{Jurnal de recunoștință : ziua 52 / 90}

Deja sunt în ziua a 52-a de recunoștință.

 
Azi, mulțumesc pentru pentru faptul că am venit pe această lume. Și pentru că sunt creștină (deși, poate de multe ori, faptele mele nu mă arată astfel. Doamne, iartă-mă!)
Ziua de azi e prima din „zilele mele” - este ziua sfintei mucenițe Cristina, care a pătimit în timpul împăratului Decius (249-251).
În zilele noastre de creștini la peste 2000 de ani distanță de Mântuitorul Iisus Hristos, a cocheta cu neopăgânisme, a crede în horoscop pot părea lucruri superficiale, care nu afectează substanța creștină, ci dimpotrivă, putem considera semn de profunzime și finețe spirituală îmbrățișarea diverselor „manifestări ale divinității”.
În trecut însă - iată, în vremea lui Decius - lucrurile acestea se trăiau pe viață și pe moarte.
Este și cazul celor pomeniți azi împreună cu sfânta al cărei nume îl port.
Spre exemplu sf. Petru a fost ucis pentru că nu a vrut să aducă jertfă zeiței Afrodita. S-ar gândi un creștin din zilele noastre că un gest atât de simplu precum invocarea numelui unei zeițe păgâne e un act de apostazie? Pentru noi, acum, Afrodita e mai mult un simbol al frumuseții, un arhetip ancestral fără impact asupra credinței creștine. Iată însă că au fost vremuri când un creștin era în stare mai degrabă să moară decât să aprindă aromate în cinstea ei.
În acea perioadă, un alt creștin, Nicomahus, amenințat cu schingiuirea, a ales să se lepede de Hristos și a primit să aducă jertfă zeiței, dar a murit pe loc, în chinuri. Se spune că tânăra de 16 ani, Cristina, ar fi zis la vederea acestei morți:“O, Nicomahus, om blestemat și pierdut! În loc să înduri durerea pentru o oră, te-ai făcut vrednic de chinuri veșnice!” Cum era de așteptat, gărzile s-au sesizat că e creștină și au prins-o, împreună cu Dionisie, care era cu ea. Pavel și Andrei - soldații care primiseră ordin să îi păzească - de unde la început au vrut să o violeze pe tânără, în cele din urmă au fost convertiți datorită învățăturilor ei și au crezut în Hristos. S-a făcut astfel că cei trei bărbați au fost condamnați și uciși cu pietre, iar Cristina, aruncându-se peste ei, i s-a tăiat capul.
Azi e prilej pentru mine să-mi fac o cercetare cu privire la propria credință și la felul în care mă raportez la Hristos.



Comentarii

  1. Hristos a inviat! Sfanta Cristina sa iti fie povatuitoare si ocrotitoare in toate zilele vietii tale!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu știam că există ziua sfintei mucenițe Cristina. Chiar dacă am ajuns la acest articol puțin mai târziu, apreciez informația și vă mulțumesc. Este la fel ca și celelalte articole, este plin de iubire și Har. Urmăresc cu drag. Vă mulțumesc că existați!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare