{Jurnal de recunoștință : ziua 35 / 90}

"You do not just wake up and become a butterfly. Growth is a process." – Unknown

Azi mulțumesc pentru sfântul Siluan. E un vechi prieten al meu, l-am întâlnit prima oară acum 26 de ani, pe când aveam 19 ani. 

Îmi aduc aminte cum citeam cu uimire felul în care vorbea despre iubirea lui Dumnezeu. Era un limbaj pe care nu-l mai auzisem în scrierile de la noi din biserică. Atât de cald, atât de personal, atât de apropiat. Cuvintele lui îmi sunau în inimă ca un cântec, aveau o melodicitate mângâietoare, o înțelegere față de om, o iubire încurajatoare, tonică, pe care o simțeam chiar și în tânguirile cele mai dureroase ale luptei sale. Nădejdea aceea la care a primit chemare răzbătea peste timpuri și a pătruns și în inima mea.
I-am simțit călăuzirea discretă prin oameni care îi poartă numele și pe care Domnul mi i-a trimis pe cale. La 33 de ani a venit Maica Siluana (Vlad), maica mea de suflet, căreia nu am cuvinte să-i mulțumesc deplin. Ea m-a primit cu atâta dragoste în inima ei și a lucrat direct la sufletul meu, modelându-mă și pregătindu-mă pentru lucrarea cu omul pe care o fac astăzi.

Apoi mulțumesc părintelui Siluan, un părinte care a nuanțat lucrarea maicii, m-a ajutat să mă diferențiez de ea, să mă descopăr pe mine, ca cine sunt eu în lucrare, deși ucenică a maicii. Privind retrospectiv, prezența lui în viața mea fiind la patru ani de lucrare cu maica (2012), acum o văd ca pe un fel de examen de absolvire. Uneori poate exista pericolul identificării cu mentorul, iar acest lucru împiedică dezvoltarea vocii proprii. Sf. Siluan a mijlocit să mi se trimită pe cale un om care să mă ajute să mă dezidentific.
Azi, mai mult ca oricând parcă, am înțeles că sfântul și-a trimis ucenicii să mă ajute, să fie la momentul potrivit la locul potrivit. 

Există dincolo îngeri și sfinți care ne susțin nevăzut pe cale. Consider că pentru mine sf. Siluan e unul dintre aceștia.

Mi-a plăcut tare mult un gând pe care l-am întâlnit odată, care spunea că atunci când noi avem un drag special pentru un sfânt este pentru că mai întâi el ne-a ales și ne-a iubit pe noi. Aș putea spune că în viața mea chiar se verifică această idee. Și tare sunt bucuroasă și recunoscătoare!
Bineînțeles, aș vrea să întăresc această mulțumire cu câteva rânduri din cartea Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, care să vă mângâie sufletul și să vă picure în inimă dorul de Acest Dumnezeu.

 ⚘⚘⚘
„Inima mea Îl iubeşte fierbinte pe Domnul, cum voi ascunde focul care-o arde? Cum voi tăinui darurile Sale care-mi desfată sufletul? Cum voi uita binefacerile Domnului prin care sufletul meu L-a cunoscut pe Dumnezeu? Cum voi putea să nu vorbesc de Dumnezeu, când El mi-a robit sufletul? Cum voi tăcea, când noapte şi zi inima mea arde de dragoste pentru El?”.
***
„Duhul Sfânt e iubire și dulceață sufletului, minții și trupului; dar când sufletul pierde harul sau când harul se împuținează, atunci sufletul va căuta iarăși pe Duhul Sfânt cu lacrimi, tânjește după Dumnezeu și zice:
«Sufletul meu tânjește după Domnul și-L caut cu lacrimi. Cum să nu te caut, Doamne? Tu Însuți m-ai aflat mai întâi și mi-ai dat dulceața Duhului Sfânt; și acum sufletul meu tânjește după Tine. Inima mea s-a îndrăgostit de Tine și mă rog Ție: Dă-mi să rămân până la sfârșit în iubirea Ta; dă-mi pentru iubirea Ta să îndur toate întristările și bolile.»”
***
 „Este cu neputință de tâlcuit cât de mult ne iubește Domnul; această iubire se face cunoscută numai prin Duhul Sfânt și atunci sufletul simte această iubire în chip neînțeles. Domnul este prin fire bun și milostiv, blând și iubitor, și bunătatea Lui nu poate fi descrisă, dar sufletul simte fără cuvinte această iubire și dorește să rămână pururea într-o asemenea tihnă.
El a zis: «Nu vă voi lăsa orfani» (In 14, 18), și noi vedem că, într-adevăr, nu ne-a părăsit, ci ne-a dat pe Duhul Sfânt.
Duhul Sfânt dă sufletului cunoștința în chip nevăzut. În Duhul Sfânt sufletul își află odihna. Duhul Sfânt veselește sufletul și-i dă bucurie pe pământ. Ce fel de bucurie și ce fel de veselie vor fi însă în ceruri? Prin Duhul Sfânt învățăm să cunoaștem iubirea lui Dumnezeu, dar acolo ea va fi desăvârșită. Sunt un om neputincios! Am cunoscut iubirea lui Dumnezeu în desăvârșirea ei, dar nu pot să o am, și sufletul meu plânge în fiecare zi și gândesc mereu: «N-am ajuns încă la ce caută sufletul meu».
***
 „O, cât de bucuros aș fi dacă toate popoarele ar cunoaște pe Domnul!
Doamne, dă-le Tu Însuți să Te cunoască prin Duhul Sfânt, așa cum ai dat apostolilor Tăi pe Duhul Sfânt și ei Te-au cunoscut pe Tine, așa dă tuturor oamenilor să te cunoască prin Duhul Tău Cel Sfânt.”