Din intimitatea unei tabere pentru suflet

⃞⃞   Îmi place tare mult să țin grupuri. Îmi place pregătirea lor, starea aceea în care sunt în momentul în care mă gândesc la conținutul pe care îl voi propune. Cu ceva vreme în urmă, pe vremea când aveam de scris săptămânal articole pentru ziarul Lumina sau siteul Doxologia, am început să folosesc pregătirea articolelor sau a paginilor pe care le coordonam ca momente de conectare la Dumnezeu, dar și la mine, la interiorul meu autentic. Deseori mă întrebam și Îl întrebam pe Dumnezeu ”dacă ar fi să mor azi, ce aș vrea și ce ai vrea, Doamne, să fi rămas în urma mea, ca și mesaj?” Și apoi mă apucam de căutat subiecte sau de scris. La fel se întâmplă și acum, când organizez grupuri. Fiecare întâlnire este un prilej de sondare interioară, doar că acum, contactul fiind direct cu anumite persoane, Îl rog pe Dumnezeu să dea cuvânt, informații, pentru fiecare dintre cei prezenți.   ⃞⃞

Tabăra ”Dimensiunile ființei” s-a desfășurat în spațiul mirific al Mănăstirii Pângărați din județul Neamț.

Cele cinci perspective din care am privit ființa noastră – Trup material, Om aflat în relație cu mine însumi, cu ceilalți și cu Dumnezeu, Eu ca moștenitor al neamului în care m-am născut și Eu ca moștenitor al lui Hristos, trăind în lume împlinind Porunca iubirii - au provocat nenumărate întrebări și răspunsuri aplicate personal de către fiecare dintre participante.

Axa fizică: (Trupul meu, templul Duhului Sfânt)

Axa orizontală: (Eu-Tu-Ei)

Axa temporală: (În căutarea generațiilor pierdute)

Axa verticală: (Dintru adâncuri am strigat...)

Axa iubirii: (A trăi din inimă)

Iată câteva impresii și mărturisiri chiar de la participante:

”Tabăra ”Vară cu sens” a îmbinat în mod armonios și delicat lucrul personal, aspectele duhovnicești și relaxarea într-un ambient natural liniștit, în tihna mănăstirii Pângărați. Atitudinea de acceptare și de firesc, de stimulare a autenticității ne-a ajutat să fim noi înșine, să ne deschidem față de ceilalți și față de ceea ce este în noi înșine, fără teama de a fi judecați sau mustrați că nu corespundem modelului de ”a fi un bun creștin-ortodox”. Aceasta ne-a permis să recunoaștem cine suntem și să pornim din punctul în care ne aflăm, în a ne descoperi visul și chemarea. Am găsit răspunsul la multe întrebări și a apărut în mod simplu și clar care sunt următorii pași” 

*** 

 ”Am conștientizat multe lucruri, am învățat și mai multe lucruri. Am înțeles ce important este să fim în rânduială, am înțeles și accept să-mi exprim durerile și alte sentimente pe care multă vreme le-am reprimat.”

***

”Informații și activități foarte bine gândite, structurate, prezentate, lucrate. Bună dispoziție, sprijin reciproc, susținere emoțională/afectivă, ocazie e a înțelege profund cine suntem și cine suntem chemați să fim. M-am conectat cu mine, cu celelalte persoane din grup, cu natura, cu Dumnezeu. Mi-a plăcut cadrul duhovnicesc, faptul că am fost mereu în rugăciune, comuniune, chemarea lui Dumnezeu. Și mai ales, mi-am amintit că Dumnezeu mă ține în brațe în fiecare clipă.”

***

”M-am bucurat de conștientizări, prin exerciții practice. Am fost surprinsă să aflu lucruri pe care nu le știam despre mine, despre modul în care mă raportez la cei din jur, la mine, la Dumnezeu. Am primit răspunsuri la întrebări pe care nu mi le pusesem, crezând că anumite lucruri erau clare pentru mine, când de fapt nu erau. Am schimbat perspectiva, unghiul din care vedeam lucrurile. M-am simțit în comuniune cu ceilați, confortabil, în siguranță. Am avut șansa să-mi dau voie să fiu creativă.”

***

”Am învățat să mă uit în urmă, către experiențele mai degrabă dureroase, cu înțelegere, cu demnitate și cu dorința de a învăța ceva din ele. Și cu credința că, fără ele, n-aș mai fi fost eu. Și am mai aflată că e ok să simt ce simt, că e ok să fiu eu, cea adevărată și că fricoșii și ipocriții se întâlnesc cel mai greu cu Dumnezeu.”

***

 ”De la primul joc primit m-am găsit deschisă și implicată, tabăra a lucrat viu în mine și a scos întrebări, îndoieli, reflecții, revelații, conștientizări și răspunsuri. Deși am mai gustat din cursuri, grupuri, tabere, de astă dată simpla punere în scenă, modelatul și faptul că m-am lăsat cuprinsă de ele m-au adus într-o formă mai vie a mea. De a mă înțelege, de a-i accepta pe cei care m-au crescut și înainte de orice, dorința de a ști cum să fac, ce să fac cu ce am descoperit, cu ce mă doare, să-L întreb mereu pe El ”Doamne, unde ești aici?”, ”Doamne, când am ieșit din rânduială?” ”Doamne, vino în frica asta!” Și faptul că dezvoltarea personală din punct de vedere ortodox este dobândirea asemănării cu Hristos, este gândul care mă întregește și mă ajută să rămân pe cale indiferent de patimile mele și de îndoielile care mă mai macină.”

gând de ducă

călătorului (pe cale) îi şade bine cu drumul

în drumul vieţii, îmi place câteodată (dacă s-ar putea, de mai multe ori), să dau pe speed: să mă urc în maşină adică şi să merg tot înainte, mult, mult. Un fel de buclă spaţio-temporală, în care într-o perioadă scurtă de timp parcurgem mii de km. Şi vacanţele de vară, cam aşa le petrecem. Apoi ne întoarcem la modul slow, al activităţilor obişnuite.
Nu, eu nu conduc (încă), dacă ar fi după mine, aş sta aşa, ca în poza asta, doar că nu-mi permit.

Până la călătoria aceea lungă din vacanţă, mă voi mulţumi deocamdată cu o oră jumătate, cât facem până la ţară. Şi am ales muzica, din care, o melodie:

Nevoie de liniştire

Vacanţa asta e cu adevărat vacanţă. N-am mai fost atât de mult plecată de multă vreme.




Casa noastră a devenit ca o gară în care vin, mai spăl câte ceva, mai lucrez câte ceva şi plec. E uimitor cât de mult se reflectă graba în casă.
Am nevoie de o perioadă de aşezare. O curăţenie generală. O rutină.
Reluarea activităţilor uzuale.
Trăiesc cu bucurie starea asta. Ştiu că va urma un an greu, în care vacanţa următoare mi se va părea la ani-lumină distanţă.
Mulţumesc Domnului pentru toate bucuriile şi antrenul verii.

Din vacanţă

Am ajuns oficial acasă. După o lungă vacanţă, de aproape o lună, în care am văzut o mulţime de oameni şi locuri. Vacanţa noastră anuală mă face să-mi reînnoiesc forţele de a mă bucura de viaţa pe care o am, acolo unde sunt, să pornesc la lucru cu încredere, drag şi inspiraţie.
Când mă întorc în ţară iubesc fiecare firicel de iarbă, fiecare stradă, fiecare casă pe care o întâlnesc în drum. Iubesc munţii şi pădurile noastre, apele şi fâneţele, oamenii care muncesc aşa cum ştiu ei. Toate, toate, parcă sunt încărcate de "acasă".
Sunt frumoase ţările prin care am trecut, totul e mult mai civilizat, dar toată civilizaţia nu mă face decât să-mi doresc să fac locul în care trăiesc eu mai civilizat, mai primitor, mai frumos.

Din tabără...

Am fost şi eu invitată ca moderator al unei grupe de tineri din cele 18 formate în tabăra de la Nemţişor în perioada 29-30 iulie, despre care vorbeşte şi Serafim aici şi Simona aici.
21 de tineri frumoşi, deschişi la suflet încântaţi şi înfriguraţi nevoie mare de experienţa nopţilor la cort, de întâlnirea cu alţi aproximativ 380, de bucuria comuniunii.
În prima seară am vizionat filmul "Freedom Writers", un film bazat pe o situaţie reală, din care puteţi prinde câteva momente aici şi pe care vi-l recomand cu toată căldura.

A doua zi, după Sfânta Liturghie în aer liber oficiată de ÎPS Teofan şi ÎPS Serafim, am mers să lucrăm în grupul de 20, mai precis să răspundem la câteva întrebări asupra cărora vă invit să meditaţi:

1. Ce înseamnă pentru mine eşec?
2. Ce înseamnă pentru mine reuşită?
3. Ce i-aş cere lui Dumnezeu să-mi dea ca să am o viaţă reuşită?

Mi-am găsit un loc frumos, la marginea unui lac, unde s-au împărţit pe grupe de câte 5 şi pornit la discuţii.
M-am bucurat să-i văd atât de entuziaşti în oferirea unor răspunsuri la aceste întrebări, să-i văd expunându-şi şi susţinându-şi opiniile, să provoace ei întrebări şi să le răspundă. Discuţiile s-au concretizat în realizarea a două desene, în unul fiind reprezentată reuşita în viaţă, iar în celălalt eşecul.

După-amiază am prezentat fiecare din cele 18 echipe ideile proprii de reuşită şi eşec, prin desen, minipiese de teatru, cântece, poezii, activitate moderată de maica Siluana Vlad, care a şi subliniat câteva idei cu privire la reuşită şi eşec.
În prezentarea sa, maica Siluana s-a bazat de asemenea pe un desen care arăta cam aşa:

Pe scurt, ideea ar fi că, atâta vreme cât ne postăm doar pe axa lui "a avea", oricâte reuşite am avea, tot am putea ajunge la nefericire (cunoaşteţi astfel de oameni?)
Pentru a ieşi din nefericire, avem nevoie să dăm sens la tot ce facem, la tot ceea ce avem, la tot ceea ce ni se întâmplă, să trăim adică pe axa lui "a fi".
Căutând sensul (care sigur există, în orice situaţie, oricât de nefericită ar fi), începem să nu ne mai raportăm la experienţa aceea în sine ca finală, ci o legăm de Dumnezeu şi de devenirea noastră întru "a fi".

