Pe Tine, Cel ce te îmbraci cu lumina ca şi cu un veşmânt,
pogorându-Te de pe lemn Iosif cu Nicodim şi văzându-Te mort,
gol, neîngropat, luând plângere cu umilinţă şi tânguindu-se au zis:
"Vai mie, preadulce Iisuse!
Pe Care, cu puţin mai înainte văzându-Te soarele răstignit,
cu întuneric s-a îmbrăcat
şi pământul de frică s-a cutremurat
şi catapeteasma Templului s-a rupt.
Dar iată, Te văd acum pe Tine,
supunându-Te morţii de bună-voie pentru mine.
Cum Te voi îngropa, Dumnezeul meu?
Sau cum Te voi înfăşura cu giulgiuri?
Sau cu ce mâini mă voi atinge de trupul Tău cel nestricat?
Sau ce cântări voi cânta ducerii Tale de aici, Îndurate?
Slăvesc Patimile Tale, cu cântări laud îngroparea Ta
împreună cu Învierea, cântând:
Doamne, slavă Ţie!"
(din Vecernia de Vineri - Săptămâna Patimilor)
Astăzi cuprinde mormântul pe Cel ce cuprinde făptura cu palma;
acoperă cu piatra pe Cel ce acoperă cerurile cu bunătatea;
doarme Viaţa şi iadul se cutremură şi Adam din legături se dezleagă.
Slavă rânduielii Tale, prin care, săvârşind toate,
ne-ai dăruit nouă odihnă veşnică,
prin Sfântă Învierea Ta cea din morţi.
(din Denia de Sâmbătă - Săptămâna Patimilor)
