cat de natural suna:

"azi am stat vreo doua ore si am lucrat la galleron, intr-un salon in care ziua este incredibil (in a good way) de soare, am baut ceai si am avut un sentiment placut de belonging pentru ca la masa de langa era un tip misto (too old for me, dar misto) care avea si el un mac si care din cand in cand zambea prietenos spre mine. si apoi am fost cu ioana si am mancat quiche la french bakery, unde ni l-au servit frumos pe o farfurie next to some fancy salad care era surprise inclusa in pret. imi plac tare mult locurile astea doua, au un touch de urban, fancy si cosmopolit care ma face sa ma simt ca in sex and the city, si a lot more fabulous about my life.

si am gasit cea mai draguta haina de primavara, pe care o sa mi-o iau even if i have to fast for a month! which i hope won't be necessary, pentru ca o sa work hard in seara asta si maine, ca sa am un motiv si o unealta ascunsa de intimidare dar mai degraba de sensibilizare combinata cu luare prin surprindere atunci cand o sa cer un bonus. (ask my dad, that is. traduc niste lucruri pentru el, in caz ca va intrebati ce faceam de fapt la galleron :) )
de hainuta nu va zic nimic.. decat ca e galbena. o sa-i fac o poza cand o aduc acasa si o sa v-o arat. vaai, abia astept!


...yes, I am like a child, I know"