Cum să ne luăm crucea şi să urmăm Domnului

04 07 2013 predica la duminica Sf Cruci pr Ctin Sturzu from Cristina Sturzu on Vimeo.

Să se lepede de sine...

Predică la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci
Despre luarea Crucii şi urmarea lui Hristos

Tot despre cruce şi asumarea ei

"...Fără cruce nu ajungem în Împărăția Lui, adică în existența fericită! Or, în duhul credinței ortodoxe, crucea nu înseamnă suferință, ci trecere de la suferință la bucurie, de la moarte la viață! Ea e jertfă de iubire și dar de bucurie. „Prin cruce a venit bucurie la toată lumea”, cântă Biserica noastră!
Crucea e ușa Bucuriei pe care nu o mai poate lua nimeni de la noi. Suferința este fața din afară a acestei uși și pragul ei. Dacă ne speriem de această față, sau ne place să rămânem în prag, din varii motive, vom suferi mereu și ne vom lamenta sau chiar ne vom „felicita” că am ajuns la Domnul sau că mai avem „puțin”. Dar asta e o iluzie și e un mare păcat! Chemarea noastră este să îndrăznim și să ne folosim de darul Domnului care a biruit lumea ce-L ispitea să nu treacă pragul morții către Viață!
Suntem chemați să trecem pragul, să trecem, cu El și în El, toate pragurile de durere care sunt tot atâtea noi „nașteri de sus”. Așa, vom trăi, încă de acum și aici, în această vale a plângerii, bucuria izbânzii, bucuria depășirii, bucuria Învierii!" (Maica Siluana)

Duminica Crucii

Pr Constantin Sturzu - Predica Duminica Crucii, duminica a 3-a din Post

Asculta mai multe audio soundtrack 

Gânduri la rădăcina Crucii

Nu ştiu cum e la alţii Crucea, dar la mine o simt fizic, înrădăcinată în durere, atunci când trebuie să renunţ la mine. De aceea am început s-o cunosc atât de bine când mă doare ceva. Şi când mă doare, îmi aduc aminte de darurile trecute şi mă întreb: „Doar bucuria o voi primi? Durerea nu?” Şi întotdeauna, dar întotdeauna, din această durere ţâşneşte bucuria, învierea. Dar niciodată nu o pot prevedea sau determina înainte. Înainte de a conştientiza această durere. Câtă vreme „sunt durută” şi plâng de durerea lui „de ce aşa? – eu vreau altfel”, am impresia că nu se va termina niciodată. Şi când îmi dau seama că la acest "altfel" trebuie să renunţ (de vreme ce chiar "aşa" e şi nu "altfel"), atunci durerea devine sfâşietoare.
Bucuria e de la Domnul, El coboară în durerea mea şi mă ridică, învăluindu-mă în cer.

Despre rugaciune

"Inainte de a ne ruga... e de neaparata trebuinta sa depunem pe Crucea lui Hristos tot ceea ce nu merge in noi si in jurul nostru: grijile, problemele, poverile noastre, de orice fel ar fi ele: 'Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi' (Matei 12,28), altfel e imposibil sa ne rugam pentru ca grija e primul nostru vrajmas; ea ne poate cuceri cu totul constiinta facand-o impermeabila la Dumnezeu; grijile acestei lumi sunt 'spinii' care 'inabusa' rugaciunea si o fac 'neroditoare' (Matei 13, 22).
Ce paradox: sa vrei sa te rogi Tatalui Celui Preamilostiv fara sa ai incredere in El si agatandu-te in continuare de problemele tale! Dar ceea ce inchide cel mai mult inima omului este lipsa iertarii. E in zadar chiar si sa incepem rugaciunea daca n-am iertat toate 'din toata inima noastra'[...]
E nevoie sa-i iertam pe toti, de aproape si de departe, care ne-au ranit de-a lungul intregii noastre vieti, constient sau inconstient, indiferent de importanta faptelor de care ne plangem. " (Alphonse si Rachel Goettmann, "Rugaciunea lui Iisus, rugaciunea inimii", traducere Maica Siluana Vlad)

Duminica a III-a a Sfantului si Marelui Post

Duminica Sfintei Cruci


...Ce va folosi omul de va dobindi lumea toata si
isi va pierde sufletul sau? Sau ce va da omul, in schimb,
pentru sufletul sau? (Marcu 8, 36-37)