miercuri, 3 octombrie 2012

Cum ne spovedim?


Cum ne spovedim?





Recomandare carte:
 
Spicuiri din conferinţă
  • nu înţelegem că prin spovedanie am primit putere de la Dumnezeu pentru a nu mai păcătui. O luăm de la capăt, nu lucrăm, nu folosim puterea primită
  • vrem remedii împotriva păcatului, dar vrem şi păcatul (din cauza îndrăgostirii de păcat). Urâm roadele păcatului, consecinţele lui, dar iubim rădăcina lui. 
  • Omul nu foloseşte harul pentru a se îndumnezei. 
  • Harul ne ajută să spunem NU ispitei, nu să nu mai vină ispita
  • Cheltuim multă energie sufletească pentru negarea problemei, dar harul mă anunţă când ceva e păcat.
  • slujim omul sufletesc sau trupesc
  • omul sufletesc ştie că e bine ce e plăcut şi îl satisface, iar organul ruşinii e căzut în sufletesc, nu e duhovnicesc. Am nevoie să fac ceea ce e drept, chiar dacă e neplăcut, pentru că aşa zice Dumnezeu.
  • După cădere, liberul arbitru stă numai în a spune "Nu" ispitei. Să spun Doamne ajută-mă să nu fac ce-mi vine! Doamne, opreşte-mă, cu Harul Tău. Creierul care are valori primeşte mai târziu informaţia decât cel care caută supravieţuirea alergând după plăcere şi fugind de durere.
  • Să depăşim omul sufletesc şi să-l descoperim pe cel duhovnicesc. Omul nou crede că Dumnezeu poate face cu mine această minune de a spune "nu" ispitei. Trebuie doar să cred că Dumnezeu dă Harul. E o moarte, dar e moartea omului sufletesc, care e însetat de durere, plăcere etc.
  • omul sufletesc se războieşte - pentru că îi place, aşa "simte" şi îi place să simtă. El dansează cum îi cânţi: posteşte, se roagă, face mătănii - atunci când intri în lucrare - doar să nu-l omori. Dar îl prinzi în momentul în care te întrebi pentru ce? faci un lucru.
  • vrem să fim cineva şi ne îngrozim că suntem un nimeni.
  • din cauza treburilor, a TV-ului, omul nu se mai exteriorizează şi atunci îi spune necazurile duhovnicului. Dar asta îl trimite pe el în psihologic, pierzând legătura cu harul, iar pe mine "mă ajută" să ies din pocăinţă, pentru că mă justific. Întrebările care mă întorc la ea sunt "ce ai făcut tu?" "cum ai contribuit tu la acest necaz?" "Ce faci în acest necaz? (cum te raportezi la el)"
  • avem nevoie să ne spunem necazurile, dar să le spunem prietenilor - ei ne mângâie, ne susţin sufleteşte, dar nu ne vindecă duhovniceşte (nu copiilor - îi încărcăm cu o povară pe care nu o pot duce - şi nu duhovnicului, la spovedanie - îl băgăm în lumesc). Ca să ne vindecăm, avem nevoie de pocăinţă, nu de taclale. Discuţia e potrivită doar la prima spovedanie, pentru a ne cunoaşte preotul, iar apoi, dacă ne întâlnim cu el în afara spovedaniei.. 
  • Avem nevoie să facem lucruri, nu doar să vorbim. Să lucrăm, să aplicăm îndrumările pe care el ni le dă
  • Nu avem nevoie să ne spunem planurile, dorinţele, pentru a fi încuviinţaţi.
  • Plânsul de milă e un înlocuitor identic natural cu plânsul păcatului. Avem nevoie să-I cerem lui Dumnezeu - atunci când ne plângem de milă - să ne plângem păcatele. Furia, mânia, să fie folosite pentru respingerea păcatului nu pentru judecarea duhovnicului că nu ne înţelege. 
  • Dacă mi s-a întâmplat un lucru rău, dacă supravieţuiesc lui (şi nu am murit atunci) e ca să-L întâlnesc pe Dumnezeu acolo, El vrea să mă întâlnească acolo, cu Harul Lui. Să observăm că nu se insistă în Evanghelie pe copilăria pe care am avut-o, pe condiţiile în care am crescut, ci ni se cere să lucrăm, să depăşim ce ni s-a întâmplat, să transformăm ce am trăit în trambulină către Dumnezeu. Primesc harul ca să ajung la sfinţenie cu abuz, cu tot. Dar dacă voi alege să-mi petrec viaţa plângându-mi rănile şi dând vina pe ele, voi avea de ce plânge o veşnicie.
***
Intervenţie Marius Iordăchioaia

bunul samarinean

ca din toate inimile omeneşti şi dintr-a mea
caută cu sfială spre ceilalţi
mâna întinsă a sufletului...

