Rugăciunea în familie*

Pentru ca să devină cale spre sfinţenie, căsnicia trebuie să implice o creştere duhovnicească, despre care am început să notez câte ceva aici. Este o parte esenţială a unei bune căsnicii creştine
Dintre căile de sporire duhovnicească în căsătorie, erau amintite:

• rugăciunea;
• primirea străinilor şi milostenia;
• într-ajutorarea şi bunul exemplu;
• citirea scrierilor de îndrumare duhovnicească şi citirea Vieţilor Sfinţilor.

Tradiţia accentuează rolul central al rugăciunii, atât pentru oamenii căsătoriţi, cât şi pentru monahi. Sfântul Ioan Gură de Aur spune perechilor căsătorite din eparhia sa:

"Rugăciuni laolaltă să se facă de voi. Fiecare să meargă la biserică; şi (din înţelesul) celor ce se grăiesc şi se citesc acolo, bărbatul să ceară de la femeie acasă partea, şi aceea de la bărbat."

Clement Alexandrinul vorbeşte despre însemnătatea rugăciunii în căsnicie astfel:

"Căsătoria, ca un chip sfânt, trebuie păstrată neprihănită de lucrurile ce o pângăresc. Trebuie să ne sculăm din somn cu Domnul, şi să ne culcăm cu mulţumire şi rugăciune... mărturisind pe Domnul întreaga viaţă, având credinţă în suflet şi înfrânându-ne şi trupul."

Stareţul Macarie de la Optina spune fiilor săi duhovniceşti:

"Rugăciunea laolaltă a soţului cu soţia este o forţă uriaşă."

Este deci limpede că rânduirea unui timp de rugăciune în familie este un lucru deosebit de însemnat pentru sporirea trăiniciei căsătoriei şi cultivarea unui duh creştinesc în cămin. Dar rugăciunea laolaltă a soţului cu soţia nu înseamnă că soţii nu trebuie să aibă o viaţă de rugăciune proprie. Într-adevăr, sfinţii nu numai că îndeamnă perechile căsătorite să se roage împreună, dar ne spun şi că cei căsătoriţi şi aflaţi în lume trebuie să se străduiască şi întru rugăciune neîncetată. Căci, subliniază ei, rugăciunea neîncetată trebuie să fie ţelul tuturor, nu doar al călugărilor.
De pildă. Sfântul Grigorie Palama, văzând darul deosebit de rugăciune al tatălui său (un mirean), spune:

"Nimeni să nu creadă, fraţi creştini, că numai preoţii şi călugării au datoria de a se ruga neîncetat, nu şi mirenii. Nu! este datoria noastră, a tuturor creştinilor, să rămânem mereu în rugăciune."

În vremea noastră, un duhovnic contemporan din muntele Athos a fost întrebat odată de către un profesor:

"cum putem noi, mirenii, să ne rugăm cu rugăciunea lui Iisus? nu avem timp destul."

"Nu spune că nu aveţi timp destul, răspunse bătrânul. Este nevoie doar de bunăvoinţă. Uite, când te scoli dimineaţa, spune: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul"; când te speli, la fel; când te aşezi la micul dejun, la fel; când te urci în maşină să mergi la serviciu, la fel. Oare chiar nu ai timp?"

 _____________________________________
* texte extrase din "Căsătoria, cale spre sfinţenie: Vieţile sfinţilor căsătoriţi", de David  şi Mary Ford, ed. Sophia - Bucureşti, 2007