călătorului (pe cale) îi şade bine cu drumul
în drumul vieţii, îmi place câteodată (dacă s-ar putea, de mai multe ori), să dau pe speed: să mă urc în maşină adică şi să merg tot înainte, mult, mult. Un fel de buclă spaţio-temporală, în care într-o perioadă scurtă de timp parcurgem mii de km. Şi vacanţele de vară, cam aşa le petrecem. Apoi ne întoarcem la modul slow, al activităţilor obişnuite.
Nu, eu nu conduc (încă), dacă ar fi după mine, aş sta aşa, ca în poza asta, doar că nu-mi permit.
Nu, eu nu conduc (încă), dacă ar fi după mine, aş sta aşa, ca în poza asta, doar că nu-mi permit.
Până la călătoria aceea lungă din vacanţă, mă voi mulţumi deocamdată cu o oră jumătate, cât facem până la ţară. Şi am ales muzica, din care, o melodie:
