Organizare în 2014

Întotdeauna mi-au plăcut planificările și mi-a plăcut să am imagine foarte clară asupra lucrurilor pe care le am de făcut într-o zi. 

Cât au fost fetele mici mi-a fost mai greu să mă țin de un program strict pentru că mai mult trebuia să alerg după ele. Acum, fetele mele au crescut și programul nostru are o oarecare independență, existând activități în care nu ne mai intersectăm ca în copilărie. 

În demersurile mele organizatorice am hotărât să apelez la un panou de plută, pe care să postez zilnic nu doar sarcini de lucru, meniu ori planificări de activități, ci și sugestii de gânduri ale zilei, întrebări și obiceiuri pe care vrem să le înlăturăm sau să le deprindem.

Pentu o cât mai eficientă gestionare a tuturor activităților am amenajat panoul cu o tăbliță de scris și mai multe folii protectoare în care am introdus file printate după cum se poate observa în imagine.

De-a lungul timpului am încercat metode diverse de organizare, cele mai multe bazate pe folosirea unor dosare ori caiete care pentru mine erau mai incomod de utilizat pe de o parte, pe de alta, mai greu de implicat și fetele în utilizarea lor.

Panoul acesta e ca un avizier în bucătărie, foarte la îndemână și foarte ușor de folosit, pentru că îl completez cu markere pentru tablă, care se șterg foarte ușor.

În felul acesta completez foarte rapid rubricile respective dimineața, la cafea și îmi sunt foarte la îndemână la orice moment al zilei.

La loc de cinste, pe panou, Ana a creat și un emometru pe care va trebui să-l completăm cu toții zilnic.

Astfel, dimineața nu doar că mă gândesc la ce am de făcut toată ziua, dar voi avea și o imagine de ansamblu a acestor activități, putând să-mi planific astfel programul în funcție de priorități.
Vă doresc un an cât mai bine organizat :)

Tras de mânecă să fiu atentă la chemarea Domnului

O situație neplăcută pentru mine este aceea când cineva mă întrerupe dintr-o activitate. Momentele în care trebuie să las ce făceam pentru a rezolva o urgenţă. De multe, de foarte multe ori nici nu o fac. Decât dacă am eu o slăbiciune puternică la persoana respectivă.
Azi am întâlnit pe "cineva" care m-a învăţat un lucru la care nu m-am gândit până acum. Anume că întreruperea fortuită a unei activităţi (pe care o fac cu binecuvântare de altfel, fiind responsabilitatea mea la acel moment) poate fi o chemare de la Domnul.
Este vorba de proorocul Iona (mereu sunt uimită de câte primesc prin citirea Vechiului Testament). E o carte din Vechiul Testament scurtă, de numai 4 capitole şi mai scurte, care poate fi citită în câteva minute.

Până acum această carte îmi atrăgea atenţia numai referitor la faptul că Domnul îşi poate schimba "gândul" dacă noi ne pocăim (pe scurt, cartea chiar asta povesteşte, cum proorocul a primit poruncă să le vestească ninivitenilor că vor pieri în 40 de zile dacă nu se pocăiesc, iar ei l-au crezut şi s-au pocăit şi Dumnezeu nu şi-a mai respectat cuvântul.) Mi-a plăcut şi pedagogia Domnului - cum l-a învăţat pe Iona că mai importanţi sunt oamenii decât respectarea proorociei (nu mai povestesc, cine a citit ştie, cine nu, să citească, e puţin).
Azi însă mi-au atras atenţia primele cuvinte ale cărţii: 

Şi a fost cuvântul Domnului către Iona, fiul lui Amitai, zicând: "Scoală-te şi du-te în cetatea cea mare a Ninivei şi propovăduieşte acolo, căci fărădelegile lor au ajuns până în fata Mea!" Şi s-a sculat Iona să fugă la Tarsis, departe de Domnul. (Iona 1, 1-3)

Iona era un prooroc ce slujea Domnului văzându-și liniştit de viaţă. Şi deodată iată că se pomenește chemat la propovăduire într-o altă cetate decât a lui. Ce-i trebuia lui schimbarea asta?!? El îşi avea slujba de zi-cu-zi, de ce era nevoie să iasă din confortul acela, să-şi întrerupă rutina? 

Şi ce face Iona? Nici mai mult, nici mai puţin, decât să fugă de la faţa Domnului. 

***

Când ne confruntăm cu situaţii în care trebuie să renunţăm la ştiutul confortabil ne pricepem tare bine la a fugi din faţa Domnului! Şi apoi spunem că nu ştim care este voia Domnului cu noi! Păi cum să ştim dacă tocmai când am primit chemarea spunem "Neee! Tocmai acum? Nu vezi ce lucru important făceam eu? Sau nu făceam nimic, dar acum era momentul meu de odihnă." 

Poate că nu toţi vom fi prooroci precum Iona, să salvăm o naţiune de la distrugere doar spunând câteva cuvinte. Dar de câte ori un cuvânt, o vorbă bună pe care le-am putea spune într-o situaţie, o mână de ajutor ar putea totuşi să mângâie un suflet de om. (Şi de foarte multe ori acest suflet vine chiar din propria familie - soţ/soţie, copil care are nevoie de noi, dar suntem prea obosiţi/ ocupaţi/ stresaţi ca să ne întrerupem activitatea)

Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu mi-am dat seama din nou, citind azi aceste câteva cuvinte, cât de des fug de chemarea de acum a Domnului, aşteptând să mă cheme altfel. 

Îmi dau seama din nou că întreruperile (binecuvântate) sunt o binecuvântare, chiar dacă incomode, pentru că fac parte din voia Lui cu mine. Slavă Ţie, Doamne, şi dă-mi, Te rog, ochi să văd şi inimă să răspund la fiecare dintre acele momente în care mă simt de ca şi cum mi-ar fi tras preşul de sub picioare şi-mi vine să fug de la faţa Ta!

5 moduri simple de a te organiza

Am luat ultimul numar din revista Avantaje. Avea o geanta simpatica, vesela, de vara si nu am putut rezista tentatiei de a o lua si a savura si niste articole pentru femei.
Dincolo de toate articolele publicitare, am gasit unul referitor la organizarea timpului (inca mai sunt in faza de "coacere" a unei metode aplicabile in cazul meu).

Iata 5 moduri simple de a ne organiza:

1. Lista perfecta: Mai intai, sa aclatuim o lista in care notam prioritatile de la A la D. Cele din grupa A sunt urgente (de exemplu plata unei facturi), iar cele din D suporta amanare, dar contribuie la starea de bine (scris pe blog ). Ideea: Trebuie rezolvate cele din grupa A primele (daca se poate chiar dimineata).
2. Orarul perfect: Dupa ce am terminat lista, sa adaugam un orar, alocand fiecarei sarcini o perioada realista de timp; daca observam ca o activitate din grupa C sau D ne ocupa prea mult timp, trebuie sa trecem totusi la una mai importanta. Vom reveni asupra activitatii neterminate cand vom avea mai mult timp la dispozitie.
3. Timpul perfect: Visatul cu ochii deschisi este placut, dar deloc folositor. La fel si telefoanele interminabile sau activitatile militante. Trebuie sa incepem a face lumea mai buna lucrand la noi insine si la familia noastra. Nu trebuie sa pierdem timpul cu cele prea generale, mai ales cand avem si multe altele de facut. Trebuie amanate visarea si discutiile pentru o lume mai buna pentru atunci cand avem ora in plus.
4. Ajutorul perfect: Oare cat de des raspundem: "da, sigur!" la rugamintile altora? Cat de mult din timpul nostru il pierdem rezolvand problemele lor, ? Unul dintre copii si-a ratacit tricoul preferat? Poate sa si-l caute singur. Ii va prinde bine mai tarziu.
5. Casa perfecta: Copiii mai mari isi pot pregati singuri micul dejun, cei mici pot pune jucariile la loc, sotul... ei bine, aici nu sunt de acord: sotul meu nu trebuie sa faca nimic (decat sa-si puna hainele la loc si sa-si faca ordine in hartii)