A trecut ieri, joi, si nu am "multumit", a trecut azi, vineri, si nu vorbesc despre prietenie... probabil ca mi-am luat prea multe "responsabilitati" si ajung la lipsa de disciplina :)
Azi am ocazia sa vorbesc din nou despre disciplina, pentru ca vad in jur ca lipsa disciplinei e "mama tuturor relelor".
***
Cand mi-am dat copiii la un liceu de muzica, nu am cautat musai sa scot artisiti din ele; umblam dupa disciplina, dupa o anumita "setare" spre lucrarea vointei si formarea auto-controlului. Nu as fi putut spune asta cu 3 ani in urma, cand le-am dat. Tot ce stiam era ca vreau sa faca scoala de muzica, pentru a invata o noua lume, o noua dimensiune.
Zilele acestea am fost insa la un mic spectacol organizat de ei, o serbare de sfarsit de an la instrumentul muzical; deosebit fata de restul auditiilor din timpul anului, pentru ca la acelea veneau copii de la aceiasi profesori, pe care ii cam stiam si nu ma impresionasera (cred ca nu erau suficient de disciplinati); ei, spuneam de spectacolul de acum: EXTRAORDINAR. Am inteles pe loc de ce am vrut ca fetele sa fie acolo (incepusem sa am indoieli, deoarece fetele sunt talentate, dar pentru ca e nevoie de multa munca, nu au rezultate exceptionale, prin asta referindu-ma la lipsa participarii la concursuri, caci la ele in clasa sunt primele)
La program au participat si niste copii mai mari, de gimnaziu, care au facut un adevarat regal. Prezenta scenica, postura, distinctie, totul a invaluit un talent extraordinar care se vedea ca fusese dublat de ore intregi de munca asidua.
Am avut atunci - abia acum - ocazia sa le explic fetelor "ce vreau eu de la ele". E greu sa fii exceptional cand esti cel mai bun in locul in care esti; asta plafoneaza, nu mai ai de ce sa "urci", pentru ca oricum esti cel mai sus. Dar, auzindu-i pe acei copii, mi-am dat seama ca "mai sus" nu este un grad de comparatie. Nu trebuie sa fii "mai sus" fata de cineva, ci spre Cineva. Asta vreau eu sa cultiv in copiii mei. Iar spre Cineva nu poti merge decat cautand excelenta. Tinzand spre perfectiunea pe care o poate da lucrarea lui Dumnezeu in lucrarea ta, ca om. Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in traista, spune un vechi proverb. El pune talent in noi si in copiii nostri, dar nu ne poate forta sa-l valorificam. Suntem liberi; liberi sa facem "ce vrem" cu darul lui Dumnezeu. Parca la Dan Puric am auzit ca noi nu suntem "unelte" in mana lui Dumnezeu, adica lucruri neinsufletite, care nu au vointa proprie. Noi avem vointa si avem si putere. Suntem creatori (sau putem fi). Pe de alta parte, "Fara Dumnezeu nu putem face nimic" (bun) am auzit odata o completare si mi-a placut.
Ce mi-a "deschis ochii" a fost discursul de la finalul spectacolului, al doamnei profesoare. I-a felicitat pe copii (la spectacol fusesera invitati doar "cei mai buni" si le-a spus "sa nu inceteze sa munceasca", chiar in vacanta fiind, pentru ca "la rezultate nu se poate ajunge decat prin disciplina").
Asa e, disciplina.
Disciplina ne poate conduce la lucruri de care nu avem habar, fiind nedisciplinati. Face ca lucrurile sa se deruleze mai usor; ne da putere sa o luam de la capat, mereu si mereu, in fata fiecarei tentatii care ne spune: "nu acum"; Daca, fiind ispititi de gandul: "nu am chef sa fac cutare", ne spunem: "ce s-ar intampla daca as face totusi, daca as face?" si ne punem pe treaba, ce obtinem?
Sau, in care "domenii" avem nevoie de disciplina?
De disciplina avem nevoie in orice lucru, de la cel mai marunt, la cel mai mare; ce ne indeamna sa fim disciplinati? Dorinta de a arata slava lui Dumnezeu in lume.
De disciplina avem nevoie in fiecare dimineata cand ne trezim si trebuie sa facem orice lucru marunt: sa ne spalam fata, sa spunem o rugaciune, sa facem patul...
De disciplina avem nevoie atunci cand Parintele duhovnic ne da un canon, ce, cate rugaciuni sa spunem, ce, cat sa citim...
De disciplina avem nevoie sa lucram la serviciu ca si cum am lucra pentru Dumnezeu
De disciplina avem nevoie cand ne educam copiii
De disciplina avem nevoie, iata, sa invatam un cantec "pentru Dumnezeu"
In toate avem nevoie de disciplina; si in toate putem "cadea", ne putem impiedica;
Tendinta trupeasca a omului e de a nu fi disciplinat. Din aceasta cauza se vorbeste de "lupta".
Nu poti spune, dupa ce te-ai rugat odata dupa canonul de la parintele: gata, sunt disciplinat, mi-am facut canonul; la fel cum nu poti zice nici peste 1000 de ori. Ajungi din nou la un moment la care "uiti" de disciplina. Si atunci nici nu stii cand ai cazut.
La fel si in treburile casnice
La fel si cu copiii...
La fel chiar si cu sotul.
In permanenta trebuie sa fim atenti la disciplina, sa nu "uitam" ce avem de facut.
Iar cand cadem, sa ne ridicam din nou, fara a ceda in deznadejde; disciplina nu inseamna sa nu cazi, ci sa te ridici din nou si din nou pana cand mori.
***
Am vrut sa zic ceva, a iesit cu totul si cu totul altceva.
