{Jurnal de recunoștință : ziua 52 / 90}

Deja sunt în ziua a 52-a de recunoștință.

 

Azi, mulțumesc pentru pentru faptul că am venit pe această lume. Și pentru că sunt creștină (deși, poate de multe ori, faptele mele nu mă arată astfel. Doamne, iartă-mă!)

Ziua de azi e prima din „zilele mele” - este ziua sfintei mucenițe Cristina, care a pătimit în timpul împăratului Decius (249-251).

În zilele noastre de creștini la peste 2000 de ani distanță de Mântuitorul Iisus Hristos, a cocheta cu neopăgânisme, a crede în horoscop pot părea lucruri superficiale, care nu afectează substanța creștină, ci dimpotrivă, putem considera semn de profunzime și finețe spirituală îmbrățișarea diverselor „manifestări ale divinității”.

În trecut însă - iată, în vremea lui Decius - lucrurile acestea se trăiau pe viață și pe moarte.

Este și cazul celor pomeniți azi împreună cu sfânta al cărei nume îl port.

Spre exemplu sf. Petru a fost ucis pentru că nu a vrut să aducă jertfă zeiței Afrodita. S-ar gândi un creștin din zilele noastre că un gest atât de simplu precum invocarea numelui unei zeițe păgâne e un act de apostazie? Pentru noi, acum, Afrodita e mai mult un simbol al frumuseții, un arhetip ancestral fără impact asupra credinței creștine. Iată însă că au fost vremuri când un creștin era în stare mai degrabă să moară decât să aprindă aromate în cinstea ei.

În acea perioadă, un alt creștin, Nicomahus, amenințat cu schingiuirea, a ales să se lepede de Hristos și a primit să aducă jertfă zeiței, dar a murit pe loc, în chinuri. Se spune că tânăra de 16 ani, Cristina, ar fi zis la vederea acestei morți:“O, Nicomahus, om blestemat și pierdut! În loc să înduri durerea pentru o oră, te-ai făcut vrednic de chinuri veșnice!” Cum era de așteptat, gărzile s-au sesizat că e creștină și au prins-o, împreună cu Dionisie, care era cu ea. Pavel și Andrei - soldații care primiseră ordin să îi păzească - de unde la început au vrut să o violeze pe tânără, în cele din urmă au fost convertiți datorită învățăturilor ei și au crezut în Hristos. S-a făcut astfel că cei trei bărbați au fost condamnați și uciși cu pietre, iar Cristina, aruncându-se peste ei, i s-a tăiat capul.
Azi e prilej pentru mine să-mi fac o cercetare cu privire la propria credință și la felul în care mă raportez la Hristos.

{Jurnal de recunoștință : ziua 39 / 90} - Odele lui Solomon

Azi, mulțumesc pentru prietene: pentru Oana 💓, Luminița, pentru Iuliana, pentru Monica, pentru Claudia și... pentru Bianca

Și mulțumesc pentru Odele lui Solomon (poezii creștine din sec. I-II), către care m-a direcționat Iuliana și pe care le pun și aici, să le am aproape.


Oda a treia

1. M-am imbracat cu iubirea Domnului.
2. Si mădularele Lui sunt cu mine si eu depind de ele; si El ma iubeste.
3. Caci n-as fi stiut cum sa-L iubesc pe Domnul, daca El nu m-ar fi iubit mereu.
4. Cine poate discerne iubirea afara doar de cel iubit?
5. Il iubesc pe Cel iubit, si sufletul meu Il iubeste, si oriunde este odihna Lui, acolo sunt si eu.
6. Si nu voi mai fi strain caci nu este invidie la Domnul Cel prea-inalt si indurator.
7. Unitu-m-am cu El, caci iubitorul a gasit pe Cel iubit;
iubit-am pe Cel Ce e Fiul, si eu voi deveni fiu.
8. Intr-adevar, oricine e unit cu Cel nemuritor, cu adevarat va fi nemuritor
9. Si cel ce se bucura in Cel Ce e Viata, va deveni viata.
10. Acesta este Duhul Domnului care nu e mincinos,
Cel ce invata pe fiii oamenilor sa cunoasca Caile Lui.
11. Fii intelept si intelegator si veghetor.
Aliluia.

