"Folosirea rugăciunilor sfinţilor ne îngăduie să trecem nu de la un cuvânt la altul, ci de la un sentiment la altul" (Sf. Teofan Zăvorâtul, citat de Mitrop. Antonie de Suroj)Mi-aduc aminte de o scrisoare a Sfântului Teofan Zăvorâtul, în care spune că ar trebui să asimilăm sentimentele şi gândurile conţinute în rugăciunile sfinţilor.
Fiecare rugăciune a unui Sfânt ne vorbeşte despre felul în care şi-L reprezenta el pe Dumnezeu, ce legătură a avut cu El, în ce relaţie a fost cu Dumnezeu şi cu propria sa conştiinţă, ce loc i-a fost rânduit în sânul lumii create. Toate acestea pot fi însuşite de către oricine mulţumită rugăciunilor. Ele pot deveni puţin câte puţin chiar rugăciunile tale. Numai că atunci când le pronunţi, trebuie să incluzi în ele propria-ţi trăire a întâlnirii tale cu Dumnezeu, conştientizarea propriei tale persoane şi a situaţiei tale din această lume creată.
Lucrurile se prezintă mai mult sau mai puţin în felul următor: împrumutând rugăciunile lor, ale sfinţilor, ne găsim în situaţia unui om care ascultă muzica unor mari compozitori. El îşi împropriază din această muzică ceea ce poate el primi, adică anumite corzi ale sufletului său încep să vibreze, reacţionînd la complexitatea unei muzici date. Pe măsură ce va asculta, sufletul lui se va rafina, se va sensibiliza, aşa încât va ajunge într-o bună zi să nu mai aibă nevoie de muzică, pentru că va putea trece de la sunet la tăcere sau pentru că va începe să vibreze la rezonanţa sunetelor pe care le-a ascultat cândva. Sfântul Teofan Zăvorâtul spune că folosirea rugăciunilor sfinţilor ne îngăduie să trecem nu de la un cuvânt la altul, ci de la un sentiment la altul. O singură privire aruncată asupra cuvintelor este suficientă pentru a naşte în tine aceste sentimente şi a-ţi îngădui în continuare să te adresezi lui Dumnezeu prin propriile-ţi cuvinte, dar sprijinindu-te pe aceste sentimente adânci, sincere, autentice, pe care Sfântul ţi le-a inspirat.
(material preluat de aici)
