{Clubul mămicilor}: Încrederea, temelie a vieții conjugale fericite

Încă din luna iunie a anului trecut joia dimineață am o întâlnire specială: ”Clubul mămicilor”.
Pe lângă subiectele concrete și personale pe care le discutăm, întâlnirile de joi propun și niște teme de gândire, scurte întrebări.
Și pentru că au această ritmicitate săptămânală, m-am gândit să le postez și pe blog, iar dacă vă inspiră, vă urez bun venit în clubul nostru! M-aș bucura să-mi împărtășiți și mie gândurile voastre.

***

Versetul de azi:

” Cel mai mult să vă temeţi să nu se piardă sau să nu se clatine cumva încrederea unuia faţă de celălalt. Aici este temelia vieţii conjugale fericite.” (Sf. Teofan Zăvorâtul) Consider că încrederea este într-adevăr temelia vieții conjugale fericite?  Au fost situații în care mi-a fost pusă la încercare încrederea în soț? Care ar putea fi acestea (dacă n-au fost)?  Au fost sau trăiesc situații în care soțul demonstrează că n-are încredere în mine?  Cum mă păstrez a fi o soție de încredere?

***

Situatia zilei:

Trăsăturile care ne înnebunesc acum la copil sunt cele pe care le vom căuta mai târziu.

Este încăpățânat. O ține pe-a lui într-una. Mergem pe stradă și stă minute întregi analizând fiecare piatră, gâză, gunoi. E independent. Pleacă de lângă mine și l-am căutat de câteva ori. Curios. Se bagă peste tot.

De multe ori auzim mamele plângându-se astfel de odrasla lor.
Acestea sunt unele dintre trăsăturile care îl vor ajuta mai târziu să fie perseverent, să aibă răbdare, să vrea să afle lucruri noi... să învețe, să reușească în ceea ce își va propune.
Ce trăsături care acum îți scot peri albi crezi că i-ar putea folosi și când va crește și cum anume?