Cine a avut rabdare sa citeasca pana aici, sa ma ierte
Azi am ocazia sa vorbesc din nou despre disciplina, pentru ca vad in jur ca lipsa disciplinei e "mama tuturor relelor".
***
Cand mi-am dat copiii la un liceu de muzica, nu am cautat musai sa scot artisiti din ele; umblam dupa disciplina, dupa o anumita "setare" spre lucrarea vointei si formarea auto-controlului. Nu as fi putut spune asta cu 3 ani in urma, cand le-am dat. Tot ce stiam era ca vreau sa faca scoala de muzica, pentru a invata o noua lume, o noua dimensiune.
Zilele acestea am fost insa la un mic spectacol organizat de ei, o serbare de sfarsit de an la instrumentul muzical; deosebit fata de restul auditiilor din timpul anului, pentru ca la acelea veneau copii de la aceiasi profesori, pe care ii cam stiam si nu ma impresionasera (cred ca nu erau suficient de disciplinati); ei, spuneam de spectacolul de acum: EXTRAORDINAR. Am inteles pe loc de ce am vrut ca fetele sa fie acolo (incepusem sa am indoieli, deoarece fetele sunt talentate, dar pentru ca e nevoie de multa munca, nu au rezultate exceptionale, prin asta referindu-ma la lipsa participarii la concursuri, caci la ele in clasa sunt primele)
La program au participat si niste copii mai mari, de gimnaziu, care au facut un adevarat regal. Prezenta scenica, postura, distinctie, totul a invaluit un talent extraordinar care se vedea ca fusese dublat de ore intregi de munca asidua.
Am avut atunci - abia acum - ocazia sa le explic fetelor "ce vreau eu de la ele". E greu sa fii exceptional cand esti cel mai bun in locul in care esti; asta plafoneaza, nu mai ai de ce sa "urci", pentru ca oricum esti cel mai sus. Dar, auzindu-i pe acei copii, mi-am dat seama ca "mai sus" nu este un grad de comparatie. Nu trebuie sa fii "mai sus" fata de cineva, ci spre Cineva. Asta vreau eu sa cultiv in copiii mei. Iar spre Cineva nu poti merge decat cautand excelenta. Tinzand spre perfectiunea pe care o poate da lucrarea lui Dumnezeu in lucrarea ta, ca om. Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in traista, spune un vechi proverb. El pune talent in noi si in copiii nostri, dar nu ne poate forta sa-l valorificam. Suntem liberi; liberi sa facem "ce vrem" cu darul lui Dumnezeu. Parca la Dan Puric am auzit ca noi nu suntem "unelte" in mana lui Dumnezeu, adica lucruri neinsufletite, care nu au vointa proprie. Noi avem vointa si avem si putere. Suntem creatori (sau putem fi). Pe de alta parte, "Fara Dumnezeu nu putem face nimic" (bun) am auzit odata o completare si mi-a placut.
Ce mi-a "deschis ochii" a fost discursul de la finalul spectacolului, al doamnei profesoare. I-a felicitat pe copii (la spectacol fusesera invitati doar "cei mai buni" si le-a spus "sa nu inceteze sa munceasca", chiar in vacanta fiind, pentru ca "la rezultate nu se poate ajunge decat prin disciplina").
Asa e, disciplina.
Disciplina ne poate conduce la lucruri de care nu avem habar, fiind nedisciplinati. Face ca lucrurile sa se deruleze mai usor; ne da putere sa o luam de la capat, mereu si mereu, in fata fiecarei tentatii care ne spune: "nu acum"; Daca, fiind ispititi de gandul: "nu am chef sa fac cutare", ne spunem: "ce s-ar intampla daca as face totusi, daca as face?" si ne punem pe treaba, ce obtinem?
Sau, in care "domenii" avem nevoie de disciplina?
De disciplina avem nevoie in orice lucru, de la cel mai marunt, la cel mai mare; ce ne indeamna sa fim disciplinati? Dorinta de a arata slava lui Dumnezeu in lume.
De disciplina avem nevoie in fiecare dimineata cand ne trezim si trebuie sa facem orice lucru marunt: sa ne spalam fata, sa spunem o rugaciune, sa facem patul...
De disciplina avem nevoie atunci cand Parintele duhovnic ne da un canon, ce, cate rugaciuni sa spunem, ce, cat sa citim...
De disciplina avem nevoie sa lucram la serviciu ca si cum am lucra pentru Dumnezeu
De disciplina avem nevoie cand ne educam copiii
De disciplina avem nevoie, iata, sa invatam un cantec "pentru Dumnezeu"
In toate avem nevoie de disciplina; si in toate putem "cadea", ne putem impiedica;
Tendinta trupeasca a omului e de a nu fi disciplinat. Din aceasta cauza se vorbeste de "lupta".
Nu poti spune, dupa ce te-ai rugat odata dupa canonul de la parintele: gata, sunt disciplinat, mi-am facut canonul; la fel cum nu poti zice nici peste 1000 de ori. Ajungi din nou la un moment la care "uiti" de disciplina. Si atunci nici nu stii cand ai cazut.
La fel si in treburile casnice
La fel si cu copiii...
La fel chiar si cu sotul.
In permanenta trebuie sa fim atenti la disciplina, sa nu "uitam" ce avem de facut.
Iar cand cadem, sa ne ridicam din nou, fara a ceda in deznadejde; disciplina nu inseamna sa nu cazi, ci sa te ridici din nou si din nou pana cand mori.
***
Am vrut sa zic ceva, a iesit cu totul si cu totul altceva.
Cine a avut rabdare sa citeasca pana aici, sa ma ierte