încă din copilărie cei din jur
au pus câte ceva în palma ei
o bomboană o jucărie de pluş o carte
cel mai adesea un ban
cel mai rar o lacrimă...

numai Domnul Hristos când a trecut
ocolindu-mi palma deschisă
mi-a apucat încheietura mâinii
şi
cu bărbăteasca putere a iubirii Sale
mi-a ridicat sufletul din
starea de cerşetor în care

m-a adus fără de voie

dragostea
celorlalţi...
----------
Avem nevoie să întindem mâna Domnului, să ne scoată. Cu toţii trecem prin iad, dar avem nevoie să-l folosim ca loc de trecere spre rai, nu să rămânem acolo. Însă nimeni nu scapă de iad. Unii se spovedesc de frica iadului. Dar noi nu tb să fugim de iad, ci să căutăm raiul.
----

Să nu confundăm:

  • complexul de inferioritate cu smerenia
  • narcisismul cu spiritul de conducere
  • suspiciunea cu prevederea
  • instabilitatea emoţională cu religiozitatea


Să nu venim la spovedanie "ca să ne uşurăm", ci ca să ne folosim şi să ne mântuim. Uşurarea duhovnicească constă în râvna de a nu mai păcătui, curajul de a spune "nu" păcatului. Şi dacă vom mai cădea, nu vom mai deznădăjdui, ci vom şti că am fost neatenţi.Dumnezeu vrea să mă lepăd singur de păcat. Nu devenim liberi fără pocăinţă. Pocăinţa liberă vine şi când nu renunţ la păcat (păcatul meu înaintea mea este pururea). Pocăinţa adevărată aduce bucurie şi dacă nu poţi renunţa la păcat. În spatele deznădejdii se află ascuns microbul mândriei (cum am putut să fac asta?) Atunci când ne închipuim că n-ar fi trebuit să facem păcatele, să-i mulţumim Domnului că am făcut doar atât. Să spun despre mine că voi merge în iad este hulă pentru nivelul meu, dacă deznădăjduiesc. Am nevoie să învăţ mai întâi să nu deznădăjduiesc, nu să ţin mintea în iad. Să nu deznădăjduim! Asta e lucrarea noastră.

Ispite la spovedanie:
- ispita de a ne impresiona duhovnicul (ce veţi crede despre mine?) - cele mai mari bucurii le are pr când mărturisim un păcat pe care ne-a fost foarte greu să-l scoatem, să-l mărturisim
- ispita comparaţiei cu ceilalţi
- iscodirea cu privirea tulbură pocăinţa
- relaxarea te face sa te întinzi la vorbă


Cât durează spovedania autentică? Un minut.

Vorba multă:

- arată că nu am pocăinţă
- este moartea sufletului
- arată că ascund ceva
- arată că fug de ruşine

Pentru Sf. Împărtăşanie:
  • nevoia cugetului zdrobit când ni se citeşte dezlegarea.
  • ne putem împărtăşi dacă trăim în pocăinţă continuă (Doamne, păzeşte-mă să nu fac...) + Doamne, iartă-mă (dacă am făcut) + arătare permanentă
  • Dacă am căzut în păcate uşoare, ne putem împărtăşi, cu binecuvântarea duhovnicului. să nu ne oprim singuri! păcatele uşoare se şterg prin rugăciune şi ajunare
  • pregătirea pt. Sf. Împărtăşanie - citirea canonului este o terapie
să iertăm toate, tuturor celor ce ne-au greşit (să facem metanie pentru acela în faţa icoanei şi să-i cerem iertare dacă nu e de faţă persoana). să nu judecăm, altfel cădem noi înşine în lucruri mai rele + să cerem iertare pentru ce am făcut noi aproapelui.

  • să-L iubesc pe Dumnezeu: să cer iubire pentru El în inima mea
Cum ne raportăm la duhovnic?

În relaţia cu duhovnicul pot apărea anumite stări:

  • ataşament bolnav
  • ură
  • cârtire
  • familiaritate, prietenie 
niciuna dintre aceste atitudini nu este potrivită, dar se poate trece prin ea; e nevoie s-o mărturisim la spovedanie.

***
Marius Iordăchioaia:

  • Sunt două tipuri de atitudini în faţa păcatului:

- cea în care omul fuge la Hristos
- cea în care omul fuge la el însuşi - idol
__________
Alergarea la Hristos este o lovitură dată idolului.