Seara s-a încheiat cu focul de tabără ce a urmat conferinţei şi întrebărilor la care a răspuns pr Constantin Necula, invitat special al acestei tabere.
A fost cel mai mare foc de tabără pe care l-am văzut în viaţa mea şi m-am bucurat ascultându-i pe participanţi cântând în jurul focului, privind la steluţele de la foc ce zburau în sus de parcă ar fi fost vii şi bucuroase, ca şi noi, discutând cu oameni dragi, ori pur şi simplu tăcând.

A treia zi s-au desfăşurat din nou activităţi pe grupe, în care s-a încercat schiţarea unui mic proiect de acţiune pe care ar putea s-o organizeze ei înşişi în parohiile din care fac parte.
M-am bucurat mult de această experienţă şi sper s-o repet şi în anul care vine, cu ajutorul Domnului.

Pagini de lectura

Vacanta, ca vacantele... iti propui sa citesti o mie de carti, sa faci multe lucruri, dar cand tragi linie, gasesti ca a fost tot viata, tot agitatie...
Am reusit de-am citit "Cine suntem", ca de mult imi propusesem. Am perceput-o ca pe o carte-manifest. Sa o citeasca tot romanul si sa se intrebe "Eu cine sunt?" si poate mai trece de complexul privitului cu invidie la vecini, suflecandu-si manecile si apucandu-se de treaba in curtea proprie.
***


Acum, am pe noptiera o noua carte, aparuta la editura Predania, scrisa de Staretul Tadei de la Vitovnita.
Părintele Stareţ Tadei a fost un îndrumător duhovnicesc dăruit cu multe harisme, ce a călăuzit poporul sârb asemenea Părintelui Cleopa în România - pe care l-a şi întâlnit prin anii 1970, la Mănăstirea Sihăstria. Un aspect interesant din viaţa Stareţului Tadei, mărturisit de cei ce l-au cunoscut îndeaproape, este faptul că Părintele era de origine română, slujirea sa săvârşindu-se în mijlocul unei masive comunităţi româneşti din răsăritul Serbiei.
Aparuta cu titlul "Cum iti sunt gandurile, asa iti este si viata", cartea cuprinde interviuri, convorbiri, sfaturi şi apoftegme ale unuia dintre cei mai de seamă părinţi duhovniceşti din Serbia veacului XX, adunate din convorbiri avute cu fii duhovniceşti, adresate cu precădere mirenilor, în mijlocul cărora Stareţul Tadei şi-a împlinit misiunea. O parte a acestor materiale circulau în perioada comunistă, printre credincioşii ortodocşi sârbi, sub formă dactilografiată.

"Putem face tot ce vrem, dar linişte şi pace nu vom avea. Trăsătura de căpătâi a fiecăruia este temelia trecerii în veşnicie. Dacă sântem liniştiţi şi paşnici vom intra în rândul sfinţilor şi al îngerilor. Asupra lor Domnul a revărsat darul harului Său, şi în sufletele lor nu-şi află loc însuşiri din lumea aceasta. Omul îi poate ocărî neîncetat, ei nu se vatămă. Îi poate lovi, ei nu se mânie, căci sufletul lor este călăuzit de Duhul Sfânt.

...Trebuie să te linişteşti. Nu mai lua peste măsură asupra ta grijile lumii acesteia, ci păzeşte-ţi pacea şi vieţuieşte cu Dumnezeu. Să le lăsăm pe toate în grija Domnului."

Invitatie de vacanta la Iasi

Deoarece pentru unii a inceput vacanta, m-am gandit sa postez o invitatie de popas in Iasi, daca va ganditi sa vizitati Moldova:

Program de vacanta

Vacanta inseamna pentru mine ca "am scapat de scoala". Este diferit de "nu mai deschid carti, caiete si tot ce inseamna invatat". Dimpotriva, e o perioada in care am timp sa citesc/lucrez/vizitez locuri si lucruri pe care cateodata nu le pot face din cauza programului incarcat. De aia, dupa cum mai scriam, am o lista cu activitati si subiecte.
Ieri am descoperit o resursa utila pentru HS: o planificare; desi nu este completa in varianta basic, poate fi de ajutor in obtinerea unei perspective asupra activitatilor cu copiii, ce, cat si unde au ajuns in activitatile propuse; De asemenea, ofera perspectiva asupra activitatilor viitoare. Varianta plus e mult mai completa
Spuneam mai sus ca vacanta nu inseamna lipsa oricarei planificari, cand "bine ca nu are copilul teme, sa ma lase in pace"; iata aici un program pentru un copil mai mare.