Oda a patra

1. Nimeni nu poate intina Locul Cel sfant al Tau, Dumnezeul meu;
nici nu-l poate schimba, nici stramuta.
2. Caci nu este nici o putere asupra lui;
caci sanctuarul Tau e planuit de Tine inainte sa fi facut orice loc.
3. Cel Vechi nu poate nu poate fi schimbat de cele ce sunt dupa El.
Tu ai daruit inima Ta, Doamne, credinciosilor Tai.
4. Niciodata nu vei fi nelucrand, nici vei fi fara roade.
5. Caci o ora a credintei Tale e mai vrednica decat toate zilele si anii.
6. Caci cine se va imbraca in harul Tau si va fi ranit?
7. Cunoscuta este pecetea Ta. Si fapturile Tale o cunosc.
8. Si ostirile tale o au si Arhanghelii cei alesi ai Tai sunt investmantati cu ea.
9 Tu ne-ai dat noua prietenia Ta, nu pentru ca aveai nevoie de noi,
ci ca noi pururea avem nevoie de Tine.
10. Ploua peste noi ploaia ta cea lina
si deschide izvoarele Tale cele induratoare
care ne izvorasc noua lapte si miere.
11. Ca la Tine nu e parere de rau,
ca sa-ti para rau de vreuna dintre fagaduintele Tale.
12. Caci stii sfarsitul a toate.
13. Ceea ce dai, le dai de bunavoie,
ca niciodata sa le iei inapoi.
14. Caci totul este cunoscut de Tine ca Dumnezeu
si oranduit de la inceput inaintea Ta.
15. Si Tu, Doamne, pe toate le-ai facut.
Aliluia.

Oda a cincea

1. Pe Tine Te laud, Doamne, căci Te iubesc.
2. O, Prea Înalte, nu mă uita, căci Tu ești nădejdea mea.
3. De bunăvoie am primit harul Tău ca să viez prin el.
4. Veni-vor cei ce mă prigonesc, dar nu mă vor vedea.
5. Fă să cadă asupra lor un nor de întuneric
și o ceață de adâncă întunecime să-i învăluie.
6. Și lasă-i fără lumina de-a vedea, ca să nu mă prindă.
7. Îngreunează planurile lor, așa încât cele ce au uneltit să se întoarcă
împotriva capetelor lor.
8. Căci au uneltit un plan, dar n-a fost să fie.
9. Cu ură s-au pregătit și s-au găsit a fi neputincioși.
10. Și pentru că în Domnul mi-am pus nădejdea, nu mă voi teme.
11. Și pentru că Domnul este mântuirea mea, nu mă voi înfricoșa.
12. Și El este o cunună împletita pe capul meu și nu mă voi tulbura.
13. Chiar dacă totul se va cutremura, eu voi sta drept.
14. Și chiar dacă toate cele văzute vor pieri, eu nu voi muri.
15. Căci Domnul este cu mine și eu cu El.
Aliluia.

Oda 40

1. Precum mierea picură din stupii albinelor,
Și laptele izvorăște din pieptul femeii care iubește pe pruncii ei,
Tot așa este speranța mea în Tine, Dumnezeul meu.
2. Precum izvorul țâșnește apele sale,
Tot așa inima mea izvorăște lauda Domnului și buzele mele Îi aduc slavă,
3. și limba mea e dulce de psalmii Lui. și membrele mele sunt unse cu odele Sale
4. Și fața mea se veseleste cu bucuria Lui și duhul meu saltă întru iubirea Lui și sufletul meu strălucește întru El.
5. Și cei închinători se încred în El; și mântuirea va fi sădită întru ei cu vrednicie.
6. Și moștenirea lor este viața veșnică, Și cei fără stricăciune au primit-o. Aliluia.

{Jurnal de recunoștință : ziua 35 / 90}

"You do not just wake up and become a butterfly. Growth is a process." – Unknown

Azi mulțumesc pentru sfântul Siluan. E un vechi prieten al meu, l-am întâlnit prima oară acum 26 de ani, pe când aveam 19 ani. 

Îmi aduc aminte cum citeam cu uimire felul în care vorbea despre iubirea lui Dumnezeu. Era un limbaj pe care nu-l mai auzisem în scrierile de la noi din biserică. Atât de cald, atât de personal, atât de apropiat. Cuvintele lui îmi sunau în inimă ca un cântec, aveau o melodicitate mângâietoare, o înțelegere față de om, o iubire încurajatoare, tonică, pe care o simțeam chiar și în tânguirile cele mai dureroase ale luptei sale. Nădejdea aceea la care a primit chemare răzbătea peste timpuri și a pătruns și în inima mea.
I-am simțit călăuzirea discretă prin oameni care îi poartă numele și pe care Domnul mi i-a trimis pe cale. La 33 de ani a venit Maica Siluana (Vlad), maica mea de suflet, căreia nu am cuvinte să-i mulțumesc deplin. Ea m-a primit cu atâta dragoste în inima ei și a lucrat direct la sufletul meu, modelându-mă și pregătindu-mă pentru lucrarea cu omul pe care o fac astăzi.