  • Mulţi venim la biserică pentru a ne merge bine în viaţă. E un bine definit în mod lumesc. Dar prin împărtăşire, ne împărtăşim de taina jertfei lui Hristos. Deci, nu mai e problema mea dacă sunt dat afară de la serviciu.
  • Devenim mai vrednici de iubire atunci când ne scoatem măştile
  • Fără duhovnic, ieşi uşor în decor şi nu vom avea un creştinism după Hristos, ci după sine însuşi, după cutare, la care am citit ceva...
  • Viaţa duhovnicească ne redă firescul inclusiv în relaţia cu duhovnicul. 
  • Înşelarea e în funcţie de cum suntem, e foarte subtilă


***
Maica Siluana:
Descoperim însă că tot ce pierdem atunci când intrăm în viaţa duhovnicească sunt lucrurile de care eram ataşaţi sufleteşte

Duhovnicul e martorul iubirii lui Hristos pentru mine. E o iubire în care are loc toată lumea, nu mai ai nevoie să fii primul etc. Rugăciunea pentru duhovnic e foarte importantă. Se ajunge la o comunicare adevărată prin rugăciune.

Serile Talpalari despre moşteniri



Spicuiri din conferinţă

  • moştenirea - avere, bogăţie a părinţilor lăsată nouă în scopul de a o folosi pentru viaţa noastră
  • până la moartea părinţilor nu ştim ce moştenire avem, de aceea avem nevoie, să ne trezim, să ne deschidem testamentul şi să conştientizăm ce moşteniri avem
  • avem două moşteniri
1. una dumnezeiască - Chipul lui Dumnezeu din noi
Chipul lui Dumnezeu din noi nu ne lasă să fim fericiţi în starea de dobitoc; avem o anume nelinişte. Diavolul vrea ca noi să ne facem de lucru, să trăim intens (ne îndrăgostim de cine nu trebuie etc.)
Chipul lui Dumnezeu din noi strigă "asta e viaţă?"
Dumnezeu îi oferă omului har să se facă fiu, dacă vrem şi Îi facem loc. Acest har nu-l mai avea omul căzut din rai.
Tot ce doreşte omul e de la Chip, de la dorul de a stăpâni lumea pe care i-a dat-o Dumnezeu încă de la început.
După Botez ne conectăm la Dumnezeu şi primim moştenirea dumnezeiască, pe Sine, cu ale Sale. Dumnezeu vine cu ale Sale în ale mele şi lucrează.
Există mai multe "conturi" în care "se depune" Harul, Sf Duh Care lucrează în noi: dragostea, pacea, răbdarea, îndelungă răbdarea, credinţa, înfrânarea...
2. una de la lume - de la părinţi, strămoşească şi de la lume - de multe ori primim o moştenire de la părinţi şi-L acuzăm pe Dumnezeu pentru ea.

