Într-ajutorarea şi bunul exemplu în familie*

Pentru ca să devină cale spre sfinţenie, căsnicia trebuie să implice o creştere duhovnicească, despre care am început să notez câte ceva aici. Este o parte esenţială a unei bune căsnicii creştine
Dintre căile de sporire duhovnicească în căsătorie, erau amintite:

• rugăciunea;
• primirea străinilor şi milostenia;
• într-ajutorarea şi bunul exemplu;
• citirea scrierilor de îndrumare duhovnicească şi citirea Vieţilor Sfinţilor.

Într-ajutorarea între soţ şi soţie poate fi şi ea de mare ajutor în creşterea duhovnicească a amândurora.
Chiar dacă soţii se pot ajuta unul pe altul întru mântuire prin cuvinte de încurajare reciprocă, încă o mai mare înrâurire o are pilda vieţii lor:

"Nu doar trăind cu el ca soţie va fi în stare să-şi mântuiască soţul, ci vădind o viaţă după Evanghelie... Înfăţişarea unei înalte filozofii şi a îndelungii-răbdări, sfidarea necazurilor căsătoriei şi hotărârea de a împlini această îndatorire de la început până la sfârşit - aceasta înseamnă a face să se mântuiască sufletul soţului" (Sf Ioan Gură de aur, Despre feciorie)

Tot Sf. Ioan Gură de Aur spune:

"Căci nimic nu este mai puternic decât o femeie evlavioasă şi simţitoare, spre a-şi aduce soţul la rânduiala cuvenită şi a-i modela sufletul aşa cum ea voieşte. Căci el nu va asculta de prieteni, de învăţători sau de mai-mari, la fel ca de sfaturile şi îndrumările soţiei sale, căci sfatul ei aduce şi o oarecare plăcere, fiindcă cea care i-l dă este mult-îndrăgită. Vă pot spune mulţi bărbaţi aprigi şi neascultători care au fost înmuiaţi în acest chip" (Cuv 61 la Sf. Ioan)

_____________________________________
* texte extrase din "Căsătoria, cale spre sfinţenie: Vieţile sfinţilor căsătoriţi", de David  şi Mary Ford, ed. Sophia - Bucureşti, 2007