Apoi mulțumesc părintelui Siluan, un părinte care a nuanțat lucrarea maicii, m-a ajutat să mă diferențiez de ea, să mă descopăr pe mine, ca cine sunt eu în lucrare, deși ucenică a maicii. Privind retrospectiv, prezența lui în viața mea fiind la patru ani de lucrare cu maica (2012), acum o văd ca pe un fel de examen de absolvire. Uneori poate exista pericolul identificării cu mentorul, iar acest lucru împiedică dezvoltarea vocii proprii. Sf. Siluan a mijlocit să mi se trimită pe cale un om care să mă ajute să mă dezidentific.
Azi, mai mult ca oricând parcă, am înțeles că sfântul și-a trimis ucenicii să mă ajute, să fie la momentul potrivit la locul potrivit. 

Există dincolo îngeri și sfinți care ne susțin nevăzut pe cale. Consider că pentru mine sf. Siluan e unul dintre aceștia.

Mi-a plăcut tare mult un gând pe care l-am întâlnit odată, care spunea că atunci când noi avem un drag special pentru un sfânt este pentru că mai întâi el ne-a ales și ne-a iubit pe noi. Aș putea spune că în viața mea chiar se verifică această idee. Și tare sunt bucuroasă și recunoscătoare!
Bineînțeles, aș vrea să întăresc această mulțumire cu câteva rânduri din cartea Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, care să vă mângâie sufletul și să vă picure în inimă dorul de Acest Dumnezeu.

 ⚘⚘⚘
„Inima mea Îl iubeşte fierbinte pe Domnul, cum voi ascunde focul care-o arde? Cum voi tăinui darurile Sale care-mi desfată sufletul? Cum voi uita binefacerile Domnului prin care sufletul meu L-a cunoscut pe Dumnezeu? Cum voi putea să nu vorbesc de Dumnezeu, când El mi-a robit sufletul? Cum voi tăcea, când noapte şi zi inima mea arde de dragoste pentru El?”.
***
„Duhul Sfânt e iubire și dulceață sufletului, minții și trupului; dar când sufletul pierde harul sau când harul se împuținează, atunci sufletul va căuta iarăși pe Duhul Sfânt cu lacrimi, tânjește după Dumnezeu și zice:
«Sufletul meu tânjește după Domnul și-L caut cu lacrimi. Cum să nu te caut, Doamne? Tu Însuți m-ai aflat mai întâi și mi-ai dat dulceața Duhului Sfânt; și acum sufletul meu tânjește după Tine. Inima mea s-a îndrăgostit de Tine și mă rog Ție: Dă-mi să rămân până la sfârșit în iubirea Ta; dă-mi pentru iubirea Ta să îndur toate întristările și bolile.»”
***
 „Este cu neputință de tâlcuit cât de mult ne iubește Domnul; această iubire se face cunoscută numai prin Duhul Sfânt și atunci sufletul simte această iubire în chip neînțeles. Domnul este prin fire bun și milostiv, blând și iubitor, și bunătatea Lui nu poate fi descrisă, dar sufletul simte fără cuvinte această iubire și dorește să rămână pururea într-o asemenea tihnă.
El a zis: «Nu vă voi lăsa orfani» (In 14, 18), și noi vedem că, într-adevăr, nu ne-a părăsit, ci ne-a dat pe Duhul Sfânt.
Duhul Sfânt dă sufletului cunoștința în chip nevăzut. În Duhul Sfânt sufletul își află odihna. Duhul Sfânt veselește sufletul și-i dă bucurie pe pământ. Ce fel de bucurie și ce fel de veselie vor fi însă în ceruri? Prin Duhul Sfânt învățăm să cunoaștem iubirea lui Dumnezeu, dar acolo ea va fi desăvârșită. Sunt un om neputincios! Am cunoscut iubirea lui Dumnezeu în desăvârșirea ei, dar nu pot să o am, și sufletul meu plânge în fiecare zi și gândesc mereu: «N-am ajuns încă la ce caută sufletul meu».
***
 „O, cât de bucuros aș fi dacă toate popoarele ar cunoaște pe Domnul!
Doamne, dă-le Tu Însuți să Te cunoască prin Duhul Sfânt, așa cum ai dat apostolilor Tăi pe Duhul Sfânt și ei Te-au cunoscut pe Tine, așa dă tuturor oamenilor să te cunoască prin Duhul Tău Cel Sfânt.”