  1.  moştenirea de la părinţi: însuşiri fizice şi de temperament (caracterul ni-l formăm noi). Această moştenire e scrisă în subconştient, mai ales până învăţăm să vorbim, apoi devine conştientă.
  2. moştenirea de la strămoşi e scrisă în adâncul nostru, în inconştient
  3. moştenirea de la lume - contextul socio-cultural: şcoala, cultura, cataclisme, războaie pe care îl înmagazinează părinţii noştri - e mai uşoară, se poate renunţa mai uşor la ea, are rădăcini în subconştient (ex. tensiuni interetnice): e grefată pe o moştenire care are traumele ei.
***
  • Noi ne schimbăm, dar frica rămâne şi ne guvernează viaţa. Avem nevoie să hotărâm că "ne-am făcut mari", să ne deschidem testamentele şi să facem ce vrem cu averea.
  • Moştenirea e ceva, dar eu sunt cineva: eu o administrez. Şi totuşi, dacă fac "ce-mi vine" cu ea, nu sunt stăpân, ci sunt stăpânit de ea. 
  • Atunci când am un comportament reactiv, e nevoie să mă întreb: "ce anume m-a împins să dac asta?" Întrebându-mă, voi descoperi că acea reacţie face parte din moştenire şi să-i spun NU. Să nu mă sperii că "mi-a venit" deoarece moştenirea e înscrisă în celulele mele şi când nu mai sunt atent, voi merge pe acea cale. Retragerea Harului e ca să lucrez liber. Chemarea e să nu mă mai încred în ce simt, ci să cred că sunt chemat să trăiesc chiar dacă nu simt. Dumnezeu ne atrage, nu ne târăşte. Eu fac paşi către el. Eu pot face invers de cum simt! Calea e strâmtă, dar merită! Ne jupuim de vii până se şterge moştenirea din simţire.
  • Trauma se transmite şi e scrisă în mine, eu trebuie s-o aduc la Hristos. Durerea jelită se termină, nu se mai transmite. 
  • Cu Dumnezeu, pot să refuz păcatele care vin din moştenire. 
  • Când ies din păcat (din robie), să iau cu mine în "Israel" şi vasele de aur (competenţe, calităţi) pe care le-am dobândit pe vremea când eram rob, să le folosesc pentru bucurie. Până atunci, ele erau folosite doar de faraon.
  • Nu avem niciun merit pentru moştenirea noastră, dar nici vină. Avem însă responsabilitate. Să ne mutăm deci gândul de la vină spre responsabilitate şi viaţa noastră se va schimba, ne vom sfinţi
  • Ce am trăit e viziunea noastră. Trăind responsabil, acceptând, vom vedea şi alte aspecte ale persoanei.
  • în iad merg diavolii şi păcatele... şi cei care nu se pot lăsa de ele
***
  • Lepădarea de părinţi este o desprindere psihică, pentru a-i putea iubi în Hristos. Iubirea sufletească e în dauna persoanei umane, e un ataşament bolnăvicios.
  • La iniţiativa omului se creează un om nou. Dumnezeu îmi dă puterea ca în ciuda moştenirilor să devin sfânt. Este doar dureros că am moştenirea asta, nu nedrept. Dumnezeu nu desfiinţează legea, ci-i dă omului putere să iasă din ea.
  • Ne identificăm cu rolurile pentru o vreme - acesta e omul sufletesc (ce are, ce pare), cu conţinuturile afective sau trupesc (ce simţim) deoarece încă nu am devenit Persoană. Ne identificăm astfel doar cu firea creată, încă nu suntem divino-umani. Ca Persoană, primesc Harul să devin divino-uman. Omul se naşte ca Persoană în potenţă, dar creşte ca individ: el spune "aceasta e viaţa mea, povestea mea", dar nu Eu. Ca individ, trăieşte atracţia pentru plăcere şi repulsia faţă de durere. Atunci când ajunge la fundul sacului, tehnicile de supravieţuire - de a dobândi plăcerea - nu mai funcţionează. El ştie că "asta e minciună". Plăcerea se înscrie în firea mea şi creează substanţe - astfel, voi trăi sevrajul în absenţa acelei plăceri.
  • Fericit omul care se opreşte cât plăcerea este încă o ispită
***

Despre durere
  • Durerea ca plăcere este masochism: ştiu că mă voi simţi rău, dar tot fac acel lucru
  • Durerea ca şi Cruce - este poartă către Dumnezeu. 
  • Orice durere poate fi folosită ca naştere la o realitate de care fug, la întâlnirea cu Dumnezeu. Avem nevoie să dăm slavă lui Dumnezeu în durere, chiar şi doar mental, verbal, fără simţire. Acesta este banul văduvei şi aceasta este portiţa prin care mă nasc.
***
  • Cum ne vom privi viaţa în oglinda lui Dumnezeu? În memoria lui Dumnezeu toate sunt păstrate cu dragoste
  • inteligenţa noastră de indivizi se centrează pe descoperirea paiului din ochiul celuilalt
  • vindecarea depinde de hărnicia mea, de consecinţele schimbării asupra mea
Cum lucrăm?
  • rugăciune
  • despărţire (psihologică) de cei care mi-au dat moştenirea (Doamne, ajută-mă să mă despart)
  • să ne trezim, conştientizând moştenirea
  • să-L ducem pe Domnul în cămările sufletului, în toate - judecata este arătarea realităţii
  • să cred că tot ce îngăduie Dumnezeu e spre binele meu, îmi e de folos (de folos e diferit de plăcere)
  • răbdare activă, lucrătoare - eu vin cu disponibilitatea mea, Dumnezeu vine cu răbdarea; nu pot răbda dacă nu accept
  • iertarea
  • rugăciune pentru cei adormiţi şi pentru vrăjmaşi
  • Sf. Taine
  • binecuvântarea
  • împlinirea poruncilor
  • iubirea de sine sănătoasă: neidentificarea cu moştenirea



