CUVÂNT ÎNAINTE

Îmi place să citesc despre ce am de făcut pentru a fi mai aproape de Dumnezeu. Despre relații extraordinare între soț și soție, despre modalități de a ajunge la aceste relații extraordinare. Îmi place să citesc despre cum reușesc unii părinți să aibă o relație extraordinară cu copiii lor.  Și când le citesc parcă prind putere și inspirație. Aplic și eu, uneori vă împărtășesc și vouă. Pentru mine viața de familie este o continuă provocare deoarece mă consider responsabilă de păstrarea aprinsă a flăcării din vatra căminului nostru. Caut excelența în acest domeniu. Ca fir roșu conducător folosesc trăsăturile pe care le găsesc în descrierile femeilor plăcute Domnului din Biblie. Cea din Pilde 31 în principal, apoi cea descrisă la Tit 2. De-a lungul vieții de soție și mamă am trecut prin tot felul de etape, mai grele sau mai ușoare, dar pe toate am încercat să le trăiesc cu Domnul, asumat.

Unele dintre voi mi-au mărturisit că, uneori, părăsind pagina pe care tocmai au citit-o și intrând în viața reală începe să le bântuie un vag sentiment de neputință. Și de multe ori, mesajele încurajatoare... par să aibă exact efectul contrar: imagini frumoase, sugestii sau tehnici și metode, chiar literatură duhovnicească, în loc să dea impulsul dorit mai degrabă cultivă un câmp de nemulțumire: mie nu-mi iese; eu nu am asta; eu nu pot asta. Un gând pentru atunci când nemulțumirea bate la ușă ar fi acela că ”Asta (lucrurile despre care citesc/văd aici) nu e pentru mine”. 

Atunci când citești despre un lucru care se presupune că ar trebui să te ajute, să te mobilizeze (pentru că aceasta e intenția cu care le postez eu aici), dar în loc de asta te simți mai degrabă descurajată, deznădăjduită ori tulburată este timpul să recunoști că asta nu e pentru tine. Cel puțin nu la acest moment. Chiar dacă este ceva de dorit. Chiar dacă e un citat din sfinți. 

Ne putem bucura de experiența, de lucrurile împărtășite de o altă persoană ferindu-ne de impulsul de a o imita. Iar dacă ne vine acel insidios ”nu fac destul”, ”nu sunt destul de...” citind un astfel de material, îmi permiți să-ți dau o sugestie? Închide pagina pe care o lecturezi. Mesajul respectiv nu e pentru tine, cea din această clipă. În scrierile părinților Bisericii se insistă pe a nu întinde coarda prea tare, să nu se rupă. Dacă articolul pe care îl citești aici are acest efect, de a te ”întinde” prea tare, lasă-l. Revino altă, dată ori mergi la altul care corespunde momentului tău. Vei fi uimită să vezi că există și din astea.

Îți mulțumesc pentru vizită și îți doresc o zi senină în bucuria Domnului