etichete

"Primeşte Doamne cununile lor..." *2 Martea copiilor *2 Martea curajului *3 Miercurea fara cuvinte *4 Joia recunostintei *5 Vinerea prieteniei 1-11 12 atitudini sfințitoare pentru o soție 30 zile abuz activ adolescenţi ajutor alcoolism alegere alfabetul bucătăriei parfumate amăgire ambianță amenințări Ana ardei umpluți Arhim Simeon Kraiopoulos Arhim. Sofronie arhim. Zaharia articole asceză ascult ascultare ascundere ascuns asemănare atenţie audio autoritate avort Avva Arsenie banchet biblia binecuvântare bloguri Botez bucurie Cale canon cartofi cartofi franțuzești căsătorie ceartă cercetare Charlotte Mason chemare Chip cină circumstanţe cizelare clipe colind comorile ortodoxiei comuniune condiții conferinţă convertire copii copilărie credinţă creștinism critică Cruce culinare cumpătare cunoaștere cuplu curiozitate cuv. Ambrozie de la Optina cuvântul anului Daniil Sandu Tudor dar decembrie demnitate deschidere detalii determinare dezamăgire diac. Sorin Mihalache dieta Montignac disciplină Divanul Roz dor dovlecei Doxologia dragoste dreptate Duh şi Adevăr duhovnic duminica Iertării Duminica Ortodoxiei durere efeseni 533 egoism emoție Essex etape fapte bune faza I februarie fericire festin fetele film Filocalia XI fire fiul risipitor flori foto frați frică frumos gând gânduri Gânduri de la Maica Siluana gospodărie grădina grijă griji har Hierotheos Vlachos iad ianuarie iarna Iasi iertare imagini inerţie instrument invidie Ioannis Romanides Iona ispită iubire Izgonirea lui Adam îmbărbătare îmbunătăţirea relaţiilor împăcare Împărtăşanie împărtășire încăpățânare încredere încredințare încurajare Înfricoşătoarea Judecată întărire Întâmpinarea Domnului înțelegere înţelepciune Înviere Joia mămicilor judecată laudă Lăsatul sec de brânză lene lepădare leproşi libertate Luca 5 lucrare lume lumină lupta gândurilor Maica Domnului Maica Siluana Marius Iordăchioaia mângâiere meditatie duminicala metanoia milostenia minte Mitropolitul Antonie de Suroj moarte moştenire mozaicul lunii mulţumire muzica Nain nădejde nemulțumire nesimţire Nichita Stănescu noiembrie normalitate oameni obişnuinţă orb organizare oricine pace pagini Pangarati paralitic Parintele Rafail pasiv patimi păcat părintele Porfirie Părintele Stăniloae părinţi Penticostar perseverență picături Pirinei plan plăcere plecare pocăință portret robot porunci post Postul Crăciunului poveşti pr Arsenie Papacioc pr. Alexandru Schmemann pr. Constantin Sturzu pr. George Aquaro pr. Hrisostom Rădăşanu pr. Maxim Kozlov pr. Nichifor Horia pr. Nicolae Steinhardt pr. Nicolae Tănase Pr. Paisie Aghioritul pr. Petroniu Tănase pr. Petru Sidoreac pr. Rafail practic predici pregătire premiu prezenţă prezv. Juliana Schmemann primăvara Primeşte Doamne cununile lor... program prot. Valerian psalmi psaltire psihoterapie rai răbdare răni rău război nevăzut rânduială recunoştinţă relații repetiţie respect rețete de post risipire rugăciune Rugăciunea lui Iisus rugăciuni ruşine rutină săptămâna albă Săptămâna Mare sărbători sâmbăta brânzei serbări Serile Tălpălari sexualitate Sf Duh sf Ecaterina Sf Maslu sf Parascheva Sf Simenon Noul Teolog Sf. Cuvios Antonie cel Mare Sf. Ioan Scararul Sf. Isaac Sirul Sf. Macarie Egipteanul Sf. Maria Egipteanca Sf. Monica Sf. Serafim de Sarov Sf. Siluan Athonitul Sf. Teofan Zăvorâtul sfinţi simțuri sine slujire smerenie sminteală spovedanie Staretul Tadei statornicie strămoşi străpungerea inimii succes suferinţă suflet Sunset Limited supunere surori taina mântuirii tărâțe ovăz terapie teste timp tineri Tit 2 5 toamna Traian Dorz trăire trebuie trei ierarhi Triod umanitare umilință utile vacanţă văzduhul inimii Vechiul Testament viat Viata crestina - ajutor intru necazuri Viata crestina - bucurii ingaduite Viata crestina - femeia mama - primul educator Viata crestina - femeia ortodoxa Viata crestina - femeia ortodoxa - in bucatarie Viata crestina - femeia si bucuria lecturii Viata crestina - femeia stapana casei Viata crestina in biserica viaţă viață duhovnicească victima Vilaller vindecare virtuţi vis viziune Vlădica Antonie voia Domnului vrednicie zaheu zone